Volumul „Renaşterea unui imperiu: cultură şi guvernare în perioada dinastiei Song” publicat la Editura Astralis, Bucureşti, 2019 vine la câţiva ani distanţă după o lucrare a Cameliei Pantazi Tudor, apărută în 2010 la Editura Rawex Coms, Bucureşti, şi anume „Atingerea unui ideal – literaţii din perioada dinastiei chineze Tang”.

         Cartea creionează un tablou comprehensiv a perioadei din epoca Song, „una dintre cele mai strălucite perioade din istoria chineză”, aşa cum ne transmite semnatara prefaţei, prof. dr. Luminiţa Bălan şi care îl invită pe cititor să parcurgă etapele acestei istorii ce poate captiva atât prin opera artistică şi culturală chineză cât şi prin măreţia unei guvernări care a atras progresul în viaţa poporului chinez.

       Autoarea îşi începe lucrarea cu un capitol destinat împăraţilor şi sistemului de guvernare al dinastiei Song deoarece, subliniază, Camelia Pantazi Tudor, „aşa cum s-a dovedit de milenii, totul porneşte de la ... conducători”. Capitolului despre relaţionarea vieţii economice, sociale, politice şi militare îi este urmat un capitol dedicat gândirii confucianiste şi renaşterea acesteia în dinastia Song.

             „Integrată în viaţa comunităţii umane, lipsită de termenii complicaţi ai filosofiei

             europene, gândirea chineză a condus pe parcursul secolelor la o îmbogăţirea a

             culturii chineze iar impactul cel mai puternic asupra gândirii omului chinez şi

             asupra societăţii l-a avut confucianismul”.

        Renaşterea confucianistă din epoca Song s-a remarcat în toate domeniile vieţii poporului chinez, evidenţiindu-se ca „o condiţie esenţială pentru ameliorarea situaţiei sociale şi politice, implicit fiind vorba de o legătură directă între cultură şi politică”.

        Următoarele capitole sunt dedicate vieţii intelectuale ale dinastiei Song care a favorizat evoluţia artelelor, literaturii, picturii la nivelul de eleganţă şi rafinament ce nu şi-ar putea găsi comparaţia. Desigur, Camelia Pantazi Tudor ne invită cu delicateţe în tainele artei chineze, dezvăluindu-ne câteva din caracteristicile sau conceptele vieţii artistice  chineze. De pildă, o trăsătură a picturii chineze care o deosebeşte de cea europeană constă în „modalitatea transmiterii emoţiilor; acestea nefiind arătate lumii, considerându-se că împiedică atingerea unei pure spiritualizări”.

        În încheirea lucrării, Camelia Pantazi Tudor subliniază atracţia sa pentru cultura chineză, în general, dar şi impactul pe care l-a avut asupra sa istoria dinastiei Song, în timpul căreia dimensiunea politică a unei guvernări înţelepte, paşnice şi fără pretenţii teritoriale era dată de trăsăturile morale ale conducătorilor, inspiraţi de învăţăturile confucianiste care, la rândul lor,  au condus la o înflorire culturală şi artistică deosebită.

Cartea, cu certitudine, este dedicată nu numai tinerilor pasionaţi de istorie sau de istoria Chinei ci tuturor celor care vor să facă o diferenţă pentru cultură şi o gândire altfel decât cea europeană.