Care, aşa cum ne spune istoricul Matei Cazacu, „descindeau din cneazul Ioan, menţionat de Diploma cavalerilor Ioaniţi de la 1247 şi, în plus, se înrudiseră în mai multe rânduri cu familia domnească a Basarabilor, începând cu Basarap Ţepeluş, Vlad Călugărul (frate vitreg cu Vlad Ţepeş) şi Mihai Viteazul. În schimb, înrudirea cu voievozii Radu Şerban, Matei Basarab, Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu era de domeniul evidenţei ca şi aceea cu câţiva voievozi fanarioţi din familiile Şuţu şi Ghica. Ca să nu mai vorbim de aproape toate marile clanuri şi familii boiereşti din Ţara Românească, începând cu Craioveştii, Drăgoeştii, Cornăţenii, Mărginenii, Goleştii, Bălenii, Grădiştenii, Kretzuleştii, Brăiloii, Bibeştii, Cantacuzinii, în fine, cu Nicolae Bălcescu, tatăl profesorului Bonifaciu Florescu (1848-1898) etc.”

Sun dator să adaug aici că această familie se întinde - unicat - pe mai bine de şapte veacuri până astăzi, în 2016! Autorii cuceritoarei istorii sunt profesorul „american” Radu R. Florescu, urmaş direct al Floreştilor, profesor de istorie, bineînţeles, la Boston, şi istoricul Matei Cazacu, doctor în Istorie şi Civilizaţie bizantină al Universităţii Paris I, profesor la Sorbona, care şi-a înscris printre numeroasele distincţii şi premiul Academiei Franceze.

Cititorii vor întâlni în această sagă, de asemenea unicat în istoriografia românească, rigoarea cercetării istorice a unor savanţi unită, inspirat, cu farmecul memorialisticii.

„Dacă unele dintre afirmaţiile memorialistului te vor frapa, cititorule”, ne spune Radu R. Florescu, „ca fiind mai degrabă ficţiune decât realitate, nu uita că multe dintre faptele personajului istoric Dracula – recte Vlad Ţepeş – oricât de bizare ar părea ele acum, sunt consemnate în cronici. Spre deosebire de scriitori, precum Alexandre Dumas, care a prezentat istoria adevărată sub formă de ficţiune, eu voi scrie povestea familiei mele ca istoric, fără să o înfrumuseţez”.

Nu pot să nu citez şi din John Florescu, alt vlăstar al legendarului neam: „Saga familiei Florescu începe de la legăturile feudale de sânge, străbate secolul al XV-lea, epoca lui Vlad Ţepeş, şi ajunge până la evenimentele catastrofale din secolul al XX-lea.(...)

Povestea fiecărui secol este spusă de un membru al familiei Florescu, bărbat sau femeie, care a fost îndeajuns de binecuvântat de soartă în postura de martor privilegiat al evenimentelor importante din epoca în care a trăit”.

Iată, aşadar, câtă istorie românească se cuprinde în această Saga, izvorâtă dintr-un uriaş material documentar, cronici, acte, epistole, mărturii, care, în esenţă, toate, vin să dovedească patima cu care Floreştii au ţinut să-şi păstreze drumul neamului lor de-a lungul veacurilor, să-şi slujească ţara şi sentimentele de mândrie că aparţin Ţării Româneşti. „Sânge din sângele lui Dracula: Saga boierilor Florescu” este mai mult decât o pagină de istorie, un omagiu model adus tuturor celor care n-au precupeţit nici un sacrificiu pentru a-şi apăra credinţa în rostul şi locul românilor în lume.

Colecţia „Istoria cu blazon”, ne spun editorii, „este istoria elitelor autentice. Este povestea unei lumi care a strălucit prin inteligenţă, bun gust şi subtilitatea conversaţiei din saloane. Este istoria unor oameni care au fost binecuvântaţi nu numai cu avere şi ranguri, ci şi cu patriotism, spirit de sacrificiu şi simţul datoriei”:

„Saga boierilor Florescu” vine cum nu se poate mai bine în întâmpinarea cititorului român de astăzi, a tinerelor generaţii, mai ales, care au mult de învăţat din paginile ei, într-o vreme când în şcolile noastre nu se mai învaţă istoria  şi când pare să se uite ce înseamnă pentru o ţară numele, culorile stindardului, şi nobila mândrie de identitate naţională şi de spirit.

Am putea spune că Saga boierilor Florescu” este, în întregimea ei, o lecţie de identitate naţională şi de credinţă.