Romanul „Solenoid“ de Mircea Cărtărescu, în limba germană

În urma unui turneu literar în Germania şi Viena, la care a participat Mircea Cărtărescu, s-a semnat acordul de colaborare pentru publicarea celei mai recente opere a scriitorului român, „Solenoid“ (Editura Humanitas, 2015), la Editura Paul Zsolnay. Traducerea i-a fost încredinţată lui Ernest Wichner şi, cel mai probabil, volumul în germană va fi lansat la Târgul de Carte de la Leipzig 2018, când România va fi invitat special.

Mircea Cărtărescu (59 de ani) a participat, în perioada 4 – 10 martie, la turneul literar din Germania şi Austria, cu prilejul publicării traducerii în limba germană a volumului de povestiri „Frumoasele străine“, tradus de Ernest Wichner. Lecturile organizate de editura austriacă Paul Zsolnay, în colaborare cu Institutul Cultural Român s-au desfăşurat la Saarbrücken, Ingolstadt, München, Salzburg, Graz şi Viena, în cadrul unor evenimente la care au fost prezenţi Mircea Cărtărescu, Ernest Wichner, jurnalista Sigrid Löffler şi scriitoarea Dana Grigorcea.

În 2005, scriitorul Mircea Cărtărescu a fost distins cu Premiul pentru Înţelegere Europeană, pentru trilogia „Orbitor“, în deschiderea Târgului Carte de la Leipzig, şi cu Premiul de Stat al Austriei pentru Literatură Europeană, în deschiderea Festivalului de la Salzburg. La editura Paul Zsolnay au apărut traducerile în limba germană: „Die Wissenden“  (2007), „Der Körper“ (2011) şi „Die Flügel“ (2014).   

„Vreau să scriu o dare de seamă despre anomaliile mele. În viaţa mea obscură, în afara oricărei istorii, şi pe care doar o istorie a literaturii ar fi putut-o fixa în taxinomiile ei, s-au întâmplat lucruri care nu se întâmplă, nici în viaţă şi nici în cărţi. Aş fi putut scrie despre ele romane, dar romanul tulbură şi ambiguizează sensul faptelor. Aş putea să le păstrez pentru mine, cum le-am ţinut până acum, şi să mă gândesc la ele până-mi crapă capul în fiecare seară în care stau ghemuit sub pătură, pe când afară ploaia izbeşte furios în geamuri. Dar nu mai vreau să le păstrez doar pentru mine. Vreau să scriu un raport, deşi nu ştiu încă în ce fel şi ce-am să fac cu paginile astea. Nu ştiu nici dacă e timpul potrivit pentru asta. Încă n-am ajuns la nici o concluzie, la nici o coerenţă, faptele mele sunt vagi fulgerări în netezimea banală a celei mai banale vieţi, mici crevase, mici inadvertenţe. Formele astea informe, aluziile şi insinuările, accidentele de teren uneori insignifiante în sine, dar căpătând, luate-mpreună, ceva străin şi obsedant, au nevoie de o formă ea însăşi nouă şi neobişnuită ca să poată fi relatate. Nu roman şi nici poem, căci ele nu sunt ficţiune (sau nu pe de-a-ntregul), nici studiu obiectiv, fiindcă multe dintre faptele mele sunt singularităţi ce nu se lasă reproduse nici măcar în laboratoarele minţii mele“, scrie Mircea Cărtărescu.

Ernest Wichner s-a născut în 1952, în Guttenbrunn (Banat, România). Din 1975, locuieşte şi lucrează în Germania, fiind director al Literaturhaus Berlin din 2003. A publicat o serie de volume de poezie, printre care se numără: „bin ganz wie aufgesperrt“ (Heidelberg, 2010) şi „Neuschnee und Ovomaltine“ (Berlin, 2010). De-a lungul anilor, Ernest Wichner a realizat numeroase traduceri din limba română în germană.