Noi ţineam cu Kasparov pentru că era tânăr şi foarte talentat, aşa intuiam, că este cel mai talentat şahist – deşi aveam puţine repere pe vremea aceea despre talent, în general. Aproape că obosisem să urmărim informaţiile zilnice care anunţau încă o remiză între cei doi. Regulamentul prevedea că va fi declarat campion cel care câştiga şase partide, dar Karpov şi Kasparov făceau numai remize. Meciul părea să se ducă la infinit. Până la urmă, Kasparov a ajuns campion mondial, într-un alt meci disputat cu Karpov, şi noi ne-am bucurat de parcă ar fi fost român de-al nostru. În fond, era din aceeaşi generaţie cu noi, de aceea ţineam cu Kasparov, dar de acest lucru mi-am dat seama mult mai târziu, când am început să îmbătrânesc.

După ce am citit vreo 20 de pagini din cartea lui Garry Kasparov mi-a trecut rapid nostalgia şi un fior rece m-a lovit aşa, ca o palmă zdravănă trasă după ceafă. Subintitulată „De ce trebuie opriţi Vladimir Putin şi inamicii lumii libere”, cartea apărută anul trecut în S.U.A. este o analiză lucidă a dictaturii instaurată în Rusia de Vladimir Putin. Să nu ne ascundem după deget: Rusia este o dictatură. Şi nu pentru că o spune cu argumente fostul mare şahist în „Vine iarna!”, ci pentru că evenimentele din ultimii 16 ani arată clar că dictatura lui Putin funcţionează şi se consolidează sub ochii îngăduitori ai Occidentului. O îngăduinţă criminală. Regimul Putin, care a eliminat orice opoziţie politică, controlează mass-media şi reacţionează violent la orice critică sau manifestare internă, este analizat de Kasparov, fără patimi şi frustrări. Asta în ciuda faptul că fostul campion trăieşte în exil în America, este un opozant al regimului Putin şi a „luat-o rău pe cocoaşă” în timpul demonstraţiilor din 2007 de la Moscova.

Una este să mori prost şi ignorant şi alta este să ştii pe ce lume trăieşti, chiar dacă te calcă un tanc rusesc.

Cartea lui Kasparov arată şi cât de mare a fost şi continuă să fie toleranţa liderilor lumii libere faţă de agresiunile lui Putin (Cecenia, Georgia, Ucraina). Este vorba de o inconştienţă şi o indolenţă ce au la bază, în fapt, interesele economice şi chiar personale ale politicienilor occidentali. Kasparov recurge la comparaţii între Hitler şi Putin, comparaţii bazate pe fapte şi atitudini, care, înfiorător!, rezistă şi sunt convingătoare. „Vine iarna!” nu este o carte de istorie, dar mi-a luminat multe evenimente din trecutul apropiat pe care le-am receptat atunci fie superficial, fie cu naivitate. 

Pentru români, cartea lui Kasparov nu ar fi de interes: noi le avem pe-ale noastre (vin alegerile!), Putin e problema ruşilor, a americanilor, noi suntem mici, nu ne comparăm cu ei, nu ne priveşte... Dar una este să mori prost şi ignorant şi alta este să ştii pe ce lume trăieşti, chiar dacă te calcă un tanc rusesc.

                                        * „Vine iarna!”, de Garry Kasparov, Editura Litera, traducerea Gabriel Tudor.