Singurul loc din oraşul meu unde pot fi găsiţi este un mic spaţiu verde în mijlocul unui drum, în centrul oraşului, de-a lungul unei borduri. Trebuie să îţi fie tare dor de ei ca să îi poţi vedea. Iar ca să îi fotografiezi trebuie să te plimbi că Vodă prin iarbă, spre amuzamentul localnicilor.

Micuţele flori nu le spun nimic, pe aici primăvara este anunţată de brânduşe.

M-am tot gândit cum de răsar ghioceii în acel loc neprietenos. Poate că acolo a fost cândva casa cuiva de prin alte locuri, iar din grădina sa au rămas doar ghioceii, care îl aşteaptă să se întoarcă.

Sau cineva şi-a adus ghiocei de la el, de departe, ca să nu uite când vine primăvara. Şi a presărat seminţe prin locuri greu de găsit, că îi bucure pe cei care au acelaşi dor ca el. Dar pentru asta trebuie să merite bucuria de a vedea ghioceii.

Vedem lucruri minunate dacă reuşim să avem o privire fermecată. Zăpada gândurilor rele se dă, atunci, la o parte din calea noastră.

Primăvară plăcută tuturor!