Traian Ungureanu a scris despre „Proştii Europei”, într-o carte

Duminică, 27 mai, de la ora 17.30, va avea loc lansarea celei mai noi cărţi semnate de Traian Ungureanu, „Proştii Europei”. Lansarea va avea loc în cadrul Salonului Internaţional de Carte Bookfest, la standul Humanitas.

„Proştii Europei” începe cu o insultă, pe copertă, şi continuă, între coperte, cu apărarea celor insultaţi. Cartea lui Traian Ungureanu măsoară critic îndepărtarea elitelor de omul de rând şi de înţelesul democraţiei europene, o prăpastie care se adânceşte tot mai mult.

Semnele rău prevestitoare adunate în această carte sunt o colecţie de anomalii derutante pe care ne-am obişnuit să o numim actualitate. Pe de o parte, în Occident, se pot observa migraţia nelimitată şi suferinţa gândirii sub apăsarea unui nou dogmatism, iar pe de altă parte, în România, se îmbină dispreţul politic plenar pentru lege, dar şi naivitatea faţă de adevărata istorie din care au crescut problemele caracterului naţional.
În Vest şi în Est, slăbită de conformism, aroganţă şi ignoranţă, civilizaţia europeană pierde teren. Cultura şi convingerile care dădeau strălucirea lumii europene se clatină. Clasa conducătoare găseşte democraţia neconvenabilă. Un nou model de viaţă şi gândire neagă vehement tradiţiile istorice în care am trăit până de curând.
Fără adevăr, dezbatere şi valori, degradarea lumii europene poate deveni ireversibilă. Cartea lui Traian Ungureanu vorbeşte fără compromisuri despre rătăcirile îmbietoare care riscă să ne devină destin.

FRAGMENT

„Sunt coautorul cărţii pe care aţi deschis-o. Nu pentru că încerc să adun, prudent, circumstanţe atenuante, în căutarea unei reduceri de pedeapsă. Pot fi doar coautorul, şi nu autorul unei cărţi care a fost scrisă, în cea mai mare parte, sub dictarea unor vremuri care turuie întruna. Şi care nu îşi vorbesc de bine contemporanii.

            Trăim vremuri interesante – aşa cum urează duşmani lor un vechi proverb născocit de chinezi pentru a prelungi pe perioade istorice procedeele torturii individuale. Arareori a fost transcrierea istoriei mai necesară şi, într- un fel, mai uşoară. Şi, totuşi, vremurile în care trăim şi lumea pe care o părăsim sunt însoţite de discursuri cuminţi, prudente şi calculate, adesea vecine cu laşitatea. Se scrie mult, dar cu grijă. Cu teama de a nu ofensa. Sau cu mare şi amănunţită atenţie la nervii şi supărările celor ce stabilesc ce se cuvine şi ce nu. Mărturia, cugetarea şi analiza poartă cască dublă, au semnat, din timp, asigurări de tot felul şi aşteaptă să vadă dincotro bate vântul – cu speranţa că uraganul anunţat va adia amabil şi va cruţa prezentul.

Atâta lume ştie şi înţelege, dar e blocată de teama tabuului încălcat. Atâta lume a învăţat să fluiere în biserică pe cânturi aprobate de episcopi.

            Şi, în fond, ce mare lucru ar fi de spus? Nimic mai mult sau mai puţin decât că lumea noastră e pe punctul de a desfiinţa lumea noastră. Că valorile, îndrăzneala şi încrederea care au făcut civilizaţia Europei sunt în retragere. Şi că pe urmele lor aleargă, foarte grăbită, o idee unică şi palidă: abandonul mascat în cuprindere tolerantă.

            Europa şi lumea occidentală au învăţat să susţină idei care le slăbesc. Negarea tradiţiei, defăimarea identităţii naţionale, religioase şi culturale sunt, în gura şi în practica elitelor conducătoare, probe de virtute. Înainte de a se risipi, lumea la care renunţăm e dată uitării sau cedată de cei ce ar fi trebuit să o aibă în pază.

            Cartea pe care o aveţi în faţă e cerută şi scrisă de acest curent, de angajamentul pro- declin pe care elitele conducătoare îl preţuiesc exact în măsura în care îşi vor preţuită superioritatea morală. Aşadar, citiţi o carte pe care o datoraţi epocii. Singurele lucruri care vin de la coautor sunt împotrivirea la clişeu şi refuzul opiniei tăinuite.” (Copyright Editura Humanitas)

Traian Ungureanu (n. 1 martie 1958) este unul dintre ziariştii români de calibru. Absolvent al Facultăţii de Filologie din Bucureşti, specializarea română–engleză, el scrie pentru început la revistele Amfiteatru şi Viaţa studenţească. Articolele lui se centrează pe două teme principale, politica şi sportul, în care Traian Ungureanu vede forme de cultură şi comunicare simbolică. Tentat şi de domeniul literar, jurnalistul publică, de asemenea, eseuri dedicate culturii literare şi politice.
De la sfârşitul anilor 1980 până în 2003, continuă aceste direcţii la BBC, unde este una dintre vocile pe care ascultătoriile aşteaptă cu interes şi nerăbdare. În 2003 are deja peste o mie de articole, cronici editoriale şi eseuri publicate. 

E preocupat în continuare de lumea sportului, despre care scrie la început în Fotbal Plus şi ProSport, pentru ca din vara lui 2003 să semneze în Gazeta Sporturilor. În acelaşi an este desemnat laureatul pentru jurnalism al premiului acordat de Grupul pentru Dialog Social, în vreme ce Societatea „Timişoara“ îi decernează Premiul „Alexandru Indrieş“. Din 2015 publică săptămânal un blog- editorial în cotidianul Adevărul.
În 2004 debutează în volum la Humanitas cu Manifestul fotbalist, o carte dedicată analizei culturale a sportului. Urmează, tot la Humanitas, în seria de autor, volumele: Războiul timpurilor: asediu islamic şi declinul occidental (2006), Tehnica neputinţei la români (2006), Despre Securitate: România, ţara „ca şi cum“ (2007), Eroi şi jocuri populare (2007), Olimpia în exil (2008) şi Încotro duce istoria României (2008).
În 2009 a fost ales deputat în Parlamentul European pe listele PDL.