Toate lucrările sale ulterioare demonstrează o aplecare spre cunoaşterea strategică utilă, funcţională, aplicabilă, acesta fiind şi principalul motiv pentru care Luttwak a participat decisiv la educarea elitei militarilor din SUA, Regatul Unit, Israel şi Franţa, ca să numim doar câteva mari puteri ale arenei internaţionale care au apelat la cunoştinţele sale de strategie.

Autorul păstrează acelaşi stil direct şi eficient atunci când ne prezintă Marea Strategie a Imperiului Bizantin. Luttwak aplică pe parcursul lucrării o metodologie aparent simplă, patentată iniţial de marii exegeţi ai studiilor militare şi de putere, precum Machiavelli şi continuată de setul de autori realişti clasici care au scris în siajul lui Hans J. Morgenthau. Astfel, Luttwak selectează cu atenţie momente istorice utile pentru demonstrarea tezei sale. Spre deosebire de predecesorii, autorul oferă o cursivitate de roman episoadelor pe care le abordează, învăluind pe deplin cititorul în fumul mistic al manipulărilor religioase bizantine sau scufundându-l în complexităţile luptelor imperiale pentru succesiune şi putere. Alături de Luttwak, niciun cotlon al secretelor bizantine nu pare de nepătruns. De la nivelul funcţionarilor corupţi care administrează poşta imperială, la cel al galeriilor colorate care apără zidurile Bizanţului, nu există locuri sau spaţii inaccesibile. Căutările sale, în slujba descrierii marii strategii bizantine, merg de la centru la periferie şi, mai ales, dincolo de aceasta.

Lucrarea este compusă din patru părţi: Inventarea strategiei bizantine, Diplomaţie bizantină, Arta bizantină a războiului şi Marea strategie şi codul operaţional.

Prima parte urmăreşte cauzele care au dus la forţarea unei schimbări în strategia bizantină, plecând de la Attila. Astfel iau naştere manevrele strategice bizantine, care presupun, printre altele, învrăjbire popoarelor ostile Bizanţului şi conservarea puterii brute pentru ciocnirile cu adevărat importante. Acest moment  coincide cu întâlnirea nefericită dintre hoardele lui Attila, rapide, penetrante, înzestrate tactic cu un arc compozit mânuit exemplar din poziţia călare, cu armata disciplinată dar prea lentă a unui imperiu forţat să facă faţă acestei revoluţii a vitezei.

Partea a doua descrie felul în care bizantinii se apleacă din plin asupra a ceea ce numim astăzi instrumente de soft power pentru a proiecta putere şi influenţă. Având de partea lor roadele bogate ale moştenirii romane, bizantinii folosesc o combinaţie de arhitectură religioasă (Hagia Sofia) bogăţie opulentă, (strânsă cu sârguinciozitate de biserică), religie (incluzând aici ramura mai degrabă superstiţioasă a moaştelor şi comerţului cu artefacte), căsătoriile dinastice, dar şi funcţii onorifice total arbitrare (inventate de cele mai multe ori în mare pripă) pentru a modela voinţa barbarilor riverani.

Partea a treia realizează o trecere în revistă a autorilor bizantini care s-au aplecat asupra războiului şi a contribuţiei acestora la Arta bizantină a războiului. Autorul este răbdător şi extrem de meticulos în a diseca operele care au stat la baza pregătirii strategice bizantine, identificând cu exactitate teorii care au stat la baza succesului bizantin dar şi plagieri grosolane care nu au furnizat niciun fel de valoare adăugată reflecţiilor imperiale asupra puterii. Partea a treia are meritul indiscutabil de a surprinde fluid stadii ale evoluţiei gândirii strategice dinspre perioada inspirată de gândirea greacă clasică spre ceea ce Luttwak numeşte renaşterea militară din secolul X. Autorul este neobosit în a diseca soluţiile tactice cele mai mari dar şi cele mai mici, dedicând segmente ample demistificării focului grec dar şi tehnicilor speciale de spionare a armatelor adverse pe timp de noapte (un meşteşug pe cât de riscant, pe atât de seducător).

Ultima parte a lucrării, Marea strategie şi codul operaţional, este dedicată unui efort aparent de a împăciui strategia bizantinilor, cu teza care l-a consacrat pe Luttwak în domeniul studiilor strategice, conform căreia strategia este de fapt o zonă a paradoxului absolut. Autorul reia aici câteva dintre cele mai puternice lecţii ale lucrării sale şi le foloseşte pentru a evidenţia natura paradoxală a strategiei politice şi militare. Astfel se explică clemenţa pe care bizantinii o arată faţă de duşmanii lor cei mai feroce, plecând de la ideea că un duşman şters de pe faţa pământului nu va face altceva decât să lase loc altui duşman (un rafinament care a lipsit total pornirilor militare asociate lui Alexandru cel Mare). Ultima parte se încheie cu încercarea autorului de a scoate în evidenţă utilitatea învăţăturilor strategice bizantine în zilele noastre.

Marea Strategie a Imperiului Bizantin, oferită publicului din România de Editura Militară, va fi lăsată vineri, 17 iunie, la BCU, începând cu ora 14:00 în prezenţa traducătorilor acestui volum, prof. univ. dr. Radu Carp şi dr. Mihai Avram.

Autorul, Edward N. Luttwak, va participa la lansarea volumului prin videoconferinţă, alături de vorbitori precum Prof. univ. dr. Emanoil Babuş, Petre Guran – Institutul de studii Est-europene, E.S Prof. univ. Dr George Maior, Prof. univ. dr. Mihail Ionescu, Prof. univ. dr. Marius Grec, Prof. univ. dr. Alexandru Jadaneant.