(Ed.Humanitas), aduce în prim plan obsesia laureatului Premiului Nobel care şi-a sfârşit chiar şi ultimele zile convins că este supravegheat - cum se spune azi – audio, video, ambiental, până şi în baie.

Tulburătoarele amintiri care ne dezvăluie odată cu iubirile celebre şi ele procesul scrierii unora dintre cele mai frumoase pagini ale literaturii sale, începând cu acelea inspirate de Paris sub titlul „Sărbătoarea continuă“, sunt străbătute tragic până şi în clipele dinaintea sinuciderii despre care aflăm că s-a petrecut după numeroase tentative înfricoşător spectaculoase, sunt însoţite, zic, ca de „furtuni devastatoare“ de această convingere pusă de apropiaţi pe seama bolii şi depresiei.

Şi iată că, la peste o jumătate de veac de la moartea scriitorului care şi-a trăit toate cărţile şi le-a plătit cu propria lui viaţă, „autorităţile“ au dat publicităţii documentele care veneau să ateste că presimţirile nu erau deloc închipuiri:

„La 50 de ani de la deces, ca răspuns la o solicitare de informaţii - scrie A.E.Hotchner - a fost dat publicităţii dosarul despre Hemingway, care a scos la iveală că în anii 1940, J.Edgar Hoover îl pusese pe Ernest sub supraveghere, întrucât avea bănuieli în privinţa activităţii lui în Cuba. În următorii ani, agenţii au întocmit rapoarte despre el şi i-au ascultat telefoanele. Supravegherea a continuat şi în timpul internărilor (finale) la spitalul St. Mary. Este posibil ca telefonul de pe hol din faţa salonului său să fi fost ascultat...“

De unde se vede câtă dreptate se află în observaţia filosofului: „Nimic nou sub soare!