Ultimul, sau mai bine spus recentul plic, cuprindea o carte al cărei autor îmi era complet necunoscut, dar cum aveam să-mi dau seama la lectură, din stirpea adevăraţilor răbdători cărturari şi atât de rar azi, însoţită de o dedicaţie al cărui subtext stanislavskian, cum se spune în teatru, îmi cerea direct un răspuns şi o confirmare a întreprinderii sale ce se înscria în universul cercetătorilor de bibliotecă şi arhivă cu mare har.

Cartea se intitulează PUBLICISTICA LUI ION BRAD (editura Cartea Cărţii de Ştiinţă), iar dedicaţia ca o somaţie:

Îi dedic acest volum gazetarului Dinu Săraru, acest debut editorial al meu, în memoria unui amic comun. Cu stimă şi respect, Mihai Cistelican,  22 III 2021 Cluj Napoca.

Dedicaţia era la rândul ei însoţită de o scrisoare pe o foaie de caiet cu pătrăţele cu următorul conţinut:

Stimate domnule Săraru,

Numele meu este Mihai Cistelican şi sunt un tânăr jurnalist din Cluj Napoca. Am lansat recent volumul PUBLICISTICA LUI ION BRAD (în fond, propria mea teză de doctorat) în care am scris despre gazetarul/publicistul Ion Brad, pe care ştiu că l-aţi cunoscut.

Apelez la dvs deoarece aveţi multă experienţă de gazetar, iar opinia dvs despre volum ar conta mult pentru mine (asta dacă aveţi timp, disponibilitate şi dorinţă), mai ales că sunt la început de drum pe acest „câmp”.

Vă mulţumesc mult.

Cu respect Mihai Cistelican

POET în primul rând, ROMANCIER, DRAMATURG, DIRECTOR DE TEATRU, ÎNALT SLUJBAŞ DE FOARTE TÂNĂR AL UNIUNII SCRIITORILOR, DIPLOMAT DE REFERINŢĂ, şi peste toate un împătimit PUBLICIST aparţinând mai ales în acest caz Şcolii Ardelene, Ion Brad, „prietenul comun”, i-a oferit cercetătorului cu adevărat de Şcoală Ardeleană un impresionant domeniu: publicistica, în stare să conducă în mod acut la întregirea nu numai substanţială, dar şi cu darul cronicarului vremii sale şi al ţării sale a operei poetului.

Aşadar, am şi început să răspund somaţiunii, scoţându-mi pălăria în faţa tânărului scotocitor inspirat de arhive întregi, răbdător cărturar cum puţini, foarte puţini din generaţia sa se mai găsesc în spaţiul istoric şi literar al ultimilor 30 de ani, atât de străini de virtutea istoricului – repet – cu har şi cu vocaţia dăruirii de sine în luminarea unor Feţe care au însemnat o spiritualitate naţională într-o epocă atât de convulsionată.

Nu pot să trec însă peste rolul pe care l-a avut în formarea cercetătorului Mihai Cistelican şi a unei şcoli anume, profesorul universitar Ilie Rad căruia îi datorează atât de mult tinerii foarte puţini istorici ai culturii naţionale.

”Există mai multe motive pentru care prezenta lucrare este una de excepţie. În primul rând, este prima care abordează la modul integral activitatea publicistică a lui Ion Brad pe o perioadă de circa 70 de ani.

Autorul a stabilit debutul absolut al scriitorului, care nu este dat de poezia publicată în Gând tineresc din Alba Iulia, ci de un articol din Lupta Ardealului, a fost clarificată problema pseudonimelor folosite de scriitor.

Pentru elaborarea volumului de faţă, autorul a consultat documente aflate în Arhivele Centrale ale fostului PCR, la CNSAS, în bibliotecile clujene etc. A ajuns inclusiv la televiziunea din Grecia, care i-a trimis câteva filme cu Ion Brad din vremea când era ambasador la Atena. (...) În fine, încă un cuvânt de laudă. Mihai Cistelican nu a căzut în extrema unei critici dure asupra activităţii publicistice a Poetului din anii „obsedantului deceniu” pentru că de fiecare dată a încercat să contextualizeze mesajul unui articol să vadă în ce măsură el era în consonanţă cu imperativele politice ale zilei, să arate că şi alţi scriitori au procedat la fel,în aceeaşi măsură,” (Ion Rad - Prefaţă la Publicistica lui Ion Brad)

Iată, văzut cu ochii profesorului, cuprinsul valoric al cărţii pe care Mihai Cistelican o consacră exemplar publicisticii lui Ion Brad, care se dovedeşte a fi nu numai poetul ardelean şi romancierul şi dramaturgul Ion Brad, ci şi un martor însemnat al vremii sale; fără mărturia sa, imaginea acestei vremi ar fi atât de săracă pentru că e vorba de destinul marii intelectualităţi româneşti.

Şi acum, pentru că „prietenul comun” m-a onorat de la intrarea mea în Uniunea Scriitorilor, al cărei atât de tânăr secretar era în anii 60, apărându-mă curajos într-o şedinţă dramatică la Comitetul Central – într-o zi de Crăciun – în care se şi hotărâse scoaterea mea din presă, din literatură şi trimiterea ca o condamnare la închisoare, spre reeducare, pe şantierul hidrocentralei de la Bicaz, am să dezvălui pentru a întregi portretul poetului ardelean Ion Brad, poemul pe care acesta mi l-a dedicat în anul 2004, după o viaţă de prietenie curat ţărănească şi curat ardelenească şi prin extracţia mea ardeleană.

NIŞTE ŢĂRANI

Confratelui Dinu

Nişte ţărani am fost şi am rămas

Din leagăn pân-la ultimul popas

Când şi pământu-n braţe ne va ţine

Ca mama care m-a ţinut pe mine

Copilul ei dintâi, şi încă zece,

Din lume mult prea tânără să plece...

Cum să uit acest tărâm- bogatul! –

Din care îşi potoleşte foamea sacrul?!

Şi din urzeala căruia sublimul

Trecut al Ţării şi-a ţesut chilimul...

În veşnicie se adună anii

Ei, împăraţii lutului, Ţăranii...

Îngenunchiind cu ei, simţim în gură

Gustul pământului, ca de prescură.

Octombrie 2004

Acest poem a fost tipărit în volumul „Poezii inedite”.