Observându-l pe Joe Biden în 2007, atunci când era senator şi candidat la Preşedinţia SUA, lansându-şi cartea „Promisiunile mele. Despre viaţă şi politică”, observ un om mândru de viaţa lui. „Sunt prea bătrân şi ştiu prea multe ca să nu am o opinie” declara el, cu paisprezece ani înainte să ajungă preşedinte. Anii trecuţi nu au schimbat cu nimic viziunea omului care devenea al patruzeci şi şaselea preşedinte al Statelor Unite ale Americii. Faptul că Orion, imprintul de nonficţiune al editurii Nemira, a decis să o publice, nu este un semn de curaj sau de serviciu politic. Cartea chiar aduce pe masă dramele unei vieţi trăite şi insistenţa cu care omul şi-a urmărit cariera în serviciul public. Şi-a pierdut, pe rând, soţia, fiica şi fiul, şi-a îndeplinit cu tărie de caracter şi cu devotament misiunea de senator al statului Delaware timp de 36 de ani - şi apoi de vicepreşedinte şi preşedinte al Statelor Unite ale Americii.

Viaţa personală este marcată de copilăria în Delaware, cu un tată care i-a inspirat rezistenţa în faţa tragediei şi regretelor, dar şi împotriva abuzurilor de orice fel. Aşa cum arată recenzia New York Times, Promisiunile mele. Despre viaţă şi politică reprezintă o mărturisire de credinţă. Este confirmarea unei evoluţii pe scena politică naţională şi internaţională a ceea ce reprezintă, prin cariera politică şi vremurile trăite, un om de stat.

Argumentul lui Biden e simplu şi se simte de-a lungul întregii cărţi: cât timp SUA îşi îndeplinesc promisiunile, viitorul ţării este luminos. Sunt tuşe groase ale doctrinei Obama în această viziune, poate chiar trădând influenţa pe care Joe Biden a avut-o asupra tânărului preşedinte american. Bref, însă, viitorul lumii este unul multilateral, iar SUA nu pot acţiona în ceea ce actualul preşedinte definea atunci drept „indiferenţă splendidă” faţă de lumea din jur.

Biden îşi aduce aminte de atacurile de la 11 septembrie şi scrie despre îndărătnicii newyorkezi care faceau cozi pentru a dona sânge, în ciuda faptului că stocurile erau pline; despre un alt fel de patriotism care hrănea o viziune de viitor şi nu lua în considerare războiul sau răzbunarea, pe termen scurt. Era strict o discuţie de datorie faţă de ţară. Între timp, chiar şi înainte de atacuri, Biden avertiza despre pericolele terorismului internaţional, din congresul SUA.

Promisiunile lui Joe Biden marchează povestea Americii în ultimele decenii, spusă de un om născut în 1942. La limita generaţiei Baby Boomers, Joseph Robinette Biden Jr. a fost ales senator în 1972. Ca vicepreşedinte al SUA (şi, deci, preşedinte al Senatului), a semnat unele dintre cele mai importante acte din istoria ţării. A cunoscut lideri democratici şi dictatori, a trăit tot ceea ce elevii noştri citesc doar, cu beneficiul obiectiv al istoriei. Să fi fost acolo, în faţa lui Slobodan Milošević şi să-i spui că este un criminal de război sau să prezidezi audierile a nu mai puţin de şase membri ai Curţii Constituţionale a SUA reprezintă realizări nu doar de carieră, ci istorie vie.