Dl Sararu a primit fara sa isi dea seama probabil o lectie fina de la Emil Cioran. E adevarat ca in momentul intalnirii, Eugen Barbu nu atinsese limitele abjectiei de la revista Saptamana, iar intelectualii din exil incepusera sa creada ca este motiv de speranta in inceputul de deschidere de la Bucuresti, deschidere care a culminat cu momentul august 1968, prabusindu-se apoi brusc la inceputul anilor '70. Evocarea pe care o face dl Sararu ne aduce aminte de zicerea lui Talleyrand despre restauratia de dupa caderea lui Napoleon: oamenii acestia n-au uitat nimic si nici n-au invatat nimic. I se potriveste tare bine dlui Sararu si altor colegi de generatie. Iar stabilirea adevaratelor ierarhii ar trebui lasata pentru viitor unor mostenitori mai vrednici, daca vor aparea si aceia. Daca.