Să vă spun ce cred eu; vă rog să nu mă luaţi în şuturi. Iată ce cred: nu e cazul să aruncaţi banii pe geam, pentru că nu există reţeta daneză a fericirii.

Dacă vrei să faci pătrăţele la burtă, faci ceea ce-ţi spun vechii profesori de sport să faci. Le aplici sfaturile cu religiozitate. Apuci o bară deasupra capului şi ridici picioarele – de 500 de ori pe zi, în fiecare zi. Ţii o dietă, faci execiţii acasă şi, dacă poţi, mergi şi la sală, te sfătuieşti cu alţii care au aceleaşi obiective ca şi tine. Muncind, vei ajunge la pătrăţele. Nu există nici o scurtătură – băuturi miraculoase, electrozi, reţete de fitness de două minute pe zi. Nu poţi să stai la televizor, să mănânci chipsuri şi să faci pătrăţele.

Dacă vrei să fii fericit, faci ceea ce-ţi spun vechile religii să faci. Le aplici sfaturile cu religiozitate. Îţi ajuţi vecinul – şi încerci să-l şi iubeşti; dacă nu, măcar să te împaci cu el; dacă nu, măcar să nu îl urăşti. Cercetezi orfanul, bolnavul, văduva, bătrânul şi deţinutul. Cauţi aceste oportunităţi şi încerci să te foloseşti de ele, zi de zi. Mergi la biserică, te rogi pentru prieteni şi, dacă poţi, şi pentru duşmani, te sfătuieşti cu alţii care merg pe aceeaşi cale cu tine. Dăruind, vei dobândi. Nu există nici o scurtătură - reţete new age şi motivaţionale, meditaţii de lărgire a conştiinţei de două minute pe zi. Nu poţi să stai în part cu o broşură în braţe, să mănânci chipsuri şi să fii fericit.

Gata cu micul meu panseu. Să fiţi fericiţi! 

P.S.: Înţeleg că respectiva carte e despre cum să-ţi induci o stare de bine, de confort. Dar confortul e una, şi fericirea e cu totul alta. Iar dacă hygge, ideea centrală a cărţii, are legătură, cum spun unii, nu cu confortul, ci cu sentimentul de siguranţă - ce-ţi poate da un sentiment de siguranţă mai mare decât să te împaci bine cu vecniul?