Nimic despre Kafka
0Nebunia francezilor pentru a cumpăra cărţi care propun tot felul de reţete şi învăţăminte nu are egal. Poate mai mult decât alte societăţi şi naţii care se înscriu, cred, într-un trend mondial-trăim din ce în ce mai mult, căci vârsta la care murim s-a modificat în ultimul deceniu, dar avem din ce în ce mai puţin timp pentru noi, şi, în consecinţă, căutăm soluţiile simple, rapide, la îndemână, aplicabile ad-hoc.
Dar totuşi: o simplă vizită în orice librărie de cartier sau într-un conglomerat Fnac este semnificativă: raioane întregi despre cum să ajungi bogat, cum să fii mai deştept, cum să găteşti rapid, cum să înveţi să tricotezi sau să conduci un vapor. Campioni absoluţi, francezii au inventat şi faimoasele cărţi pentru nuli: franceza pentru nuli, engleza pentru nuli, chineza pentru nuli, jurnalism pentru nuli, istorie pentru nuli….Mă opresc, altfel veţi spune că vreau să vă dau reţete pentru a cumpăra cărţi.
Această tendinţă se generalizează din ce în ce mai mult, cred, nu pentru că vrem soluţii rapide pentru tot, ci pentru că ne-am dat seama, într-un fel, cu toţii, că a gândi foarte mult fără a pricepe este inutil. Sau pentru că ne-am săturat să disecăm fiecare lucru în zece mii de feluri, pentru a ajunge ulterior la acelaşi rezultat: nu serveşte la nimic să ne opunem sau să încercăm să înţelegem ce ni se întâmplă, suntem doar foi în vânt care sunt duse de un vârtej al destinului, un vârtej care ascultă doar de regulile pe care doar el le cunoaşte. Singura noastră capacitate de control este doar cea de a decide cum reacţionăm la ceea ce ni se întâmplă. Ne opunem, ne lăsăm duşi de val, interacţionăm?
Recunosc, gândurile nu-mi aparţin în totalitate, nu acestea, sunt încă sub impresia puternică a doi autori, două cărţi care nu au nimic în comun dar care merg spre acelaşi rezultat. Autorii sunt japonezul Haruki Murakami, românca Sandra Pralong, este vorba de “Kafka pe malul mării” şi de “Cum schimbăm mentalitatea”. Ideea lor, generată, la primul, de o reflecţie extrem de subtilă, simbolică, interesantă, uşor de verificat, asupra semnificaţiei numelui lui Kafka (corb în limba cehă) şi a simbolului uşii deschise doar pentru o anumită persoană, care se va închide dacă nu avem curajul să trecem prin ea, spre noi înşine, şi la Sandra Pralong de experienţele prin care a trecut şi observaţia atentă la care îşi supune compatrioţii.
Ambii ajung să recurgă la un proverb budist, care spune că adeseori cuvintele au valoare incantatorie, ele devin, rostite cu credinţă, gesturi, gesturile provoacă evenimente pe care ulterior le denumim destin. De fapt, ele nu ar fi decât consecinţa propriilor noastre acţiuni...
Se încarcă comentariile...
