VIDEO Varujan Vosganian: „Marea literatură se scrie despre oameni simpli a căror viaţă poate fi o epopee“
0
Lansarea celei mai recente cărţi a lui Varujan Vosganian, „Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri“, a strâns, marţi seară, peste 300 de persoane în Studioul Horia Bernea al Muzeului Ţăranului Român, printre care criticii literari Gabriel Dimisianu, Dan Cristea, Daniel Cristea-Enache, scriitorul Ştefan Agopian şi actorul Constantin Florescu.
Evenimentul de lansare a volumului lui Varujan Vosganian a fost marcat de două momente de lectură ale unor fragmente din carte, susţinute de actorul Constantin Florescu. Ceilalţi membri ai prezidiului au fost criticii Gabriel Dimisianu, Dan Cristea, Daniel Cristea-Enache, alături de scriitorul Ştefan Agopian, care este şi redactorul tuturor celor şase volume scrise de Vosganian până în prezent, trei de poezie, trei de proză. Evenimentul a fost moderat de Răzvan Voncu.
Înaintea volumul „Jocul celor o sută de frunze“ (Editura Polirom), lansat marţi seară, Vosganian a scris „Cartea şoaptelor“, considerată una dintre cele mai bune scrieri de după 1989. Volumul este nominalizat la premiul Târgului de Carte de la Leipzig, iar autorul se numără anul acesta printre cele patru nume propuse pentru Premiul Nobel pentru Literatură, alături de Ana Blandiana, Nicolae Breban şi Mircea Cărtărescu.
Scriitorul Ştefan Agopian a povestit experienţa de a redacta cărţile lui Varujan Vosganian, toate cele şase. „Vosganian prezintă (în „Cartea şoaptelor“ - n.r.) genocidul prin ochii unui copil, care ascultă poveştile despre genocidul armean şi, în acelaşi timp, este contemporan la geoncidul comunist. Lucrul acesta, din câte ştiu eu, nu s-a mai scris în literatura acestei lumi. El are curaj să vină cu şase povestiri care n-au un subiect atât de important precum două genocide, ba din contră, subiectele tuturor povestirilor sunt legate de prima perioadă de tranziţie a României, perioada de mizerie prin care am trecut, pe care o surprinde extraordinar. Varujan Vosganian este acelaşi şi în romanul considerat de Premiul Nobel, şi în aceste povestiri. El este constant în ceea ce scrie, are un stil inconfundabil, pe care, recunosc, am încercat să-l ţin în frâu, fiindcă are o poftă de scris cum n-aţi văzut. E o avalanşă în faţa căreia eu am fost stavila. (...) Îi doresc lui Vosganian să trăiască destulă vreme ca să ia şi premiul Nobel“, a punctat Agopian.
Ştefan Agopian, la lansarea celei mai recente cărţi a lui Varujan Vosganian
Criticul Dan Cristea a apreciat îndeosebi stilul enciclopedic abordat de scriitor. „Cadrul firesc de exprimare al lui Varujan Vosganian este povestea. Povestea ne permite să îmbinăm multe lucruri, ceea ce face şi autorul acestei cărţi, care îmbină palpabilul cu impalpabilul, realul cu visul şi fantasmele, misticul cu cotidianul. Vosganian este, totodată, prozatorul dezmoşteniţilor sorţii, personajele sunt astfel de dezmoşteniţi, care poartă un trecut pe care simt nevoia să-l desluşească. Vosganian este un dostoievskian, un prozator al celor umiliţi. În una dintre povestiri – poate cea mai bună din carte – care este «Lumea de dincolo de lume» apar tot felul de dezmoşteniţi ai sorţii – săraci, vagabonzi, aurolaci – care trăiesc momente de revelaţie mistică. De asemenea, stilul lui Varujan Vosganian este enciclopedic, afli o mulţime de lucruri. (...) Închei citând pe cineva care spunea că, în ziua de astăzi, gestul cel mai revoluţionar este să intri într-o librărie, să cumperi o carte şi s-o citeşti. Cel care scrie aceste lucruri nu este un bibliotecar hârşâit, ci un fost maoist, Phillippe Sollers“, a conchis Cristea.
Lansarea cărţii lui Varujan Vosganian, la Studioul Horia Bernea al MŢR FOTO Marian Iliescu
Criticul literar Daniel Cristea-Enache a punctat încă o dată caracterul enciclopedic al scrierilor lui Varujan Vosganian. „Văd la foarte puţini scriitori contemporani acel enciclopedism despre care vorbea domnul Dan Cristea, acea erudiţie, acea cultură asimilată şi decantată în expresia literară pe care o putem vedea la Varujan Vosganian. Mulţi colegi de gen ai săi, mai cu seamă cei mai tineri, sunt cam inculţi, nu au un volum de cunoştinţe şi nici un orizont epic mai larg în care să fie înscrise experienţele personajelor. De multe ori, la ei nici nu există o distanţă între autor, narator şi personaj. În capul lor este un talmeş-balmeş în care se amestecă toate aceste instanţe. În acest fel, experienţele personajului se reduc la setul limitat de experienţe pe care le-a avut bietul autor în cei 30 sau 40 de ani pe care-i are. La Varujan Vosganian, nu este numai acea avalanşă a scriitorului care are foarte multe de exprimat, ci şi o preocupare constantă, o ştiinţă tot mai performantă de a organiza epic acest torent, de a veni cu o compoziţie literară care să fie preţioasă în sine, pe care un cititor avizat s-o savureze independent de substanţa narativă şi de materia epică introduse în interiorul acestor scheme compoziţionale“, a precizat Daniel Cristea-Enache.
Ultimul care a preluat cuvântul a fost însuşi autorul Varujan Vosganian, care a explicat semnificaţia frunzei din titlul cărţii drept amintire a oraşului copilăriei sale, Focşani. „În istoria omenirii, normalitatea este cartea, şi nu autoritatea. Frunza a fost mult mai puternică decât piatra. Au fost popoare care s-au adăpostit îndărătul zidurilor. Cetăţile s-au năruit, zidurile au căzut, imperiile s-au destrămat, armatele s-au risipit. Cartea a rămas – papirusurile egiptene, pergamentele de la Marea Moatră, cărţile lui Gutenberg. Asta este teaca de mielină a civilizaţiei. De aceea, eu cred că acum cultura este leacul ascuns, este leacul tainic pe care trebuie să-l luăm. (...) Marea literatură e cea care se scrie despre oameni simpli a căror viaţă poate fi o epopee“, a încheiat Vosganian.
Se încarcă comentariile...
