Râsete şi lacrimi
0
Noua carte a lui Julian Barnes este un volum cu 14 povestiri, mai vechi şi mai noi. Primele texte din „Puls“ sunt poveşti de dragoste ale diferenţei şi înstrăinării, pentru ca următoarele să se concentreze pe tema simţurilor.
Un fragment dintr-o scenă erotică à la Julian Barnes:„După ce Janice şi cu mine‑am început să fim împreună, ne duceam glonţ la ea acasă deîndată ce terminam de alergat. Îmi spunea să-mi scot tenişii şi şosetele, şi să mă-ntind pe pat, cât timp ea făcea repede un duş. Ştiind ce-avea să urmeze, de obicei aveam deja o umflătură-n chiloţi când ea reapărea, înfăşurată într-un prosop. Ştiţi şmecheria pe care-o fac majoritatea femeilor, care-şi înfăşoară prosopul chiar deasupra sânilor, înnodându-l în aşa fel încât să stea? Ei bine, Janice avea altă şmecherie: se înfăşura cu prosopul chiar sub sâni. «Ia uite ce-am în pat», spunea ea, cu un început de zâmbet.
«Ce-i cu fiara asta nesătulă la mine-n pat?» Nimeni nu-mi mai spusese aşa, şi sunt la fel de linguşibil ca oricine. Pe urmă îngenunchea pe pat şi se prefăcea că mă cercetează. «Ce fiară mare şi asudată avem aici». Mă prindea de pulă prin chiloţi şi-ncepea să mă adulmece, întâi fruntea, apoi gâtul, pe urmă subsuorile, iar după aceea-mi ridica maioul şi se pornea să-mi lingă pieptul şi să mi-l înfioare cu răsuflarea ei, ţinându-mă mai departe de pulă. Când s-a întâmplat pentru prima oară, am terminat instantaneu.
Cu timpul, m-am obişnuit să mă ţin. Şi chestia era că nu mirosea doar a duş. Îşi dădea cu parfum pe sâni şi mi-i ţinea în dreptul feţei. «Uite-ţi mostrele gratuite», îmi spunea. Pe urmă se lăsa jos, până când un sfârc îmi gâdila vârful nasului, şi mă tachina făcându-mă să ghicesc numele parfumului. Nu ştiam niciodată răspunsul, dar eram oricum în paradis, aşa că de obicei inventam o marcă şugubeaţă. Chanel 69, ceva de genul ăsta..."
Eros & thanatos
Volumul îşi împarte povestirile în două secţiuni: primele sunt, în general, poveşti de dragoste ale diferenţei şi ale înstrăinării, scrise uneori cu mult umor (Julian Barnes este unul dintre cei mai rafinaţi scriitori comici contemporani), pentru ca următoarele poveşti, tot de dragoste (cu excepţia de rigoare), să se concentreze pe tema simţurilor care-i apropie sau desparte pe oameni/cei doi parteneri. În povestirea „Vânt dinspre est", un britanic divorţat începe o relaţie, mai degrabă banală, cu o imigrantă despre care nu ştie mai nimic şi care nu vrea să‑şi povestească trecutul, relaţie care se destramă când el face câteva investigaţi¨i. În „Linii ale căsniciei", un proaspăt şi îndurerat văduv vizitează insula unde petrecuse vacanţe fericite cu soţia lui numai pentru a descoperi că, de fapt, absenţa ei nu va putea fi niciodată surmontată de niciun exerciţiu al rememorării şi că doliul, departe de a fi îmblânzit, este abia la început. (Julian Barnes însuşi a rămas văduv, în timpul scrierii acestei cărţi, după o căsătorie fericită care a durat trei decenii).
Între aceste povestiri ale sfârşitului, texte precum „În pat cu John Updike" sau seria de patru părţi din „Acasă la Phil şi Joanna", toate foarte orale, scrise sub forma unor lungi dialoguri (rupte parcă din volumul „Love etc."), vin să tempereze emoţiile eşecului şi ale despărţirii şi oferă o lectură plină de frivolitate şi umor scoţând în faţă câteva personaje (scriitori sau oameni cultivaţi din clasa de mijloc) adorabile în felul în care se raportează la dragoste şi la sex. Tonul şi abordărilea narative se schimbă din nou în partea secundă, unde povestirile despre simţurile care-i apropie sau care-i despart pe oameni sunt abordate cu mare tandreţe şi simţ al contrastelor, pe măsura subiectelor (un pictor surdo-mut rătăcit într-o lume a vanităţii şi a deşertăciunii personale, un revoluţionar îşi spionează cu un telescop tânăra şi infidela soţie etc.)
Capodopera volumului este însă povestirea omonimă (parcă o ilustrare ficţională a eseului „Nimicul de temut"), unde un recent divorţat fiu se întoarce în casa natală pentru a fi alături de mama aflată în ultimele luni de viaţă. Tatăl său şi-a pierdut simţul olfactiv şi povestirea se construieşte în jurul a ceea ce înseamnă perturbarea intimităţii dintre oameni şi intruziunea treptată a morţii.Julian Barnes este un scriitor a cărui inteligenţă se vede tocmai în felul în care surprinde astfel de scene ale comediei erotice umane, în paralel cu drama condiţiei de a fi martorul umil şi neajutorat al morţii. Un scriitor care te face să râzi cu lacrimi cu aceeaşi uşurinţă cu care te îndreaptă spre potecile emoţiei triste şi ale disperării. Fiecare povestire a lui îţi schimbă pulsul.
Info
Julian Barnes,
„Puls", traducere de Radu Paraschivescu, 2011.
Editura: Nemira
Se încarcă comentariile...
