VIDEO Scriitoarea Gabriela Adameşteanu: „S-ar putea să nu fi avut niciodată ani romantici“
0
Invitata de astăzi a lui Cezar Paul-Bădescu la Adevărul Live, de la ora 15.00, a fost cea mai importantă prozatoare română de astăzi, Gabriela Adameşteanu.
Cea mai recentă carte a Gabrielei Adameşteanu e volumul memorialistic „Anii romantici”, lansat acum 10 zile la Târgul de Carte Bookfest. Volumul a fost cel mai vândut titlu al Editurii Polirom la acest târg.
"Trebuie să fii moderat în gândirre si să n-o iei razna dacă te trezeşti într-un top. Recunosc la un succes de vânzare partea de publicitate a autorului şi a cărţii. Acum un an, când s-a întâmplat o vânzare deosebită cu ediţia franceză a Provizoratului meu. A fost cel mai vândut titlu românesc de la Gallimard. Dacă sunt puţin temperată, trebuie să mă gândesc că exsistă nişte componente ale succesului. Este şi succesul echipei de PR, de publicitate."
"Anul trecut a fost o publicitate specială pentru România şi pentru cărţile româneşti, la Paris. Chiar în ziua în care s-a deschis târgul, în Le Monde a fost un fascicol întreg dedicat scriitorilor români. Asta a contat, pentru că am vândut mai mult, am avut şi o mică coadă acolo. Un cititor mi-a spus că nu ştie nimic despre mine, dar a citit cronica din Le Monde."
"Datorăm foarte mult presei, cei care au acest contact cu ei. Eu sunt foarte sceptică în privinţa agentului literar. El nu face atât de mult cât credem noi. El, în general, se ocupă cel mult de găsirea editurilor pentru autori şi poate mai intervine la premiile mari."
"Am citit într-o revistă franceză un articol foarte aplicat, cu demonstraţia că autorul primeşte cel mai puţin dintre cei care se ocupă de comerţul cu cartea. Trebuie să spun că şi în Franţa cel mai mult primea reţeaua de difuzare, librăriile, iar autorul obişnuit, era cotat cu 8-10% din procent."
"Cel care e plătit la o carte tradusă e traducătorul. Pe o carte, el ia în jur de 20.000 de euro. Atunci, poţi trăi din asta, dacă ai destul de multe contracte. Bineînţeles, poţi să iei şi plasă, să fie o carte subvenţionată."
În general, vedem şi auzim ceea ce credem de la început că o să auzim. E foarte greu să ne confruntăm cu lucrurile care ne contrazic, ca să nu mai spun de oamenii care ne contrazic.
"Mie îmi pare foarte rău că nu s-a înţeles ce mare şansă este să existe cărţi traduse în Occident, cărţi care ajung să fie văzute de nişte jurnalişti culturali şi care să aibă chiar şi cea mai mică cronică în presa străină. Autorul, săracul, nu beneficiază de mare lucru, este doar un beneficiu simbolic. Dar este un beneficiu foarte mare pentru ţară. Oamenii aceştia care, în diverse locuri, primesc salarii ca să se ocupe de imaginea României sau fac atâta demagogie pe această temă, îi aud foarte rar recunoscând meritul pe care îl are fiecare carte, fiecare concept în care apare altceva decât toate clişeele negative despre România."
Gabriela Adameşteanu, alături de Cezar Paul-Bădescu FOTO Marian Iliescu
"Volumul Dimineaţa pierdută, în Franţa, s-a vândut în aproape 3.000 de exemplare şi, astfel, a putut intra în colecţia Folio, care nu mai avusese un autor român de la Cioran. Acesta este un beneficiu simbolic."
"Aceste cărţi de memorii sunt mai bine primite decât ficţiunea. Dacă vii cu un roman, descoperi că intră mai greu decât nişte amintiri. Este un lucru pe care îl vedem foarte mult şi pe piaţa străină. Toate tipurile de cărţi sunt un fel de ficţiuni. Această carte e ficţiunea mea despre mine. Nu vedem acelaşi lucru, nu auzim acelaşi lucru. În general, vedem şi auzim ceea ce credem de la început că o să auzim. E foarte greu să ne confruntăm cu lucrurile care ne contrazic, ca să nu mai spun de oamenii care ne contrazic."
Nu cred în rolul intelecutalului. Intelectualii nu se uită în zona socială. În general, intelectualul este mai degrabă narcisist, autist, e o fiinţă teoretică. El face desene, iar realitatea îl contrazice foarte des.
"Cei care au crezut în anii romantici, aceia aveau un entuziasm general şi accidentul meu din Maramureş s-a petrecut acolo, după care am stat trei luni în pat, am avut fracturi de vertebre, comoţie celebrală. A fost un accident greu din care, când am scăpat, foarte curând aveam să ies din anii romantici. S-ar putea ca anii romantici să nu-i ai niciodată. Fără acel moment care a schimbat multe lucruri din România, eu s-ar putea să nu fi avut niciodată ani romantici."
"Cartea aceasta nu va cântări niciodată ca un roman pentru mine, oricare dintre ele pentru mine e mai importantă decât această carte. Nu ai acelaşi sentiment ca atunci când scrii un roman. Ficţiunea e altceva."
"Nu cred în rolul intelecutalului, în rolul său politic. În rolul său social aş crede foarte mult, dacă intelectualul român s-ar implica. Intelectualii nu se uită în zona socială, la alţii. În general, intelectualul este mai degrabă narcisist, autist, e o fiinţă teoretică. El face desene, iar realitatea îl contrazice foarte des."
Se încarcă comentariile...
