Scriitorul Mircea Cărtărescu a lansat "Peisaj după isterie",  cu texte publicistice la Timişoara

Scriitorul Mircea Cărtărescu a lansat

Mircea Cărtărescu     FOTO: David Muntean

Scriitorul Mircea Cărtărescu propune un nou volum, "Peisaj după isterie". Volumul de publicistică şi epistole a fost prezentat, sâmbătă, în cadrul Bookfest Timişoara.

Ştiri pe aceeaşi temă

"Peisaj după isterie" reprezintă o colecţie de texte jurnalistice apărute în ultimii zece ani, selectate de scriitor în aşa fel încât desprinse de contextul politic în care au apărut să primească o semnificaţie generală, civică şi etică. Mircea Cărtărescu recunoaşte că titlul volumului este o parafrază intenţionată a filmului lui Andrej Waijda, "Peisaj după bătălie". „Un scriitor adevărat ia asupra sa suferinţa umană de orice fel ar fi ea şi-ncearcă s-o transforme, alchimic, în frumuseţe. Nu frumuseţe pieritoare şi inutilă, ci acea frumuseţe care, după spusele lui Dostoievski, «va salva lumea». Scriitorul, ca intelectual, se poate implica politic, social, moral în viaţa comunităţii sale, poate fi (şi trebuie să fie) un purtător de cuvânt al binelui şi-al adevărului, un luptător contra demonilor care au bântuit şi vor bântui etern fiinţa omenească. Dar, ca artist, menirea lui e să producă din toate acestea frumuseţe. Dacă un scriitor ratează în privinţa calităţii operei sale, curajul său civic nu va mai fi la fel de aproape de sufletul cititorilor săi“, spune Mircea Cărtărescu.

FRAGMENT

"Suntem pe străzi şi în pieţele oraşelor româneşti pentru că ne pasă. Pentru că nu suntem străini de ceea ce se-ntâmplă. Pentru că nu suntem cetăţeni doar din patru-n patru bani. În ultima săptămână au ieşit de la sute de mii de oameni, în centrul Bucureştiului, până la un singur om, în micul orăşel Odobeşti. Acel om, cel mai simplu de pe pământ, a stat singur, timp de o săptămână, în faţa primăriei, cu o pancartă în mână, nins şi bătut de vânturi, la temperaturi de minus zece grade, ca să arate că-i pasă.
Nu am, în acest moment, un erou mai admirat.
Oamenii protestează împotriva transformării României într-o odioasă demokratură, combinaţie de democraţie superficială şi dictatură adâncă. Stăpânii acestei ţări, care e membră UE şi NATO, nu doar că-i canalizează resursele spre propriile buzunare, dar trag ţara către zona gri în care se zbat, fără viitor, Ucraina, Belarus şi Moldova. Vorbesc mereu de stăpânii ţării, şi nu de guvernanţi, pentru că guvernantul e slujitorul comunităţii, pe când cei care ne conduc azi se comportă ca nişte seniori feudali. Legile sunt făcute de ei pentru ei. Justiţia e asaltată pe faţă, cinic şi în dispreţul oamenilor. Şeful însuşi al celui mai mare partid românesc nu a putut deveni prim- ministru din cauza cazierului. O treime din parlamentari au probleme cu justiţia. Mulţi din miniştri au şi ei aceleaşi probleme. Ordonanţa care-i absolvă de închi soare a fost dată la miezul nopţii, tâlhăreşte, fără vreo discuţie prealabilă şi fără avizele necesare. Iată ţara în care suntem nevoiţi să trăim.
Am venit la proteste cu copiii noştri, pentru că în definitiv pentru ei protestăm. Noi am trăit în dictaturi şi-n mizerie, n-am avut pe nimeni care să ne-nveţe rezistenţa şi demnitatea. Ei le învaţă acum, deodată cu noi şi alăturide noi. Un bărbat a fost zi de zi în piaţa Victoriei cu o pancartă pe care scria: „Eu nu am copii. Sunt aici pentru copiii voştri“.
Vom ieşi în stradă până la capăt, până vom avea o democraţie adevărată, o justiţie liberă, un stat de drept funcţional. Ordonanţa a fost abrogată. Hoţul prins a dat înapoi ce-a furat şi acum vrea să plece liber. Nu doar fără să-şi ceară măcar scuze, dar oprimându-i pe cei care l-au prins: singurul protestatar din Odobeşti a fost dat în judecată de primărie…
Ne adunăm în fiecare seară în fiecare oraş din România, pe întuneric şi pe ger. Stăm în cerc şi bem ceai fierbinte din termosuri. Strigăm sloganuri pline de ironie.
Nu sperăm că-i vom da jos pe cei care ne oprimă şi ne fură. Nu sperăm că vom scăpa neacoperiţi de noroi. Nu sperăm că ne va ajuta cineva dinăuntrul sau din exteriorul ţării. Nu ne bazăm decât pe noi, pe puterea noastră, a celor fără nici o putere. Vrem să ne reinventăm ca popor şi ca cetăţeni. Vrem să ne putem privi în ochi, în oglindă, fără să ne fie ruşine".
(Copyright Editura Humanitas)

Mircea Cărtărescu s-a născut pe 1 iunie 1956, în Bucureşti. A absolvit Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti în 1980. În prezent este profesor dr. în cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti. Este poet, prozator, eseist, critic literar şi publicist. A publicat următoarele volume: Faruri, vitrine, fotografii, poeme, Cartea Românească, Bucureşti, 1980; Poeme de amor, Cartea Românească, Bucureşti, 1982; Totul, poeme, Cartea Românească, Bucureşti, 1984; Visul (în ediţiile următoare Nostalgia), povestiri, Cartea Românească, Bucureşti, 1989; Humanitas, Bucureşti, 1993; Levantul, poem epic, Cartea Românească, Bucureşti, 1990; Humanitas, Bucureşti, 1998; Visul chimeric, studiu critic, Litera, Bucureşti, 1991; Humanitas, Bucureşti, 2011; Travesti, roman, Humanitas, Bucureşti, 1994; a devenit roman grafic în limba franceză; Dragostea, poeme, Humanitas, Bucureşti, 1994; Orbitor. Aripa stângă, roman, Humanitas, Bucureşti, 1996; Dublu CD, poeme, Humanitas, Bucureşti, 1998; Postmodernismul românesc, studiu critic, Humanitas, Bucureşti, 1999; Jurnal I, Humanitas, Bucureşti, 2001; Orbitor. Corpul, roman, Humanitas, Bucureşti, 2002; Enciclopedia zmeilor, carte pentru copii, Humanitas, Bucureşti, 2002; Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli, publicistică, Humanitas, Bucureşti, 2003; Parfumul aspru al ficţiunii, audiobook, Humanitas, Bucureşti, 2003; Plurivers vol. I şi II, poeme, Humanitas, Bucureşti, 2003; Cincizeci de sonete, poeme, Brumar, Timişoara, 2003; De ce iubim femeile, povestiri şi audiobook, Humanitas, Bucureşti, 2004; Baroane!, Humanitas, Bucureşti, 2005; Jurnal II, Humanitas, Bucureşti, 2005; Orbitor. Aripa dreaptă, roman, Humanitas, Bucureşti, 2007; Dublu album, Humanitas, Bucureşti, 2009; Nimic, Humanitas, Bucureşti, 2010; Frumoasele străine, povestiri, Humanitas, Bucureşti, 2010; Zen. Jurnal 2004-2010, Humanitas, Bucureşti, 2011; Ochiul căprui al dragostei noastre, publicistică şi proză, Humanitas, Bucureşti, 2012; Fata de la marginea vieţii, povestiri alese, Humanitas, Bucureşti, 2014; Poezia, Humanitas, Bucureşti, 2015. Traduceri în engleză, germană, italiană, franceză, suedeză, spaniolă, olandeză, polonă, portugheză, maghiară, ivrit, norvegiană, bulgară, slovenă, daneză, bască, rusă, greacă, turcă, croată, sârbă.
Cărţile sale au fost premiate de Academia Română, Uniunea Scriitorilor din România şi din Republica Moldova, Ministerul Culturii, ASPRO, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Asociaţia Editorilor din România. Romanul Nostalgia a primit în 2005 Premiul literar „Giuseppe Acerbi“, Castel Goffredo, Italia. De asemenea, autorul a primit Premiul Internaţional pentru Literatură de la Vileniča (2011), Premiul Internaţional pentru Literatură „Haus der Kulturen der Welt“, Berlin (2012), Premiul internaţional pentru literatură, Berlin (2012), Premiul Spycher – Literaturpreis Leuk, Elveţia (2013), Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Poezie de la Novi Sad (2013), Premiul Tormenta en un vaso, Spania (2014), Premiul Euskadi de Plata, San Sebastian (2014), Premiul cărţii pentru înţelegere europeană al oraşului Leipzig, 2015; Premiul de stat al Austriei pentru literatură europeană, 2015.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările