Prima capitală a Ţării Româneşti în imagini

Prima capitală a Ţării Româneşti în imagini

Oraşul Câmpulung a fost prima aşezare urbană atestată (la începutul secolului al XIII-lea)

Celălalt album fotografic, la care mă refeream în articolul de săptămâna trecută, este rodul unui proiect comun al Primăriei Câmpulung Muscel cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului

Ştiri pe aceeaşi temă

Albumul a fost tipărit la „Arta Grafică", sub coordonarea editorială a Mariei-Cristina Enescu, avându-i colaboratori ştiinţifici pe prof. univ. Ştefan Trâmbaciu şi pe pasionatul de plaiuri muscelene, profesorul Adrian Săvoiu. Cinci fotografi (Sebastian Enache, Alin Ionuţ Virsescu, Ruxandra Nicolescu, Andrei Onofreiciuc şi Cristian Cocea au contribuit la traducerea în imagini a Câmpulungului de ieri şi de azi. Textele de prezentare sunt în română şi în engleză, ceea ce face posibilă difuzarea în afară, la UNESCO, de exemplu, sau prin oficiile de turism ale României.

Identitatea unui oraş

Albumul, intitulat „Câmpulung Muscel. Cetatea Întemeietorilor de Ţară", oferă o panoramă complexă a unui oraş, dar şi a unei zone geografice, dăruite, unul, ca şi alta, atât de istorie, cât şi de natură. Documentele atribuie Câmpulungului mai multe priorităţi istorice: prima aşezare urbană atestată (la începutul secolului al XIII-lea); prima capitală a Ţării Româneşti (la sfârşitul aceluiaşi secol); reşedinţă a celui dintâi domnitor român, Negru-Vodă, foarte probabil doar legendar, dacă nu cumva una şi aceeaşi persoană cu cel dintâi Basarab; locul de unde a pornit primul text în româneşte, scrisoarea prin care „judeţul", adică primarul Câmpulungului, boierul Neacşu Lupa, îl informa pe omologul său braşovean, Hans Benkner, za lucrul turcilor, conduşi de cel mai vestit sultan al lor, Soliman al II-lea Magnificul.

Scrisoarea cu pricina este prima care ne-a parvenit, dar au existat, cu siguranţă, alte texte, pierdute, dacă judecăm după claritatea şi frumuseţea limbii, care învederează o tradiţie. Scrisoarea e reprodusă şi în facsimil. La fel ca şi sigiliul oraşului (datat de când?), reprezentând un scut cu un corb în centru, un soare, o semilună şi două stele cu şase raze.

Personalităţi din Câmpulung

Oraşul s-a bucurat multă vreme de anumite privilegii economice şi administrative. O caracteristică sunt crucile votive de piatră, care pot fi văzute şi astăzi în Câmpulung sau în Albeşti şi în alte sate vecine, datând dintre anii 1576 şi 1868, păstrate majoritatea (37 din 39), deşi inscripţiile nu mai sunt adesea descifrabile.De o mare frumuseţe sunt bisericile, cărora li se rezervă un capitol special, în număr de 14 astăzi, dar mult mai numeroase în trecut. Nu puţine sunt bisericile din împrejurimile oraşului. Cele mai multe sunt construite în secolele XVI-XVII. Ipoteza unor edificii mai vechi, de exemplu al Sfintei Muceniţe Marina, datând de pe la 1100-1200, nu a fost confirmată documentar niciodată. De altfel, niciuna nu se prezintă în forma originară, fiind reconstruite în urma unor dezastre.

Oraşul ca atare, în diferite epoci, casele, clădirile publice, străzile (celebrul bulevard „Pardon" din piesa lui Muşatescu), parcurile (la fel de celebra Grădină Merci), meşteşugurile, costumele populare ocupă celelalte pagini ale albumului. Aş fi consacrat un capitol numeroaselor personalităţi câmpulungene. Doar G. Topârceanu, nu născut aici, dar stabilit şi mort la Nămăieşti, are parte de fotografia bustului şi a casei memoriale. Rămânând la scriitori, s-au născut în Câmpulung şi în împrejurimi Ion Barbu, Mihail Moşandrei, Tudor Muşatescu, Ileana Mălăncioiu şi alţii. Aici a fost „exilat" C. Noica.

Splendide sunt fotografiile pajiştilor, colinelor şi munţilor care împrejmuiesc Câmpulungul ca o fortăreaţă naturală neatinsă de vreme, dominată de masivul de peste 2.000 de metri al Iezerului, la nord, dincolo de care se ghiceşte una dintre cele mai spectaculoase şosele alpine din România, aceea dintre Rucăr şi Bran, despărţind Piatra Craiului de Bucegi.  Albumul e o bucurie a ochiului şi a minţii. Pentru vrednicul primar al oraşului, el reprezintă cea mai bună carte de vizită.

"Aş fi consacrat un capitol numeroaselor personalităţi câmpulungene. Doar G. Topârceanu, nu născut aici, dar stabilit şi mort la Nămăieşti, are parte de fotografia bustului şi a casei memoriale.''

Top 10 cărţi din lume:

După multe dispute, cotidianul britanic „The Guardian" a realizat recent un top al celor mai importante o sută de volume de nonficţiune din toate timpurile. În viziunea publicaţiei, cele mai influente scrieri istorice sunt:

1 „Istorii", de Herodot

2 „The History of the Deline and Fall of the Roman Empire"/ „Istoria declinului şi a prăbuşirii Imperiului Roman", de Edward Gibbon

3 „The History of England"/ „Istoria Angliei", de Thomas Babington Macaulay

4 „Eichmann in Jerusalem"/ „Eichmann la Ierusalim", de Hannah Arendt

Sculptură înfăţişându-l  pe Herodot

5 „The Making of the English Working Class"/ „Formarea clasei muncitoare în Anglia", de E.P. Thompson

6 „Bury My Heart at Wounded Knee"/ „Îngropaţi-mi inima la Wounded Knee", de Dee Brown

7 „Hard Times: an Oral History of the Great Depression"/ „Vremuri grele. O istorie orală a Marii Depresii", de Studs Terkel

8 „Szachinszach"/ „Şahul şahilor", de Ryszard Kapuściński

9 „The Age of Extremes: A History of the World, 1914 - 1991"/ „Epoca extremelor. O istorie a lumii. 1914-1991", de Eric Hobsbawm

10 „We Wish to Inform You that Tomorrow We Will Be Killed with Our Families"/ „Dorim să vă informăm că mâine vom fi ucişi, împreună cu familiile noastre", de Philip Gourevitch

Titlurile sunt enunţate în conformitate cu titlurile volumelor în original. S-a preferat folosirea titlurilor traducerilor consacrate în limba română, în cazurile în care acestea există. În celelalte cazuri, traducerea aparţine redacţiei.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările