Scriitorul Andrei Makine: „Ceea ce fac americanii este tragic. Ca în anii 1950, suntem la două minute de izbucnirea unui război“

Franţa ar avea de câştigat din prietenia cu Rusia, ale cărei bogăţii sunt imense, dar care este, astăzi, ţinta unor atacuri care vin dinspre politica Statelor Unite de a-şi deschide baze militare în preajma ţării sale de origine, spune scriitorul francez Andrei Makine. Acesta refuză eticheta de ”pro-Putin”, dar aminteşte, într-un interviu acordat Agence France Presee (AFP) că Cehov nu a avut nevoie de viză pentru a merge la Paris.

În politica de război pe care o duc americanii în Siria şi Irak, Makine citeşte pericolul unui mare război, aflat, ca în anii 1950, la ”două minute”. "Rusia poate fi crudă, atroce…ea nu este niciodată mică”, spune Andrei Makine, cel mai rus dintre scriitorii francezi, mânios pe cei care poartă ”un război fără limite” împotriva ţării sale de origine.

Dragostea necondiţionată pentru Rusia se regăseşte în fiecare pagină a noului său roman, "L'archipel d'une autre vie" (Seuil), totodată o formidabilă carte de aventuri şi o fabulă filosofică în linia umanismului lui Tolstoi, scrie Le Point, în ediţia sa electronică.

Povestea începe în anul 1952, în plin război rece şi în contextul în care autorităţile sovietice se gândesc la iminenţa celui de-al treilea război mondial. Cinci bărbaţi, fiecare reprezentând ”un fragment din Rusia”, aşa cum explică Andreï Makine într-un dialog purtat cu jurnaliştii AFP, sunt însărcinaţi să prindă un fugar evadat din Gulag.

Vânătoarea prin Siberia, pe teritoriile Extremului Orient rus va lua un curs nebănuit. În faţa unei naturi intacte, fiecare personaj se va întâlni cu el însuşi.

Câţiva ani mai târziu, la începutul anilor 1970, un tânăr băiat îl va întâlni pe unul dintre protagoniştii acestei aventuri. Andrei Makine confirmă: acest adolescent este chiar el. ”Bineînţeles că l-am întâlnit pe Pavel. Aveam 14 ani”, îşi aminteşte scriitorul, astăzi în vârstă de 59 de ani. ”Istoria este reală”, a întărit el.

Andrei Makine a păstrat nostalgia pentru copilăria lui siberiană, într-un oraş situat pe malul unui fluviu, poartă de acces la Pacific.

Andrei Makine se consideră un ”orfan al generalului de Gaulle”, care nu a ezitat să ”negocieze cu Stalin”. ”Europa se întinde de la Atlantic la Urali”, a spus scriitorul, parafrazându-l astfel pe de Gaulle.

Astăzi, spune Makine, ”provocările se adună contra Rusiei. Priviţi toate bazele americane care înconjoară Rusia. Nu sunt ruşii cei care le inventează”.
”Aceste provocări sunt perfect orchestrate. În Georgia nu a funcţionat. În Ucraina sunt relansate provocările”, a argumentat Makine, înainte de a vorbi despre războaiele pe care Statele Unite le poartă în Siria, Libia şi Irak. ”Ceea ce fac americanii este tragic. La fel ca în anii 1950, suntem la două minute de izbucnirea unui război”, avertizează scriitorul.

”Cehov nu a avut nevoie de viză pentru a merge la Paris”, completează Makine, care vrea, însă, să îndepărteze de la sine eticheta de scriitor ”pro-Putin”: ”Încerc să spun adevărul. Corectitudinea politică este îngustă”.

”Ce câştig ar fi pentru francezi să fie prieteni cu această imensă Rusia, cu imensele ei resurse”, afirmă Makine.

În romanul său, două dintre personaje se izolează pe o insula ostilă. La întrebarea adolescentului asupra cestei alegeri bizare, Pavel răspunde ”aşa am trăit-o”.  Astăzi, spune Makine, nu mai este alegerea lui Pavel. ”Putem trăi altfel. Putem alege o viaţă care exclude poluarea, supra-consumul, supra-exploatarea. Omul nu trebuie să uite să nu este decât un sărac locuitor al pământului”, pentru care modul de viaţă american este blamabil. ”Americanii nu înţeleg că suntem pe aceeaşi navă. Distrugem planeta. Trebuie să oprim asta”, continua Makine, întrebându-se, retoric, dacă ”putem înţelege asta”.

Scriitorul Andrei Makine, ales membru al Academiei Franceze, în luna martie, va fi primit în Academie în 15 septembrie, scrie AFP. El va fi întâmpinat de romancierul Dominique Fernandez care, ca Makine, a fost recompensat cu premiul  Goncourt.

Născut în 1957 într-un orăşel din Siberia, Andrei Makine a ajuns în Franţa, fără acte, la vârsta de 30 de ani. Pentru a-şi putea publica primele două romane, "La fille d'un héros de l'Union soviétique" (1990) şi "Confession d'un porte-drapeau déchu" (1992), scrise în franceză, a lăsat să se creadă că sunt traduse din limba rusă şi a inventat un traducător imaginar.
Prima solicitare pentru cetăţenia franceză, în 1991, i-a fost refuzată, dar o va obţine cinci ani mai târziu, după publicarea romanului "Le testament français", un volum de iubire închinat limbii şi literaturii franceze, care va obţine premiile Goncourt şi Médicis.

În limba română, cărţile lui Andrei Makine sunt traduse la Editura Polirom – printre acestea, se numără ”Testamentul francez”, 1995, ”Crima Olgăi Arbelina” (2001), ”Femeia care aştepta” (2005), ”Recviem pentru Est” (2008), ”Viaţa unui bărbat necunoscut” (2008), ”Patria locotenentului Schreiber” (2015).

În 2005, scriitorul a fost recompensat cu Prix Prince Pierre de Monaco pentru întreafa lui carieră literară.