O carte poştală de întâmpinare a unei Poveşti funambuleşti

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

„- Domnule Dinule, am intrat în Slătioara, vin să-ţi aduc noua mea carte.“ Asta se petrecea sâmbăta trecută pe la trei după-amiaza. „- N-osă poţi intra în curte! Aici e un potop al lui Noe, o furtună cu trăznete şi fulgere.“ S-a convins. - Atunci, la întoarcerea de la Târgu-Jiu.“

Luni după-amiază, un prieten al lui Horaţiu Mălăele mi-a adus cartea care poartă titlul ”Tehomir”.

Horaţiu Mălăele este unul din marii actori ai scenei româneşti de scândură, se poate spune un strălucit, absolut strălucit reprezentant al artei actoriceşti, cu un succes enorm la public, cuceritor la culme, vibrează în el o putere de captivare unică, aş zice azi, care aminteşte de marii înaintaşi şi cred că, după Ştefan Iordache, este şi cel mai iubit din generaţia virtuozilor scenei.

Dar Horaţiu Mălăele este şi un Poet în cel mai deplin înţeles al cuvântului, al artei scenice şi al scrisului, pentru că este şi Poet şi Prozator şi Scenarist şi Epigramist şi, în acelaşi timp, înzestrat cu vocaţia desenului, a caricaturii şi aceasta în tradiţia marilor înaintaşi. Dumnezeu l-a hărăzit şi cu vocaţia regiei teatrale, a regiei de film şi a dialogului cu spectatorii.

Horaţiu Mălăele s-a impus cu autoritate incontestabilă într-o vreme când repertoriul nu i-a oferit rolurile mari pe măsură ale dramaturgiei clasice şi moderne pe care le merita cu prisosinţă. Dar a făcut din fiecare apariţie scenică o bijuterie.

M-am bucurat să-l văd distribuit în filmul ”Ticăloşii”, după romanul meu ”Ciocoii noi cu bodyguard”, la alegerea atât de inspirată a marelui regizor Şerban Marinescu, iar rolul unui prim-ministru jucat de el rămâne memorabil în filmografia românească.

După opinia mea este o creaţie care ar trebui studiată în şcoala noastră de teatru ca un model de la care se poate învăţaatât de mult ce înseamnă o personalitatea actoricească de prim rang.

Cartea ”Tehomir” o numesc funambulescă pentru că aşa şi este, o viziune poetică, satirică şi crudă-satiric, dar şi dureros şi duios de nostalgică a lumii româneşti de ieri şi de azi şi se citeşte pe nerăsuflate.

Iată cum îşi justifică el Povestea: ”Dacă, din întâmplare sau de nevoie,vei umba desculţ prin aburul acestei povestiri, vei auzi o chemare tainică şi dureroasă, ca un îndemn la împăcare. O muzică venită de dincolo de pasiunea vieţii şi de vremelnicia lucrurilor, o lacrimă a trecutului – nostalgia.” Horaţiu Mălăele

Citiţi neapărat cartea intitulată ”Tehomir”!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite