O carte despre moarte

„Stalin şi-a ucis propriii cetăţeni cu aceeaşi eficienţă cu care Hitler i-a ucis pe cetăţenii altor ţări.”

Absolut impresionantă cartea „Tărâmul morţii- Europa între Hitler şi Stalin” apărută în anul 2010 în limba engleză şi în 2012 în româneşte, în traducerea Danei-Ligia Ilin, în colecţia Istorie contemporană a editurii Humanitas, sub semnătura lui Timothy Snyder.

Impresionantă mai întâi prin dimensiuni. În versiunea românească, volumul are mai mult de 500 de pagini, format mare. Cartea e apoi impresionantă prin amploarea bibliografiei cercetate. Autorul ei, un istoric relativ tânăr, a consultat mai mult de 800 de titluri, publicate în opt limbi străine. Tărîmul morţii e o lucrare impresionantă deopotrivă prin amploarea, dar şi prin rigoarea operaţiunii de documentare. Nici nu putea să fie altfel deoarece Timothy Snyder se dovedeşte a face parte din acea categorie de istorici încrezători în document, iar, în cazul în speţă, în cifrele pe care le-a descoperit studiind cu atenţie şi coroborând ceea ce el sau alţii au găsit în arhive. Timothy Snyder e încrezător în valoarea informaţiei furnizate de documente, în puterea acestora de a releva adevăruri.

Din cifre, reiese că, în feluritele momente şi etape ce au marcat perioada 1933-1945, Hitler, Stalin şi regimurile lor au omorât împreună paisprezece milioane de oameni. Perioada 1933-1945 conţine în ea şi anii celui de-Al Doilea Război Mondial. Nu ceea ce s-a întâmplat pe front, nu morţii de pe urma acţiunilor militare intră în calculele pe care îşi fundamentează investigaţia şi îşi edifică demonstraţia Timothy Snyder. „Nici măcar unul dintre dintre cei paisprezece milioane de oameni nu era înrolat în vreo armată”, precizează istoricul.

«Stalin şi-a ucis propriii cetăţeni cu aceeaşi eficienţă cu care Hitler i-a ucis pe cetăţenii altor ţări.»

Cei paisprezece milioane de oameni despre care vorbeşte cartea şi-au aflat sfârşitul ca urmare a ceea ce Timothy Snyder numeşte „politici deliberate de asasinare în masă”. Din cauza acestor politici, din colaborarea lor reală şi din contrarietatea lor numai aparentă căci extremismele precum nazismul şi comunismul sunt gemeni heterozigoţi, din pricina şi ca urmare a unor acţiuni până la urmă simetrice (cel mai acut simetria s-a manifestat pe teritoriul Poloniei sfârtecate ca urmare a înţelegerii criminale dintre cei doi dictatori) „Stalin şi-a ucis propriii cetăţeni cu aceeaşi eficienţă cu care Hitler i-a ucis pe cetăţenii altor ţări”.

Iată de ce Tărîmul morţii e, conform spuselor autorului ei, „un studiu despre moarte, nu despre suferinţă”…„o carte despre masacrul deliberat, mai puţin despre abuzuri”, o carte despre două regimuri, cel nazist şi cel comunist, al căror obiectiv deliberat a fost masacrul în masă.

O menţiune este absolut obligatorie. Centrată şi fundamentată pe cifre, cărţii lui Snyder nu îi scapă nicidecum individul. Anna Ahmatova, citată de istoric, scria în Requiem: „Aş vrea să vă spun fiecăruia pe nume, dar lista a fost luată şi nu ai unde să mai cauţi”. Totuşi, precizează semnatarul volumului, „avem unele unele dintre liste…avem unde să căutăm”. Şi mai e Tărâmul morţii- Europa între Hitler şi Stalin o carte impresionantă prin rigoarea argumentaţiei, a stabilirii şi utilizării conceptelor şi a delimitării faptelor.

Ce înseamnă atunci zona morţii?  În chip evident, mai mult decât o problemă de geografie politică. „Definesc zona morţii ca fiind teritoriile expuse ambelor puteri politice, germană şi sovietică, şi politicilor asociate de asasinare în masă, într-un anumit moment din perioada 1933-1945”. 

Victimele acestor puteri politice s-au recrutat din centrul Poloniei până în partea apuseană a Rusiei, acoperind Ucraina, Bielorusia şi ţările baltice. Nu intră în discuţie partea apuseană a Poloniei, care a aparţinut Germaniei, fiindcă Timothy Snyder ţine la distincţia dintre masacre şi purificare etnică. Nu intră nici România, deşi „România ar fi putut susţine într-un fel că face parte din zona morţii, dat fiind că mulţi dintre evreii săi au fost ucişi, iar ţara a fost ocupată la sfârşitul războiului de Uniunea Sovietică. Însă România a fost şi o aliată a Germaniei, nu numai o victimă a agresiunii germane, iar uciderea evreilor români a fost mai degrabă o politică românească decât germană...”.

Aceasta nu înseamnă însă că cercetătorul nu ar fi preocupat de România, arătând că aici, conducerea ţării a acţionat altfel decât Hitler. „Politicile legate de evrei rămâneau brutale, dar treptat s-au îmblânzit, în loc să se înăsprească.” Politica românească s-a îndepărtat în mod semnificativ de cea germană, anul 1942 a fost unul de cotitură. Politicile germană şi română s-au orientat în direcţii opuse, iar „dictatorul român Ion Antonescu avea să lase o portiţă pentru negocierile cu americanii şi britanicii. Hitler nu le-a lăsat nici o portiţă de a scăpa de propria vinovăţie”.

Pentru Snyder, uciderea în zona morţii a avut multiple forme. Stalin s-a apucat de o pretinsă modernizare prin autocolonizare, a organizat lagăre de muncă, a creat Gulagul, a trecut la înfometare. Moartea prin înfometare -subliniază T. Snyder- a fost provocată de politică.

A urmat replierea în teroare. S-a petrecut între 1937-1938, a generat ceea ce se cheamă marea teroare, i-a avut în vedere pe realii ori inventaţii duşmani ai Uniunii Sovietice, pe cetăţeni din marile oraşe, pe tovarăşi transformaţi în rivali sau inamici ai lui Stalin, pe ţărani, dar şi minorităţile naţionale.

În 1939, sovieticii şi germanii au invadat Polonia şi au aplicat o politică de deculturalizare. După ce au rupt alianţa dintre ei, din 1941 încolo, cei doi inamici au ucis civili într-o “complicitate beligerantă”. Termenul îi aparţine lui François Furet. Au intrat apoi pe rol planul foamei şi soluţia finală. Pentru Snyder, Holocaustul înseamnă versiunea ultimă a soluţiei finale.

Desigur, nu trebuie uitat că s-a murit şi după mai 1945. Prin deportări în Siberia ori în alte părţi din Uniunea Sovietică. De deportări în Siberia au avut parte şi românii basarabeni. De alte deportări, în lagăre de muncă din Uniunea Sovietică, au avut parte etnicii germani din România. Indiciu clar că şi România a intrat în tărîmul morţii, chiar dacă acest lucru s-a petrecut după încheierea perioadei minuţios analizată de Timothy Snyder.

Timothy Snyder- Tărâmul morţii- Europa între Hitler şi Stalin;

Editura Humanitas, Bucureşti, 2012