Românii, cum au fost şi cum sunt

De-a lungul unui an am trăit experienţa de autor pe blogurile adevarul.ro publicând articole pe subiecte din gândirea românească, dar şi pe teme de actualitate. Publicarea pe blogul unui ziar a fost o oportunitate, pentru mine, de a pune în circulaţie, idei şi interpretări din lucrările mele pentru a le face accesibile publicului larg.

La sugestia domnului Bogdan Hrib, directorul editurii Tritonic, iniţiatorul acestui experiment editorial - tipărirea unui volum cu publicaţii apărute în mediul virtual pentru cititorii interesaţi - am reunit articolele publicate online în cartea Românii, cum au fost şi cum sunt.

Cartea prezintă oameni, idei şi fapte ale românilor aşa cum au fost şi cum sunt dincolo de conotaţiile ideologice sau conjuncturale. Textele constituie comentarii asupra unor teme esenţiale ale culturii noastre, dar şi asupra unor idei fixe sau clişee despre identitatea românească. Caut să dovedesc că numai studiul direct al realităţii şi cunoaşterea în profunzime a marilor idei româneşti sunt profitabile.

Noi, ca români, avem o istorie şi o moştenire pe care ni le asumăm. Se discută despre calităţile şi defectele românilor, se compară poporul român cu alte popoare şi, evident, se accentuează pe aşa zisul deficit de calităţi. Eu nu abordez calităţile şi defectele românilor fiindcă nu există popoare doar creative şi popoare doar imitative, ci în fiecare popor există oameni cu reale calităţi şi oameni cu defecte majore. Scot în relief faptul că oricât s-ar nega miturile istoriei naţionale şi a pune în discuţie idei şi opere din cultura românească, românii de ieri şi de astăzi au găsit un modus vivendi în mediul lor de viaţă, diferit în multe privinţe, de alte zone, şi numai astfel poate fi conturat corect specificul naţional.

Eu sunt de părere că trebuie să privim cu obiectivitate istoria trecută şi să realizăm analize de evidenţiere a ceea este caracteristic unei personalităţi, însă, înainte de toate, să marcăm aportul ei la dezvoltarea unui domeniu al cunoaşterii şi culturii. Din această perspectivă, cartea Românii, cum au fost şi cum sunt abordează personalităţi şi idei româneşti şi consecinţele acestora în procesul de modernizare.

Cartea include analize referitoare la modernitatea ideilor lui Eminescu, opera sa fiind un document de cunoaştere a mentalităţilor şi comportamentelor din epocă modernă dar şi manual al conduitei românului modern.

Discut despre Maiorescu ca actor social emblematic pentru perioada de schimbare socială şi naţională radicală, care a dat expresie conduitei tipului burghez de producător, motor al dezvoltării societăţii moderne, de formator al unei elite promotoare a valorilor modernităţii. Disting la conducătorul Junimii comportamentul de întreprinzător, activ şi novator, bazat pe concurenţă, risc, iniţiativă privată.

Mă opresc la reformele şi viziunea lui Spiru Haret despre societatea românească, la activitatea lui de legiferarea treburilor bisericeşti, nemenţionată în studiile de istoria Bisericii Ortodoxe Române, cu toate că el a văzut în biserică instituţia integrată în procesul de schimbare modernă a României. M-am oprit şi la alte două direcţii ale reglementărilor lui Spiru Haret: rolul şcolii în formarea comportamentului de consum al cartofului şi eradicarea analfabetismului.

Lucrarea pune în evidenţă contribuţia lui Mihail Manoilescu la crearea teoriei dependenţei şi impactul ei cu strategii de dezvoltare economică şi socială internaţionale. Ideile lui au o influenţă puternică în afara ţării, dar sunt ignorate sau subestimate în spaţiul autohton. Ideile lui Manoilescu au fost considerate de exegezi ca „Biblie a industriaşilor brazilieni”. O apreciere similară nu întâlnim în exegeza românească, foarte reticentă, de altfel, faţă de acceptarea originalităţii şi contribuţiei româneşti la dezvoltarea ştiinţei. O altă dimensiune a operei lui Mihail Manoilescu este reprezentată de ideile lui despre ortodoxie. În  cadrul activităţii sale publice tumultoase, savantul a găsit loc pentru afirmarea şi susţinerea ideii ortodoxe.

Ca şi alte studii proprii, lucrarea de faţă subliniază faptul că, doctrinar, nu au existat şi nu există, în cultura română, proiecte de modernizare ci numai interpretări ale modernităţii, prin concepte şi viziuni preluate din gândirea occidentală. Cartea cuprinde analize ale unor teme relevante pentru modernizarea societăţii româneşti de astăzi: subdezvoltarea economică, elitele politice şi bunăstarea socială, subculturile, lupta împotriva alcoolismului, reţelele sociale, interacţiune şi socializare, traficul cu diplome de studii, universităţile şi criza demografică.

O temă asupra căreia stărui este ajungerea din urmă de către români a ţărilor dezvoltate, acţiune ce presupune dispunerea unui fond economic şi social intern alocat pentru dezvoltarea accelerată prin acumulare de capital de toate tipurile (financiar, social, uman, cultural). Condiţia esenţială a recuperării este punerea în aplicare a politicilor europene, un proces amplu şi profund de europenizare a tuturor structurilor sociale, datorită influenţei directe şi indirecte a deciziilor şi instituţiilor Uniunii Europene asupra actorilor sociali şi instituţiilor interne.

Procesele de modernizare româneşti nu au avut ca efect, aşa cum s-a întâmplat în ţările din Occident, o creştere a bunăstării populaţiei ca produs al nevoilor generate de dezvoltarea societăţilor industriale. Nivelul scăzut de trai al românilor are rădăcini istorice profunde, din cauza contextelor geopolitice ale ţării. Elitele, cu deosebire cele politice, au trebuit să facă faţă unui mediu internaţional mereu schimbător în decizii şi în acţiuni, ceea ce avea evident efect asupra schimbărilor din societate.

O temă mult dezbătută rămâne standardul de modernitate al societăţii. Asupra acestui subiect eu propun o perspectivă avand in vedere că România are o modernitate tendenţială prefigurată din contextele ei specifice derivate din istoria şi cultura proprii, dar şi din poziţia sa geopolitică. Accentul în modernizare a fost pe crearea unui stat naţional coerent şi puternic capabil să realizeze idealul naţional. Modernitatea tendenţială decurge din actele de schimbare din cadrul unui stat naţional şi este măsura gradului în care statul produce modernitate într-o societate cu o economie nefuncţională.

In consecinţă, procesul de modernizare nu a avut impact asupra nivelului de trai al populaţiei din cauza derulării lui în contextul unei subdezvoltări economice. De altfel, nu a existat o strategie sau un program naţional de susţinere a creşterii bunăstării tuturor categoriilor sociale, inclusiv a categoriilor celor mai defavorizate.

In ansamblul său, lucrarea argumentează teza că nu există altă cale pentru dezvoltarea societăţii româneşti actuale decât pragmatismul însoţit de realism în tot ce gândesc şi întreprind toţi actorii sociali, având în vedere statutul României de membră şi poziţia de graniţă a Uniunii Europene.                                        

Cartea Românii, cum au fost şi cum sunt va fi lansată  vineri 22 noiembrie 2013, ora 19,00, la Târgul Internaţional Gaudeamus de către TRITONIC BOOKS, standul 17 parter.