Vladimir Nabokov, scriitor de epistole înamorate

Vladimir Nabokov a rămas unul dintre cei mai citiţi scriitori din secolul XX

O editură americană va dezvălui anul viitor o ipostază intimă a celebrului scriitor de origine rusă - cea de autor de scrisori de dragoste. Acestea vor apărea în volum, la prestigioasa editură Knopf, sub titlul „Letters to Vera“ („Scrisori către Vera“).

Dezvăluirea a fost făcută săptămâna trecută de Dmitri Nabokov, fiul prozatorului, care i-a şi permis revistei „Snob" din Rusia să publice câteva fragmente din cele peste 300 de misive pe care celebrul său tată i le-a scris, vreme de jumătate de secol, soţiei sale, Vera Nabokov, fostă Slonim. „De multă vreme tot intenţionez să fac publice aceste documente", a explicat fiul scriitorului, citat de Ria Novosti, „nu numai pentru că sunt frumos scrise, fiind o miniatură a prozei lui, ci şi fiindcă prin intermediul lor puntem privi de mai aproape o relaţie între doi oameni remarcabil de frumoşi şi de talentaţi".

Soţul se dezvăluie, soţia se învăluie

Deşi se întâmpla arareori ca cei doi soţi să fie departe unul de celălalt, între 1923, anul în care s-au cunoscut la Berlin, şi 1977, anul morţii scriitorului la Montreux, Elveţia, Nabokov i-a adresat Verei peste 300 de misive. „Mama mea a fost un om extrem de rezervat, care a dorit ca viaţa privată să rămână privată şi a ales să nu-şi publice epistolele trimise tatei", a explicat Dmitri Nabokov. De fapt, Vera Nabokov, editor şi traducător al multora dintre scrierile soţului său, nu numai că nu a dat publicităţii aceste documente ale existenţei sale intime, ci chiar le-a distrus de frica ochilor dornici să arunce o privire în biografia unuia dintre cei mai îndrăgiţi şi mai citiţi scriitori ai secolului trecut.

„Stilul inconfundabil al lui Nabokov se recunoaşte foarte clar în scrisori", a comentat pentru cotidianul „The Independent" Serghei Nikolaieviki, redactor-şef adjunct al revistei ruseşti „Snob", adăugând: „Nu se compară cu nimic din întreaga cultură a scrisorilor şi fac parte din moştenirea lăsată de un mare scriitor".
Epistolele nu cuprind numai cuvinte de dragoste, ci şi cugetări stârnite de teme, întâmplări şi oameni dintre cei mai diverşi. Un paragraf citat de sursa menţionată sună astfel: „Probabil că Raiul e destul de plictisitor, probabil că e căptuşit cu atâta puf de raţe sălbatice, că fumatul e interzis. Să ştii că şi îngerii mai fumează din când în când, pe furiş, ascunzând ţigara în mânecă, iar când apare arhanghelul o azvârl cât colo. Iată ce sunt stelele căzătoare".

Începutul unei iubiri

Aristocratul născut la Sankt Peterburg în 1899 a cunoscut-o pe femeia de care nu avea să se mai despartă la un bal de caritate care a avut loc Berlin, în 1923.  Pe-atunci Nabokov, se numără printre numeroşii emigranţi ruşi stabiliţi în capitala Germaniei pentru a scăpa de  urmările nefaste ale revoluţiei bolşevice. Întâlnirea s-a petrecut exact în anii în care făcea primele încercări literare, câştigându-şi cu greu existenţa din lecţii de limbi străine, tenis şi box. Au fost ani grei pentru briliantul tânăr al cărui tată fusese asasinat de monarhiştii ruşi cu un an în urmă, exact la Berlin. Şi tot în 1922 rupsese logodna cu Svetlana Siewert, familia nedorind ca tânăra să devină soţia unui intelectual cu un venit şi un viitor mai mult decât nesigure. Mai mult, oraşul nu-i plăcuse niciodată emigrantului dezrădăcinat pentru care viaţa era, vorba unui celebru filosof, în altă parte. Nabokov nu s-a împrietenit nici cu germanii, nici cu germana.

Dar întâlnirea cu Vera Slonim, pe care avea s-o ia în căsătorie în 1925 şi căreia avea să-i dedice mai toate cărţile care-i vor aduce glorie, i-a schimbat destinul. Primele scrisori pe care i le-a scris, traduc, fireşte, toată febra dragostei aflate la început: „Oare cum ţi-aş putea explica, bucuria mea, nepreţuita mea făptură, că îţi aparţin întru totul - cu toate amintirile, poeziile şi avânturile mele, cu toţii fiorii dinlăuntrul meu? Cum ţi-aş putea explica că nu... ţin minte să fi existat vreo întâmplare, cât de măruntă, care să nu-mi stârnească regretul - atât de durerosul regret! - de a n-o fi trăit împreună... Înţelegi, bucuria mea?".