O abordare antropologică a consumului de droguri

Există numeroase abordări legate de consumul de droguri, iar aici ne referim la paleta mai largă de substanţe care provoacă dependenţă, însă analizele din perspectivă antropologică sunt mai rare sau sunt focusate pe anumite paliere ale societăţii. Mihai Copăceanu aduce cu ultima carte: „Drogurile. O carte obligatorie” (Editura Eikon, 2018) o încercare de a înţelege fenomenul consumului de droguri dintr-un punct de vedere antropologic.

Sigur că, atunci când ne gândim la consumul de droguri, avem tendinţa să blamăm atât consumatorii, cât şi pe cei care contribuie la distribuţia acestor substanţe care provoacă dependenţă. Tendinţele actuale, aşa cum menţionează şi academicianul C. Bălăceanu Stolnici în prefaţa acestei cărţi, sunt de a schimba perspectiva despre consumator ca infractor, în aceea de victimă şi de a pune accent pe modalităţile de prevenţie decât strict pe cele de tratament.

În decursul istoriei au existat adeseori poziţii contradictorii faţă de consumul substanţelor care provoacă dependenţă, acestea având de multe ori un statut ambiguu, de la a fi tolerate, minimalizate, iar ulterior interzise. Atunci când ne referim la consumul de substanţe care provoacă dependenţă, ar trebui să vedem un spectru mai larg al acestora: de la sedative comune (cum ar fi alcoolul), stimulanţi (cafeina şi cocaina) până la halucinogene (LSD, mescalina, etc).

Consumul unor astfel de substanţe, cum ar fi alcoolul sau tutunul, a ajuns să fie descurajat prin creşterea de taxe de acciză şi anti-reclame, în timp ce substanţele cu efecte halucinogene sunt complet interzise. În cazul celor din urmă, motivaţiile interzicerii constau şi în urmările nefaste directe produse de utilizarea acestor substanţe (transmiterea de boli, creşterea ratelor de infracţionalitate, etc.) precum şi din complexul de factori sociali pe care le implică în mod indirect (creşterea costurilor cu asistenţa medicală, dezangajarea din câmpul muncii etc.)

Lansarea cărţii a avut loc la Bookfest. Autorul este dublu licenţiat în teologie şi psihologie la Sibiu şi a aprofundat studiile de psihologie prin burse de cercetare la Bologna şi doi ani la Oxford. De asemenea, a absolvit un program de master în adicţii la Institutul de Psihiatrie (Kings College) din Londra. A publicat trei cărţi: „Freud sau Religia. Totem. Iluzie Critică” (Ed. Agnos, 2008), „Ortodoxie la Oxford. Te-am găsit Doamne! Mărturiile a 12 englezi convertiţi la Ortodoxie” (Ed. Deisis, 2010) şi „Dependenţa sexuală” (Ed. Medicală, 2018).

În prezent pregăteşte o teză de doctorat sub îndrumarea Academicianului Constantin Bălăceanu-Stolnici la Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer” al Academiei Române, fiind preocupat de consumul de substanţe psihoactive în rândul tinerilor.