Vedetă în literatură: thrillerul. Noile tendinţe ale genului

Vedetă în literatură: thrillerul. Noile tendinţe ale genului

Paula Hawkins autoarea cărţii „Fata din tren“

Multe dintre titlurile de mare succes la nivel internaţional sunt debuturi, pentru că publicul îşi doreşte voci noi în literatura de gen sau măcar reinterpretări inovative ale reţetelor clasice.

Ştiri pe aceeaşi temă

 

Text de Teodora Ivan

Romanul „Fata din tren“, scris de Paula Hawkins, a fost cel mai citit in Marea Britanie in biblioteci, in 2015-2016, potrivit unui studiu BBC.
Romanul a fost ecranizat anul trecut, in regia lui Tate Taylor (cu Rebecca Ferguson, Luke Evans). În România, romanul a fost publicat la Editura Trei, fiind în top bestsellers şi în ţara noastră.

Reţetă carte-film?

„Fata din tren“ este un thriller care nu respectă structura clasică, în sensul că are drept personaj principal un om obişnuit, o femeie care este pe punctul de a cădea pradă depresiei, alcoolismului, o persoană care şi-a ratat cariera şi viaţa de cuplu şi nu mai are, practic, niciun reper solid. Nici finalul cărţii nu se supune reţetei cunoscute, personajele sunt mult mai reduse numeric decât în thrillerele obişnuite, pasajele introspective sunt copleşitoare, iar ritmul acţiunii este mult mai lent.

Ecranizarea are succes probabil şi pentru că rămâne destul de fidelă cărţii. Regizorul nu s-a îndepărtat foarte mult de povestea originală. Deşi actriţa din rolul principal nu întruchipează fidel fizic personajul central din carte, totuşi jocul ei conferă autenticitate şi probabil că mulţi cinefili au apreciat tocmai naturaleţea şi simplitatea transmisă de eroină.

Personaje borderline

Reţeta roman de succes - ecranizare de succes devine viabilă atunci când aceasta din urmă rămâne foarte aproape de intriga cărţii şi distribuţia confirmă construcţia personajelor. Nu este valabil doar în cazul thrillerelor, evident. Pentru exemplificare: „Fata dispărută“, „Fata din tren“, „Sub aceeaşi stea“ „Răzbunătorul. Legenda lui Hugh Glass“, „Jurnalul unui adolescent timid“, „Jack Reacher. Să nu te întorci niciodată“, „Altfel şi totuşi Alice“, „Înainte să adorm“, „Millennium“, „Obiecte ascuţite“, „Locuri întunecate“, iar în curând „Copacul cu poveşti“, „Marile minciuni nevinovate“, „Căutând-o pe Alaska“.

Multe dintre titlurile de mare succes la nivel internaţional sunt debuturi. Prin urmare, am putea considera că publicul îşi doreşte voci noi în literatura de gen, sau măcar reinterpretări inovative ale reţetelor clasice.


Scriitura este cinematică, astfel încât cititorii pot ”vedea” cu uşurinţă acţiunea derulându-se, acesta fiind şi un motiv pentru care drepturile de ecranizare se vând la fel de repede precum cele de editare.

Începe să prevaleze thrillerul psihologic, introspectiv, cu personaje borderline sau la limita tulburării mentale, în detrimentul cărţilor clasice cu detectivi pedanţi şi morali.


Cel puţin la noi, continuă să se bucure de mare succes thrillerul scandinav, cel britanic şi american, dar în curând veţi citi şi câţiva autori australieni şi argentinieni extrem de talentaţi.

Titluri noi

„Ultima scăpare“, de Federico Axat este un thriller care a urcat în topurile de vânzări din toate ţările în care a fost deja publicat. Este un cocktail uimitor de suspans, atmosferă supranaturală, în stilul lui Stephen King.

„Marioneta“, de Daniel Cole este primul volum din seria Detectivul William Fawkes şi ne face cunoştinţă cu controversatul poliţist supranumit Lupul. Fawkes şi Baxter trebuie să descopere cine a cusut un cadavru, asemeni unei păpuşi, din părţi ciopârţite din corpurile a şase victime.

„Into the Water“, de Paula Hawkins este cel de-al doilea roman al deja celebrei autoare britanice. Cu aceeaşi scriere efervescentă şi o foarte bună înţelegere a instinctelor umane, care au captivat milioane de cititori din întreaga lume în „Fata din tren“, romanul său de debut, Paula Hawkins revine cu un roman alert despre poveştile pe care le spunem despre trecutul nostru şi puterea lor de a ne distruge prezentul.

„Cuplul din vecini“, de Shari LaPena este cartea de debut a unei foste avocate. Romanul a fost foarte bine primit de cititorii anglofili, devenind în scurt timp atât UK Sunday Times Bestseller, cât şi New York Times Bestseller. Volumul este încradrat într-un nou gen literar – thriller domestic – foarte “la modă” în ultimul timp. O carte a cărei intrigă se desfăşoară în sânul unei familii aparent normale şi prospere din New York, al cărei bebeluş este răpit în timp ce părinţii se află la o cină în apartamentul vecinilor.

„The Dry“, de Jane Harper. Se spune că micile oraşe ascund întotdeauna secrete mari. Asta se întâmplă şi în The Dry, un thriller despre familie, prieteni şi investigaţii criminalistice.  (Cărţile vor apărea în Colecţia Fiction Connection de la Editura Trei).


Citiţi pe blog şi textul editorului Bogdan Hrib: De la „Fata din tren“ la „Apărarea siciliană“

Text de Bogdan Hrib, editor

Lumea cărţilor mystery & thriller a trecut, după 2000, prin cel puţin două mari revoluţii. Prima ar putea să poarte numele unei cărţi – „Codul lui Da Vinci“ (2003) şi a impus romanele de tip thriller istoric american. Au urmat o mulţime de alte cărţi mai bune sau mai puţin bune pornind de la această reţetă, inclusiv în spaţiul românesc. Mă gândesc la „Biblia pierdută“ (2015) a lui Igor Bergler şi, lipsit de modestie, la Blestemul manuscrisului (2008). Cealaltă revoluţie a pornit un pic mai târziu:primul volum al lui Stieg Larsson (Män som hatar kvinnor) a fost lansat în Suedia în 2005 şi pe piaţa anglo-americană în 2008, dar de atunci valul Nordic Noir, mai curând tsunami, a cucerit toată lumea. Autorii (cu zecile, faimoşi sau încă aproape anonimi) din Suedia (Marklund, Lackberg, Ohlsson şi mulţi alţii), Norvegia (cu un uriaş exemplu – Jo Nesbo), Danemarca (Jussi Adler-Olsen, Leif Davidsen sau Sara Blaedel), Finlanda (Antti Tuomainen) sau Islanda (Sigurdadottir – sunt chiar două doamne care nu sunt rude şi poartă acelaşi nume de familie, Indridasson sau tânărul Ragnar Jonasson) au cucerit toate topurile şi au vândut zeci de milioane de exemplare. După o luptă literară de câteva decenii (începută prin anii 60 şi dusă la spre perfecţiune de Henning Mankell, înainte ca valul nordic să se formeze) suedezii au reuşit să construiască o nouă destinaţie turistică – oraşul-arhipelag Stockholm. Peisaje minunate, cafenele la tot pasul, Muzeul ABBA, trasee pe urmele personajelor din thrillere… O industrie.
Dar după valul nordic şi restul lumii a început să reacţioneze. Quentin Bates (tradus la noi doar cu „Neliniştea verii“ în 2016) este un autor britanic, dar romanele sale poliţiste au acţiunea în Islanda. Şi nu este singurul. Autorii britanici se reaşează într-un format apropiat de modelul nordic. Ann Cleeves are o serie (din care au apărut două volume şi în România) a cărei acţiune se desfăşoară în cele mai nordice pământuri ale Regatului Unit, insulele Shetland.


Poate ar fi cazul să vorbim şi despre ecranizări. Dar şi aici este o poveste atât de lungă. Pentru că nordicii şi britanicii ecranizează pe bandă. Sau, mai mult decât atât, inventează seriale cu scenarii originale; un exemplu ar fi celebrul Bron / „Broen – Podul“, o coproducţie danezo-suedeză, copiată apoi şi de alţii cu mai puţin succes.

Şi de unde vine succesul acestor producţii, fie ele cărţi sau filme. Aparent este extrem de simplu. Un important critic al fenomenului „Nordic Noir“, britanicul Barry Forshaw a publicat mai multe lucrări dedicate fenomenului. Una dintre ele are un titlu concludent: „Death in a Cold Climate: A Guide to Scandinavian Crime Fiction“. Evident nu doar clima „exotică” – frig, ploaie, ninsoare etc – a generat succesul. Eu cred că a fost doar catalizatorul… De ce? Pentru că romanele nordice sunt în primul rând social fiction şi abia după aceea crime fiction. Poveştile lor sunt poveştile unor oameni prinşi într-o ţesătură a istoriei, a familiei, a comunităţii. Poliţiştii sau jurnaliştii,care „joacă” în rolurile principale au probleme cu fostele neveste, cu alcoolul, cu fiscul, cu fiicele şi cu fii, cu vecinii şi cu primăriile, uneori cu socrii sau colegii de serviciu. Aparent societatea pare alienată în integralitatea sa. Dar nu cumva este exact o imagine a socieţăţii de astăzi? Eu cred că nordicii au fost foarte sinceri cu ei înşişi. Iar crimele, de multe ori imaginare (în realitate rata criminalităţii în ţările nordice e minusculă în comparaţie cu ceilalţi!) sunt pretextul pentru explozia sau exhibarea unei sau unor drame de familie. Este modelul folosit şi de Henning Mankell şi de Stieg Larsson şi de toţi ceilalţi care au urmat.
Ajungem acum la noii autori britanici. Şi mă gândesc nu numai la Paula Hawkins cu a sa „Fată din tren“, ci şi la Sarah Ward, un debut tot 2015 cu volumul „In Bitter Chill“. În romanul „Girl on the Train, poliţia nu este atât de importantă pentru că anchetă avansează printr-un personaj-martor care este aproape prototipul personajul nordic – o tânără de 31 de ani, divorţată, alcoolică, şomeră… Mă întreb dacă autoarea a citit mult Nordic Noir, pentru că biografia personajului principal – Rachel este „perfectă”. Mare merit al romanului este că, pentru prima dată, cel puţin după ştiinţa mea, construcţia este realizată prin ochii celor trei personaje feminine care-şi povestesc întâmplările.

Avem de-a face cu un roman psihologic, o carte care ar trebui citită cu mare atenţie, m-aş feri să spun: cu un creion şi o foaie de hârtie alături. Este cu siguranţă un thriller, dar genul trece acum la o etapă nouă a devenirii… Şi cred că numai o autoare britanică putea să amestece toate elementele nordice într-o poveste occidental-europeană, cu aromă londoneză… O reţetă de mare succes. Despre film numai de bine, pentru că e greu să ecranizezi un roman de 400 de pagini plin de sentimente într-o peliculă de două ore.

În lumea mioritică autorii români de „Crime fiction“ cred că se luptă, încă, din plin, cu o indiferenţă a publicului, generată, cred eu, de necunoaştere. În ultimii ani au început să se ridice nume noi. Despre E.O. Chirovici şi „Cartea oglinzilor“ ar trebui să vorbim separat. Chirovici, ca şi George Arion (Însoţitorul lui Iisus, 2016) sau Bogdan Teodorescu (romanul „Libertate“ la Cartea Românească, 2015) sunt autori deja clasici. Printre cei tineri aştept foarte mult de la al doilea roman al lui Petru Berteanu (debut romanul Cumsecade, 2016) cu titlul provizoriu „Morţi care ne scot din minţi“ sau Lucian Dragoş Bogdan (bestseller „Vânătorii de capete“, un thriller cu acţiunea în… Alba Iulia) cu al doilea volum din seria „Vagabond – Apărarea siciliană“. Dănuţ Ungureanu, autor de marcă din lumea SF va ataca genul cu Câteva zile cu Angel. Nici doamnele nu se lasă mai prejos: Anamaria Ionescu semnează volum Zodiac, Silvia Chindea pregăteşte al doilea volum al seriei Angela Brumaru – „Moarte în Italia“, Tony Mott a semnat „Un glonţ pentru Julieta“, iar Lucia Verona cu a sa cântăreaţă de operă Stella Marian-Harrington – „Moartea vine la premieră“. Aşadar, urmează un sezon… mortal! ( Bogdan Hrib este autorul seriei mystery & thriller Stelian Munteanu)

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările