Secolul lui Neagu Djuvara. Scriitorul împlineşte astăzi 100 de ani

Secolul lui Neagu Djuvara. Scriitorul împlineşte astăzi 100 de ani

Neagu Djuvara, în timpul unui interviu-eveniment acordat ziarului „Adevărul“

Unul dintre cei mai importanţi intelectuali români, istoricul şi scriitorul Neagu Djuvara, împlineşte astăzi, pe 18 august, vârsta de 100 de ani. Este primul nume din cultura română care-şi aniversează anul acesta centenarul, filosoful Mihai Şora urmând să împlinească aceeaşi vârstă pe 7 noiembrie. Cu această ocazie, editura Humanitas i-a pregătit o surpriză scriitorului, care lucrează la un roman de dragoste: publicarea unui volum aniversar.

Ştiri pe aceeaşi temă

UPDATE: Filosoful Mihai Şora îi urează La mulţi ani lui Neagu Djuvara

Filosoful şi eseistul Mihai Şora, în vârstă de 99 de ani, i-a urat ”La mulţi ani!” istoricului Neagu Djuvara, la împlinirea a 100 de ani, prin intermediul unui mesaj publicat pe pagina sa de Facebook, în care îl numeşte ”cel mai îndemânatic scriitor al minusculei noastre istorii”.

Mihai Şora face o paralelă între istoria ”cu majusculă” şi creaţia şi realizările lui Neagu Djuvara, care au reuşit să clădească România.

”Cred că Istoria - cu majusculă, o majusculă care nu este a trufiei, nici a impostaţiei - se află aici: în rodul unor oameni care au izbutit să clădească România şi au rămas în umbra zidirii lor, pentru că zidirea aceasta era mai importantă (”to timiotaton“, cum ar spune Plotin) decât biata lor fiinţă de oase şi carne. Dar mai există şi istoria - cu minuscula unei reuşite editoriale, a unui isteţ comerţ cu presa şi cu restul lumii: facere-desfacere-vânzare-cumpărare”, şi-a început Mihai Şora urarea.

”La mulţi ani, Neagu Djuvara, cel mai îndemânatic scriitor al minusculei noastre istorii”, a mai scris Şora.

„M-am nascut la trei zile dupa intrarea Romaniei in razboi. Am avut, pana am plecat in Franta, la varsta de doisprezece ani, extrase de nastere pe care scria «nascut la 18/31 august». Se dadeau ambele date.“ Viata lui Neagu Djuvara incepe asadar in 1916, la Bucuresti, sub semnul aventurii si al peregrinarilor: „Tata insistase in 1917, in toiul Primului Razboi Mondial, ca mama mea, Tinca Gradisteanu, sora ei si noi, copiii, Razvan si cu mine, sa plecam din tara, prin Rusia. A fost o aventura intreaga, fiindca ne-a prins revolutia bolsevica la Petrograd. [...] Am luat ultimul tren catre Helsinki. Din Finlanda am trecut in Suedia, apoi in Norvegia, de acolo, cu vaporul insotit de torpilor, pana in Scotia, marea fiind colindata de submarinele germane. Din Anglia a ajuns mama, cu noi toti, in Franta, unde socrul ei si bunicul meu, Trandafir Djuvara, era refugiat la Le Havre, impreuna cu Curtea Belgiei, pe langa care el era ministrul plenipotentiar al Romaniei.“

„Când a revenit din exil, nimeni nu-l mai ştia. Cazul lui este unic şi reprezintă cea mai surprinzătoare formă de întoarcere din cultura română. Toţi marii exilaţi ai României au plecat fără să se mai întoarcă. Şi toţi au devenit mari în exil. Toţi şi-au împlinit destinul în afara ţării. Nici unul nu şi-a închis, întorcându-se, bucla vieţii. Pe Djuvara însă destinul îl aştepta acasă. Este singurul dintre cei plecaţi care a cunoscut împlinirea nu în exil, ci după revenirea din el, şi asta într-o perioadă a vieţii care s-a întins între 73 şi 100 de ani“, scria Gabriel Liiceanu despre marele aniversat.

„Toata viata mea este o viata romantica“, marturiseste Djuvara intr-un interviu. O viata despre care Gabriel Liiceanu scrie in prefata volumului aniversar dedicat lui Neagu Djuvara, recent aparut la Humanitas: „Si cum sa nu fie romantica – daca nu de-a dreptul picaresca – o viata in care decorul se schimba la cativa ani o data? Care are, in miezul ei, neasezarea ca regula, sau un sir nesfarsit de prea multe asezari trecatoare? Amintirile pe care le scrie in jurul varstei de 85 de ani sunt ale unui «pribeag» care-si incepe periplul pe harta Europei (si mai tarziu a Africii) la scurta vreme de la nastere: Bucuresti, Sankt-Petersburg, Montreux, Bruxelles, Bucuresti, Sinaia, Nisa, Paris, Bucuresti, Odessa, Bucuresti, Lisabona, Stockholm, Paris, Niamey, Atena, Paris, Bucuresti… La fel de imprevizibile si schimbatoare ii sunt si preocuparile: elev la Sinaia (1924–1927), apoi la Nisa, «printre corsicani, regi afgani si sultani», si Paris (1928–1934), licentiat in Istorie la Sorbona (1937) si apoi doctor in Drept la Paris (1940), elev ofiter de rezerva si artilerist pe Frontul de Est (1941–1943), angajat la Ministerul de Externe la Directia Cifrului (1943), secretar de legatie la Stockholm (1944–1947), «activist» in exilul romanesc (1948–1960), jurnalist la Europa Libera (1961), consilier diplomatic si juridic al presedintelui Republicii Niger si profesor de drept international la Universitatea din Niamey (1961–1984), doctor in istorie la Sorbona (1972), din nou activ in exilul parizian (1984–1989), licentiat al Institutului de Limbi si Civilizatii Orientale de la Paris (1988), profesor asociat de istorie la Universitatea din Bucuresti (1991–1997), in sfarsit, unul dintre cei mai indragiti intelectuali ai Romaniei de dupa 1990.“

„Acestea sunt cele trei vieti ale lui Neagu Djuvara. Cea franceza, cea africana, cea romaneasca. Acesta e miracolul vietii lui Neagu Djuvara: cel al revenirii in tara lui dupa o absenta de 45 de ani, cand, intrebandu-se si intrebat fiind ce mai cauta aici dupa atata amar de vreme, a raspuns pe un ton cu inflexiuni evanghelice: «Am venit ca sa ofer, nu ca sa primesc.»

Cu adevarat, intoarcerea lui Neagu Djuvara in tara sta sub semnul darului: „La 73 de ani, când Îngerul compasiunii l-a readus în ţară, Neagu Djuvara era perfect fertil şi alegru, pregătit pentru o nouă tinereţe, pe care a trăit-o alături de noi cu o intensitate, o pasiune intelectuală şi o distincţie a civilizaţiei admirabile.

Cine a avut ochi de văzut a putut vedea. Cine a avut urechi de auzit a putut auzi. Mai mult decât a făcut Neagu Djuvara pentru noi nici pietrele nu pot striga. Îngerul compasiunii pentru suferinţele irosite în istorie ni l-a adus, iar el şi-a făcut cu asupra de măsură datoria de a ne arăta, în carne şi oase, nouă, celor care am uitat, ce înseamnă să fii civilizat şi european într-o manieră curat românească.“ (Horia-Roman Patapievici)

Fotografii din arhiva personala a lui Neagu Djuvara

Despre scrierile sale, Andrei Pleşu spune ca „au jucat si joaca, dincolo de valoarea lor intrinseca, un rol esential in reconstructia normalitatii intelectuale romanesti. După decenii întregi în care istoria a trebuit să se strecoare, ca disciplină, printre nenumărate clişee ideologice, să navigheze printre adevăruri camuflate, desfigurate sau ocolite, să accepte o îndelungată asceză, care risca să producă standardizarea ireparabilă a discursului istoric, Neagu Djuvara a readus la rampă istoria vie, istoria ca istorisire, istoria colocvială, prietenoasă, seducătoare, liberă de ştaif catedratic şi de exigenţe conjuncturale. Lucrările sale au, de aceea, un efect terapeutic, purificator: ele curăţă, fără dureri, plămânii neoxigenaţi ai cititorului autohton şi convertesc normativitatea solemnă a istoriei de cabinet în poftă vitală de cunoaştere, în obiect al curiozităţii tinereşti şi al bucuriei“.

Seria de autor Neagu Djuvara de la Humanitas, cuprinzand 17 titluri de istorie povestita si istorie traita, numara deja peste 500 000 de carti.

Il felicitam din toata inima pe Neagu Djuvara pentru suta de ani pe care-o implineste pe 31 august (stil nou).

Editura Humanitas reia cu acest prilej mai vechea rugaminte a lui Neagu Djuvara: „As vrea sa am liniste la varsta mea. Cu adevarat nu mai am acum timp ca sa le raspund jurnalistilor, sa dau interviuri, sa ies in public. Vreau sa fiu linistit pentru ca in fiecare zi sa pot sa scriu la ultima mea carte, care va fi una de memorii. E un proiect drag sufletului meu. Stiti, un batran scriitor trebuie sa fie lasat sa-si scrie ultima carte. Sper ca lumea, jurnalistii si nu doar ei sa ma inteleaga si sa-mi respecte dorinta, si promit ca, odata scrisa, cartea mea nu-i va dezamagi – doar sa am linistea de a o duce la capat.“

Volumul de colecţie ”444 de fragmente memorabile ale lui Neagu Djuvara” (ediţie cartonată, 208 pagini, 49 de lei) este cadoul - surpriză al Editurii Humanitas pentru autor la aniversarea celor 100 de ani.

”Această carte aniversară condensează viaţa şi opera lui Neagu Djuvara în 444 de fragmente memorabile extrase din scrierile şi spusele autorului. Fragmentele cuprind momentele-cheie ale biografiei istoricului, precum şi ideile, opiniile, obsesiile sale privind trecutul, actualitatea, lucrurile cu adevărat importante în viaţă. Cititorul are la dispoziţie în aceste pagini esenţialul despre Neagu Djuvara - redat cu vorbele sale.”

Volumul se deschide cu o prefaţă de Gabriel Liiceanu, „Cele trei vieţi ale lui Neagu Djuvara“, şi conţine cuvinte de apreciere semnate de: Georgeta Filitti, Dan C Mihăilescu, Radu Oltean, Andrei Pleşu, Sandra Ecobescu, Andrei Pippidi, Mihai Dim. Sturdza, Horia-Roman Patapievici. Redăm mai jos câteva dintre acestea.

Andrei Pippidi: „Locul pe care-l ocupă domnul Djuvara în viaţa publică românească nu l-a luat de la nimeni şi nu va fi niciodată luat de altcineva. Că l-am cunoscut şi că o personalitate atât de originală stă cu noi de un sfert de veac este o aruncare a zarurilor sorţii la fel de norocoasă pentru noi ca acelea care i-au determinat acestui om cotiturile unei vieţi într-adevăr excepţionale. Numai în societatea noastră, în care el, Neagu Djuvara, este supravieţuitorul unei civilizaţii morale moarte, poate să fie cineva un fenomen cultural de unul singur.“

Dan C. Mihăilescu: „Mai întâi m-a cucerit personajul Neagu Djuvara. Un ADN cu blazon de boierie sadea pe linie maternă şi ighemonikon diplomaticesc dinspre tată, plus fibra armânească la care balcanismul aburos caţaonic din vinele mele a percutat euforic fără ezitare. Diplome sorbonarde în Istorie şi Drept. Patriotic-romantice înrolări ofiţereşti pecetluite cu subtile misiuni politice de anvergură naţională (şi consecinţe continentale) la nici treizeci de ani. Studii căftănite de Raymond Aron. Un exil împănat instituţional cu mult disputatele conturi prevăzător alimentate de „bietul“ Ică Antonescu, dar şi cu Cioran, Eliade, Vişoianu, Brutus Coste, Ionesco & Co. Abordări ale istoriei la nivel de Toynbee, dublate de misiuni secrete şi comandouri paraşutate, ambiguu păstorite de spionajul francez şi american...“

Neagu Djuvara la o lansare de carte. Fotografie de Radu Sandovici

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările