Pâinea spiritului, cartea este cel mai ieftin mijloc de cultură pentru români

Bookfest 2014 FOTOGRAFII Paul Stan

Considerată de către mulţi iubitori cea mai veche formă de educare, învăţare şi cunoaştere, cartea a ajuns, din nou, printre cele mai ieftine mijloace de  cultură, în România. După mulţi ani, traversând vremuri de tristă amintire, adevărata hrană a sufletului şi spiritului uman a revenit şi a reuşit să capteze interesul românilor şi nu numai.

Deschiderea Salonului Internaţional de Carte Bookfest 2014, în cadrul Romexpo, la Bucureşti, în perioada 28 mai-1 iunie, a prilejuit o sărbătoare a cărţii la care încă din prima zi, de la deschidere, au profitat şi profită însetaţii de cunoaştere. Un eveniment devenit tradiţional, cu desfăşurare anuală, a început să fie aşteptat cu nerăbdare de către cititori, editori şi autori în viaţă.

Recunosc, nu mă aşteptam ca într-o eră a digitalului, să mai existe foarte mulţi iubitori de cuvinte scrise pe hârtie, ceea ce mă duce cu gândul la faptul că oricât de atrăgătoare ar fi cărţile digitale, audio sau alte forme ultramoderne de fabricare a cărţilor pe diverse suporturi, cărţile tipărite pe hârtie, negru pe alb sau în orice alte culori, rămân preferatele publicului. Ce este mai plăcut pentru un cititor avid decât să ţină în mână o carte bună, să-i dea paginile şi să o citească pe nerăsuflate?

Anul acesta, zeci de edituri din România, dar şi din afara ţării s-au pregătit din timp şi au venit cu o ofertă impresionantă de cărţi la Bookfest, prezentând carţi din toate genurile de interes ale cititorilor, din toate domeniile: de la literatură şi cărţi şcolare, pedagogice, educaţionale pentru copii, la literatură clasică, religie, filosofie, istorie, politică la ficţiune, poezie, mistică, business, cărţi culinare, dezvoltare personală şi profesională, amor, război, carte tehnică, ezoterism, IT, etc.

Oferta super bogată de carte tipărită pe hârtie a fost completată cu cea de carte digitală sau în format audio, pentru toate categoriile de cititori, de toate vârstele şi pentru toate gusturile. Pe o căldură sufocantă, chiar din prima zi a deschiderii Salonului Internaţional de Carte, mulţime de pasionaţi au luat cu asalt standurile editurilor, când încă multe dintre ele nu apucaseră să-şi etaleze toate titlurile pe rafturi. Pe lângă pavilioanele care găzduiau această manifestare culturală, am întâlnit şi trimişi ai editurilor care nu erau prezente la festival, dar îşi prezentau titlurile ambulant, în afara standurilor.

Dacă la capitolul superoferte, ca şi cantitate, Bookfest a fost la înălţime, nu pot să nu menţionez că pe lângă cărţi de mare valoare, pe lângă autori recunoscuţi şi apreciaţi în toată lumea, am constatat şi multe aşa-zise noutăţi ale ultimilor ani, lăsând la o parte volumele valoroase tipărite recent, multe scrieri scrise de dragul de a fi scrise sau poate, pentru că este de bon ton, să nu fii scriitor, să n-ai nici o treabă cu literatura, dar să publici o tipăritură! Doar aşa, că ai bani sau n-ai, dar poţi scoate un volum, două trei, indiferent dacă acesta are sau nu are valoare, nu este apreciat şi nu se vinde.

Ceea ce mi se pare însă, cu adevărat important este că multe dintre cărţile de valoare, la care majoritatea românilor nu aveau acces anii trecuţi, din cauza preţurilor foarte mari ale cărţilor, au devenit acum extem de accesibile cititorilor. De lăudat intenţia editurilor de a veni în întâmpinarea cititorilor, prin scăderea preţurilor cărţilor, oferind astfel posibilitatea ca toţi oamenii să poată cumpăra cărţi la care doar tânjeau cu câţiva ani în urmă, când nu le puteau achiziţiona pentru că erau prea scumpe.

Discounturile, reducerile, strategiile de vânzări ale editurilor au făcut posibil ca citiorii să poată cumpăra cărţi, începând chiar şi de la 3-5 lei bucata, cărţi de autori celebri, cărţi de valoare. Scăderea drastică a preţurilor oferă, astfel, un acces mult mai larg publicului pasionat să poată cumpăra cărţi, cu preţul uni covrig sau al unui suc. Este adevărat că sunt şi multe alte tipărituri ale căror preţuri urcă vertiginos, chiar spre 100-200-300 lei bucata, ceea ce trebuie să recunoaştem, nu este la îndemâna oricui.

Pe lângă accesibilitatea preţurilor, organizatorii târgului au lăsat şi intrarea liberă vizitatorilor la Bookfest 2014, care au atât posibilitatea de a vedea, răsfoi, cumpăra orice volume doresc, dar pot asista şi la alte evenimente derulate pe tot parcursul târgului, începând de la momente literare, atât pentru adulţi cât şi pentru copii, putând asista la lansări de carte în direct, întâlniri cu autori, editori şi alţi oameni din lumea cărţilor. Salonul Internaţional de Carte de la Romexpo poate constitui şi un prilej de neratat, pentru copii, şcoli, licee, adolescenţi, educatori, învăţători, profesori, pentru toţi oamenii în general, care doresc să afle drumul spre carte, spre cunoaştere, prilej pe care mulţi nu l-au avut în vremea regimului comunist de tristă amintire.

Când vedeai coadă ca la carne la Librăria Eminescu, pe vremea ”Epocii de aur”, era clar că s-au băgat cărţi.

 Paralele triste cu vremuri trecute

Abundenţa, oferta bogată de cărţi, preţurile accesibile, posibilităţile de achiziţionare a cărţilor bune şi la preţuri modice m-au făcut să-mi amintesc şi să fac o paralelă cu lipsa acestor oportunităţi din vremuri de tristă amintire, când românii tânjeau după libertate şi cărţi adevărate.

Un prieten îmi povestea cum era să cumperi o carte şi să o citeşti, ca elev, în anii ”80, în mediul rural. La şcoala sătească biblioteca era constituită din câteva zeci de volume şcolare, jerpelite, uneori rupte, incomplete, păstrate în câte o cămăruţă întunecată, igrasioasă, fiind singura ofertă de lectură ce putea fi accesată în unitatea de învăţământ. Elevii nu găseau nici măcar titlurile şi autorii de citit obligatorii, conform programei şcolare a vremurilor.

În ceea ce priveşte alternativa la biblioteca şcolii, exista prin grija comerţului socialist şi a tovarăşilor de a culturaliza clasa ţărănească, oferta de cărţi vândute la Cooperativă, magazinele săteşti care vindeau de toate în acelaşi loc: începând de la conserve, băuturi, haine, stofe, cuie, furci şi ajungând la uniforme şcolare, rechizite şi cărţi. Dar nu orice cărţi, îmi povestea amicul meu, numai literatură proletcultistă.

Cu toate acestea, îndrăgostit de cărţi, strângea puţinii bani de buzunar daţi de părinţi, cu care şi aşa nu prea avea ce să îşi cumpere, şi odată pe săptămână sau la două săptămâni, mergea cu un coleg la Cooperativă să cumpere cărţi. După câteva săptămâni, la magazinul din sat se cam terminaseră cărţile, iar aprovizionarea nu băga altele, aşa că cei doi copii s-au dus în centrul comunei la o cooperativă un pic mai mare şi cu un fond de carte încă nemicşorat de alţi elevi avizi de lectură.

După un timp, amicul meu care citea cărţile pe nerăsuflate, în multe nopţi la lumina lumânării sau a lămpii cu gaz din cauza faptului că se întrerupea zilnic energia electrică, mergea singur la magazinul comunal, colegul său plictisindu-se de literatura proletcultistă, chiar dacă nici măcar nu ştia ce înseamnă acest lucru. Astfel, mergea aproape săptămânal la cooperativa comunală, unde, vânzătorul cumsecade, cunoscându-l deja, îi dădea voie să meargă în magazie să îşi aleagă ce cărţi dorea. Din păcate, nu prea avea de unde alege, lua cam ce-i cădea în mână şi după un timp nu a mai avut de unde cumpăra, din cauză că se cam epuizase stocul cărţilor, spre deosebire de copiii din ziua de azi, care au de unde alege cărţile preferate, iar oferta este din abundenţă.

Pe de altă parte, îmi amintesc de ultimii ani ai regimului comunist, când oferta de cărţi din librăriile bucureştene gemea de Omagii ale tovarăşilor, în prezentări de lux, dar care au murit în vitrine, necumpărate de nimeni. Abia după 1990, ce mai rămăsese din stocurile uriaşe de Omagii, au început să mai fie căutate de către colecţionari străini, care plăteau destul de bine pentru ele.

Pe atunci, în Bucureşti existau două mari librării care mai există şi acum, Mihai Eminescu şi Mihail Sadoveanu,  aprovizionate săptămânal şi cu altfel de literatură în afară de cărţile ideologice, doctrinare şi de cultivare a cutlului personalităţii aflate din belşug la vânzare.

Când vedeai coadă ca la carne, la Librăria Eminescu, pe vremea ”Epocii de aur”, era clar că s-au băgat cărţi. De obicei, se aduceau la vânzare două, chiar trei titluri, care se vindeau ca pâinea caldă şi întotdeauna erau oameni care după ce stătuseră la coadă câteva ore bune, rămâneau cu buza umflată. Stocul era limitat, se epuiza rapid, iar titlurile erau diverse, nici aici nu aveai de unde alege. Cumpărai ce se vindea şi erai extrem de mulţumit dacă puteai pune mâna pe o carte sau două de literatură altfel faţă de cea socialistă.

Sunt sigur, că mulţi bucureşteni îşi aduc aminte de cozile la cele două mari librării bucureştene şi păstrează sau încă mai citesc din cărţile cumpărate în perioada regimului comunist. Erau ieftine, nu costau prea mult, dar nu aveai de unde să cumperi cărţi, titluri şi autori de valoare, în comparaţie cu zilele de astăzi.

La Bookfest 2014 am constatat lucruri extrem de pozitive: unu, mulţi oameni sunt în continuare iubitori de carţi tipărite; doi, preţul cărţilor a devenit extrem de accesibil oricărui iubitor de literatură. Concluzia, sper să nu mă înşel, este că, în prezent, cartea este cel mai ieftin mijloc de cunoaştere, educaţie, cultură, pentru români.