Trecutul „deocheat“ al lui Cioran, scos pe tavă în Italia

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Volumul de eseuri al scriitoarei Marta Petreu „Cioran sau un trecut deocheat“, apărut în 2011 la Editura Polirom, în seria de autor dedicată renumitei poete şi eseiste, a fost publicat în limba italiană, sub titlul „Il passato scabroso di Cioran“, într-un proiect apărut cu sprijinul ICR. „Adevărul“ vă oferă în exclusivitate un fragment cu concluziile acestei cărţi menite să fie un duş rece la adresa tuturor minţilor înfierbântate.

„Dac-am comis o greşeală în trecut, cu cît o mărturisim mai puţin, cu atît ceilalţi revin asupra ei şi-o comentează“, spunea marele filosof român refugiat la Paris. Volumul de eseuri „Cioran sau un trecut deocheat“, apărut în 2011 la Editura Polirom, în seria de autor dedicată poetei şi eseistei Marta Petreu, a fost publicat recent în limba italiană, editat de Giovannni Rotiroti la Editore Orthotes, în traducerea Magdei Arhip şi a Ameliei Natalia Bulboacă şi cu o postfaţă de Matia Luigi Pozzi. Proiectul a beneficiat de sprijinul Institutului Cultural Român.

O strălucită poetă şi eseistă ardeleană, având o solidă bază în studii filosofice, Marta Petreu s-a specializat de-a lungul timpului în demistificarea trecutului sulfuros al (prea) apreciatei intelectualităţi interbelice, cu opţiunile sale politice extrem de discutabile: Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, chiar şi Mihail Sebastian nu au scăpat de verbul acid, dar şi de temeinica argumentaţie, a sagacei autoare.

Schimbarea la faţă a lui Cioran

Cartea Martei Petreu, aflată la a treia ediţie revăzută şi adăugită, reconstituie, minuţios şi documentat, circumstanţele filosofice şi istorice care l-au dus pe tânărul Cioran la o opţiune politică extremistă şi analizează insolita sa combinaţie de idei – de extremă dreaptă legionară şi de extremă stîngă bolşevică –, aducând dovezile despărţirii de trecutul său „deocheat“.

„Oamenii nu vorbesc decât despre ceea ce ascundem“, observa, nu fără amărăciune, Cioran, adăugând:

carte cioran
„Dac-am comis o greşeală în trecut, cu cât o mărturisim mai puţin, cu atât ceilalţi revin asupra ei şi-o comentează“.

Filosoful român refugiat la Paris şi devenit unul dintre marii autori de limbă franceză ştia ce spune: în Franţa, el a fost permanent în situaţia de a-şi ascunde trecutul românesc, adică articolele politice extremiste şi volumul „Schimbarea la faţă a României“ (1936).

Din cuprinsul volumului: • Convertirea politică a lui Cioran. Noiembrie 1933 • Doctrina legionară • Doctrina legionară şi intelighenţia interbelică • Filosofii paralele: Spengler şi Cioran • Critica fizionomică a României” • Filosofii paralele: Lovinescu şi Cioran • Problema străinilor” • „...gîndul unei alte Românii • Cioran sau un trecut deocheat • Cioran în peisajul ideologic românesc • Paşii sofistului

Fragment în exclusivitate pentru „Adevărul“

Vă oferim în continuare, în exclusivitate, un fragment din cartea Martei Petreu, mai precis concluziile acesteia:

„Am încercat, în această carte, să explic «Schimbarea la faţă a României»; să refac geneza ei, să descriu conţinutul ei, terenul temperamental şi ideatic din care s-a născut, contextul european şi românesc în care a apărut, precum şi felul în care a evoluat ulterior autorul în raport cu ideile sale din 1936. A explica nu înseamnă a justifica sau a aproba, ci pur şi simplu a identifica resorturile cauzale şi contextuale care i-au făcut cu putinţă existenţa. Studiul «Schimbării la faţă a României» şi al articolelor din jurul ei este o piatră de încercare nu numai din punct de vedere intelectual – datorită influenţelor complexe, greu de identificat şi nu o dată contradictorii, care s-au acumulat şi s-au topit în Cioran –, ci şi din punct de vedere moral. Împreună cu publicistica politică, «Schimbarea la faţă...» te pune în contact nemijlocit cu răul, ridicat de Cioran în mod voios, exuberant, tinereşte, la rang de principiu politic şi practic. Nu, «Schimbarea la faţă...» nu este nici o carte plăcută, nici una nevinovată.

Această carte, scrisă în unica perioadă de frenezie constructivă şi activism din viaţa lui Cioran, în singura perioadă de responsabilitate (foarte ardeleană) pentru destinul colectiv al poporului său şi al culturii sale, este, prin soluţiile ei, mai distructivă decât toate celelalte cincisprezece cărţi de metafizică a neantului şi nonsensului lumii pe care le-a publicat filosoful în timpul vieţii sale. N-aş fi vrut să trăiesc în «colectivismul naţional» imaginat de Cioran ca soluţie pentru România, n-aş fi vrut să fiu în ţara pusă «la teasc» după indicaţiile lui. Şi cred că, de fapt, nici lui nu i-ar fi plăcut.

«Schimbarea la faţă...» este mai distructivă decât toată opera metafizică fiindcă are alt statut ontologic. Şi anume, pentru opera metafizică a lui Cioran funcţionează convenţia estetică, deci ontologia operei de artă şi a creaţiei;

când el scrie, de pildă, că dacă ar ajunge la putere, primul lucru ar fi să-şi lichideze prietenii, nu înseamnă că Cioran – vegetarianul din mansarda pariziană, cu ceaiurile lui de plante şi cu legumele lui fierte în aburi, metecul care adună haine vechi, dar încă purtabile, de la cunoştinţele pariziene şi le trimite pachet în România, pentru rudele sale sărace – şi-ar fi strâns de gât prietenii; e o frază fantasmală şi un teribilism estetic, un pur joc de-a masacrul, iar nu altceva; «am avut întotdeauna o atitudine estetică, şi nu una politică», recunoaşte spăşit autorul, explicând apoi că sentimentul responsabilităţii «nu-l cunosc decât în viaţa de toate zilele – am o atitudine umană faţă de om, dar când scriu, atunci el este pentru mine, ca să spun aşa, de neconceput. Nu-mi pasă atunci de urmările posibile ale unei propoziţii, ale unui aforism, mă simt eliberat de toate categoriile morale».

În «Schimbarea la faţă...» însă, atitudinea este politică, iar cartea a avut o finalitate practică şi politică indiscutabilă. Faptul că ideile ei n-au fost nicicând puse în aplicare în mod explicit a fost un noroc pentru toată lumea, inclusiv pentru Cioran însuşi.

Dar aceste idei aparţin ideologiei care a alimentat în mod direct practicile politice totalitare, naţionaliste şi rasiste, din Europa deceniului al patrulea, din Europa celui de-al Doilea Război Mondial, inclusiv din România (şi, în sfârşit, neuitând diferenţele, din România socialismului real). Altfel spus, aceste idei aparţin ideologiei care a fundamentat crima colectivă rasială, crimă care a pus sub semnul întrebării întreaga construcţie a umanismului şi raţionalismului european.

În ciuda tuturor observaţiilor şi soluţiilor globale corecte din «Schimbarea la faţă...», această carte rămâne, prin soluţiile concrete, una distructivă.

În lumea revoluţiei lui Cioran, valorile toleranţei, dialogului, concesiei, înţelegerii, libertăţii, diversităţii, gratuităţii, compasiunii, milei, indiferenţei nu au ce căuta.

Lumea imaginată de el este una a revoluţiei continue, încordate, o lume în care toţi sunt sacrificaţi pentru un ţel colectiv-naţional, politic şi cultural, viitor; un ţel pe care nu şi l-au ales de bunăvoie, ci care le este dat de-a gata, le este vârât pe gât, ca datorie de îndeplinit.

E bine că Cioran a avut grijă să precizeze că nimeni nu are dreptul moral de a-i invoca aventura lui de extremă dreaptă fără să amintească şi că el şi-a schimbat total opiniile, că nu mai este în nici un fel de acord cu vechile lui păreri. În felul acesta, extremiştii români de azi, moştenitori ai legionarismului interbelic, ori spiritele fascinate de aventura politică făcută pe pielea celorlalţi nu mai au dreptul să-l invoce ca pe unul care ar fi rămas de-al lor.“ (Fragment din „Cioran sau un trecut deocheat", Editura Polirom, 2011, copyright Editura Polirom)

image

A scris şi despre Mihail Sebastian

Volumele Martei Petreu (foto) au mai fost traduse în Franţa, SUA, Elveţia, Ungaria, Serbia şi Italia. Tot în limba italiană va apărea o antologie de 50 de poeme extrase din volumul „Apocalipsa după Marta“ (Polirom, 2011).

Marta Petreu este scriitor şi profesor. A debutat editorial în 1981, cu volumul de poeme „Aduceţi verbele“. Alte volume de poeme: „Dimineaţa tinerelor doamne“ (1983); „Loc psihic“ (1991); „Poeme neruşinate“ (1993); „Cartea mâniei“ (1997); „Apocalipsa după Marta“ (1999); „Falanga“ (2001); „Scara lui Iacob“ (2006). Este autoarea mai multor volume de eseuri şi studii despre filosofia şi cultura românească: „Teze neterminate“ (1991); „Jocurile manierismului logic“ (1995); „Un trecut deocheat sau «Schimbarea la faţă a României»“ (1999; ed. a II-a, 2004); „Ionescu în ţara tatălui“ (2001; ed. a II-a, 2002); „Filosofia lui Caragiale“ (2003); „Filosofii paralele“ (2005); „Despre bolile filosofilor. Cioran“ (2008; ed. a II-a, 2010).

La Editura Polirom au mai apărut: „Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian“ (2009; ed. a II-a, 2010), „Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului“ (2011), „Apocalipsa după Marta“ (2011), „Cioran sau un trecut deocheat“ (2011), „De la Junimea la Noica. Studii de cultură românească“ (2011), „Filosofia lui Caragiale“ (2012), „O zi din viaţa mea fără durere“ (2012), „Ionescu în ţara tatălui“ (2012), „Jocurile manierismului logic“ (2013), „Filosofii paralele“ (2013), „Biblioteci în aer liber“ (2014) şi „Asta nu este viaţa mea“ (2014).

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite