Mirel Taloş: „Evenimentele erau pregătite, unele cu mult timp înainte, iar anularea lor a adus cu sine, iniţial, dezamăgire, iar mai apoi teamă“

Mirel Taloş este preşedintele interimar al Institutului Cultural Român, politician si scriitor, având la bază studii de filologie hispanică şi română la Universitatea Bucureşti şi de ştiinţe politice la SNSPA.

O consolare este aceea că organizatorii Livre Paris menţin statutul de oraşe invitate pentru Bucureşti şi Timişoara pentru ediţia din 2021… 

Oltea Şerban-Pârâu: Domnule Mirel Taloş, sunteţi preşedintele interimar al  Institutului Cultural Român în vremuri de criză fără precedent, inclusiv pentru domeniul cultural şi în mod specific pentru tot ceea e înseamnă arte performative în România. Într-un mod neaşteptat, de la mijlocul lunii martie, viaţa artistică din România, dar şi din Europa, Statele Unite şi nu numai, a fost oprită. Toate reprezentanţele ICR din lume, care derulau proiecte mai mici sau mai mari, s-au retras în izolare. Unde era atunci, în martie, Mirel Taloş şi unde ar fi trebuit să fie acum, în luna mai?

Mirel Taloş: La câteva zile dupa instituirea carantinei urma deschiderea Târgului de carte de Londra, o platformă excepţională pentru promovarea cărţii româneşti, acest eveniment fiind unul din cele mai importante târguri de drepturi de autor din lume. Apoi, după câteva zile, pe 20 martie, ar fi urmat deschiderea Târgului de Carte de la Paris la care, la standul nostru, oraşele Bucureşti şi Timişoara aveau statut de oraşe invitate. « Livre Paris » ar fi fost o oportunitate deosebită pentru promovarea proiectului « Timişoara - capitală culturală europeană ». O consolare este aceea că organizatorii Livre Paris menţin statutul de oraşe invitate pentru Bucureşti şi Timişoara pentru ediţia din 2021… Zilele acestea ar fi urmat deschiderea Târgului de carte de la Torino, anulat si el. Iată doar trei din evenimentele majore pe care ICR nu le-a mai putut organiza în această perioadă. În iunie ar fi urmat Târgul de carte de la Madrid, cel mai mare târg de carte din lume, după criteriul numărului de vizitatori, târg ce se va anula şi el. Pe de altă parte, parteneri importanţi ai ICR au fost nevoiţi să anuleze organizarea unor evenimente ce prinseseră deja tradiţie, sau participarea la evenimente de tradiţie : concerte ale Orchestrei Române de Tineret, spectacole ale unor trupe de teatru, expoziţii de artă plastică, individuale sau de grup, evenimente literare, în toate reprezentanţele ICR. Toate aceste evenimente erau pregătite, unele cu mult timp înainte, iar anularea lor a adus cu sine, iniţial, dezamăgire, iar mai apoi teamă.

O.Ş.P. Această anulare sau amânare a tuturor proiectelor în curs, are impact asupra prezentului, dar şi asupra viitorului. Care sunt marile proiecte ale ICR afectate?

M.T. : Vorbim în primul rând de târgurile de carte, pe care le-am menţionat deja.  Bienala de la Veneţia, ce trebuia să se deschidă în această lună, probabil nu se va mai organiza în acest an; cu câteva săptămâni înainte de instituirea carantinei, fusese prezentat opiniei publice proiectul câştigător, ce urma să reprezinte România în deschiderea Jocurilor Olimpice de la Tokyo, Teatrul Radu Stanca din Sibiu era invitat cu spectacolul « Povestea prinţesei deocheate », spectacol prezentat şi în Festivalul Europalia. Acest spectacol era susţinut în întregime de ICR, după cum ştiţi Jocurile Olimpice s-au amânat şi ele. Festivalul Filmului Românesc la Mons este un alt exemplu, alături de multe alte festivaluri de film anulate, la care urma să participăm cu producţii româneşti. Parteneri tradiţionali ai ICR, cum ar fi SONORO sau Orchestra Română de Tineret au anulat evenimente, la care finanţarea ICR era asigurată. Aveam pregătite foarte multe proiecte în parteneriat cu uniunile de creaţie, cu teatre de prestigiu precum Teatrul Naţional sau Teatrul Nottara, cu TVR, cu orchestre prestigioase, cu galerii private de artă contemporană. Am anulat foarte multe evenimente literare, ar urma apoi o listă lungă de artişti… O enumerare a tuturor acestor evenimente pierdute ar fi de-a dreptul dureroasă…

O.Ş.P. Există reprezentanţe care activează în continuare altfel decât on line?

M.T. : Din păcate nu, practic toate cele optsprezece ţări în care avem reprezentanţe ICR au fost sau sunt în diverse tipuri de carantină, toate evenimentele publice fiind anulate. Am fost obligaţi să respectăm toate condiţiile sanitare impuse de autorităţile locale, aşteptând cu optimism o relaxare a condiţiilor care să permită organizarea de evenimente.

COVID-19 a fost ca o deflagraţie ce a lovit în plin sectorul cultural, care trăieşte prin evenimente cu public, reale

O.Ş.P. Închiderea sălilor de concert şi de spectacol, anularea de stagiuni, festivaluri sau mari evenimente, în unele cazuri chiar până în luna august, ca efecte indirecte ale pandemiei care a blocat evenimentele publice din aproape întreaga lume a devenit o chestiune obişnuită. Cum parcurg reprezentanţele ICR această perioadă ?

M.T. : COVID-19 a fost ca o deflagraţie ce a lovit în plin sectorul cultural, care trăieşte prin evenimente cu public, reale. Încă de la începutul impunerii restricţiilor de circulaţie la nivel mondial, Institutul Cultural Român s-a adaptat noii situaţii. Astfel, reţeaua celor 18 reprezentanţe nu a încetat să activeze, ci a intensificat expunerea valorilor culturale naţionale în spaţiul virtual, în special pe paginile ICR din reţelele sociale: Facebook, Instagram, Twitter, YouTube. Nu întâmplător am ales ca prim proiect de promovare online să fie prezentarea în serial, portrete din volumul „100 de inovatori români”, publicat de Editura ICR. De asemenea, ICR le-a dedicat unor oameni de cultură importanţi portrete în zilele de aniversare. Iar colaborările online ale ICR cu alte organizaţii de cultură, printre care UNATC, Filarmonica „George Enescu“, Academia Română sau Uniunea Artiştilor Plastici, completează zilnic promovarea patrimoniului cultural românesc în lume. De asemenea, folosim pentru promovare în această perioadă înregistrări ale unor evenimente organizate de ICR în anii trecuţi. O serie de interviuri zilnice  sunt prezentate  pe Facebook cu artişti care sunt recunoscuţi pentru cariera remarcabilă în muzică, film, teatru, literatură şi arte vizuale. Ziua Internaţională a Pianului a fost marcată, spre exemplu, la ICR Madrid, prin invitaţia de a asculta lucrarea „Nocturna“ în re bemol major pentru pian de George Enescu, în interpretarea cunoscutului pianist spaniol Josu de Solaun, unul din câştigătorii Concursului „George Enescu”. În Vinerea Mare, pentru lumea catolică pe 10 aprilie, acelaşi ICR Madrid a prezentat Oratoriul bizantin de Paşti, „Patimile şi Învierea Domnului“ de Paul Constantinescu, într-o înregistrare a  Orchestrei Filarmonice din Sibiu.  Pe pagina de Facebook a ICR Varşovia au fost publicate biografiile unor pictori români, într-o serie care a debutat pe 8 aprile cu Theodor Aman. Institutul Cultural Român „Dimitrie Cantemir” din Istanbul a  avut o nouă iniţiativă lăudabilă, un regal muzical, „o campanie la vreme de izolare”, cu titlul „ICR Istanbul îţi aduce cultura română la tine acasă. Ne ocupăm timpul cu frumos şi cu folos”, prin preluarea şi prezentarea pe pagina de Facebook a reprezentanţei a Festivalului „George Enescu” şi a Concursului Internaţional „George Enescu”. Ziua internaţională a poeziei a fost marcată, pe 21 martie, de Accademia di Romania din Roma prin postarea unei poezii a Martei Petreu, tradusă în limba italiană. Poeta a reprezentat, în acest an, România la Ziua Mondială a Poeziei, proiect realizat în parteneriat cu clusterul EUNIC Roma. Sunt doar câteva exemple din felul în care ne-am regândit activitatea pentru a ne continua misiunea de promovare a culturii româneşti.

Eu, personal, am folosit această perioadă de linişte impusă pentru a scrie

O.Ş.P. Viaţa culturală şi artistică a fost prima închisă şi, foarte probabil, va fi ultima deschisă, ca de altfel şi cea sportivă. Şi la noi şi în principalele ţări occidentale, inclusiv Statele Unite. Cum credeţi că vor parcurge actorii, muzicienii această perioadă şi cum o parcurge Mirel Taloş?

M.T. : Eu, personal, am folosit această perioadă de linişte impusă pentru a scrie. Sunt convins că au procedat la fel toţi artiştii, izolarea a favorizat creaţia. Poate că această perioadă va rămâne în memoria culturală ca una a creaţiei; sunt convins că va apărea o literatură de carantină, compoziţii muzicale de carantină. Dar, cu toată liniştea acestei perioade, sunt convins că pe toţi cei care ne îndeletnicim cu cultura ne preocupă viitorul imediat. O nelinişte în legătură cu fenomenul cultural a venit asociată acestei perioade. Ne intrebăm cu toţii când vom putea organiza din nou spectacole, ca întrebare imediată; cu cât această libertate va veni mai repede, cu atât mai bine. Pe de altă parte, mai ales dacă restricţiile în organizarea de evenimente se vor prelungi, ne întrebăm cu teamă dacă nu vor rămâne răni de nevindecat: unii creatori s-ar putea îndepărta de domeniu, publicul s-ar putea îndepărta de sălile de spectacol, unele obiceiuri culturale ar putea dispărea. Pentru moment, îndrăznesc să sper că izolarea la domiciliu a sporit cumva consumul cultural, mă gândesc cel puţin la carte şi la film, dar şi la muzică. Rămâne ca cifrele să stabilească acest lucru, spre exemplu să vedem dacă a crescut vânzarea de carte, prin curier desigur…

O.Ş.P. Se întrevede deja, la începutul lunii mai, faptul că muzeele, bibliotecile, librăriile, probabil expoziţiile vor fi primele deschise peste tot. Există o ţară europeană, Suedia, unde avem o reprezentanţă ICR, care nici nu le-a închis. Cum va aborda ICR această realitate care propune o primă deschidere, dar nu în domeniul artelor performative?

M.T. : Coronavirusul este un adversar de moarte al culturii, am putea spune asta, pentru că ne împiedică să organizăm evenimente culturale vii. S-au anulat premiere, spectacole, recitaluri, expoziţii, conferinţe. Artiştii consacraţi suferă, artiştii emergenţi sunt loviţi în plin. Activitatea principală a ICR este în străinătate, deci depindem de reglementările din ţările care ne găzduiesc. Activitatea noastră se desfăşoară în instituţii culturale majore : filarmonici, săli de specatacol, săli de expoziţie, târguri de carte, în general spaţii ce găzduiesc un public mare. Este previzibil, din păcate, ca cel puţin în viitorul apropiat acestea să nu fie disponibile.

O.Ş.P. Din punctul dvs. de vedere, cum credeţi că ar trebui să se poziţioneze publicul în relaţia cu artiştii în această perioadă atipică pe care o parcurgem ? Artiştii sunt un număr restrâns, proporţional, în cadrul populaţiei active. Pe de altă parte, cum ar putea susţine autorităţile domeniul cultural ?

M.T. : Publicul ar trebui să stea aproape de artişti. Nu există creaţie fără creatori, dar nu există creaţie nici fără public.

O.Ş.P. Pe de altă parte, cum ar putea susţine autorităţile domeniul cultural în general şi în mod special artiştii din lumea muzicii, teatrului, cinematografiei? Sunt multe ţări europene care au sisteme funcţionale în acest sens pentru această perioadă.

M.T. : ICR continuă să promoveze cultura românească, în general creaţia intelectuală românească, prin intermediul tehnologiei, o formă alternativă de interacţiune cu publicul. E important să nu scădem volumul şi nici ritmul prezenţei pe piaţa culturală internaţională, fie ea şi virtuală, extrem de competitivă, pe care avem cel puţin trei produse culturale cu care, după părerea mea, putem concura cu oricare din marile puteri culturale ale lumii: filmul, arta contemporană şi literatura. Facem ceea ce fac şi celelalte institute culturale străine din lume.

La Lisabona, poeziile româneşti sunt citite online de poeţi portughezi, basmele româneşti se aud în limba cehă...

O.Ş.P. În aceste două luni se întâmplă deja multe în online din punct de vedere al muzicii şi teatrului. Reprezentanţele ICR fac şi ele paşi în această direcţie. Care sunt cele mai active şi mai imaginative în acest sens ? Am auzit, de exemplu despre The Enescu Soirees of New York online, care continuă în această formulă?

M.T. : Unele dintre cele mai de succes proiecte ale ICR în lume, în această perioadă, sunt la Lisabona, unde poeziile româneşti sunt citite online de poeţi portughezi, la Bruxelles, unde s-a iniţiat un dialog digital prin compoziţii grafice, există stagiunea virtuală muzicală de la Roma, colegii de la Chişinău coordonează Ora de cultură de la Radio Jurnal FM – emisiune despre proiectele ICR, basmele româneşti se aud în limba cehă, Lucian Blaga este promovat ca diplomat şi poet prin fotografii de familie la Lisabona, iar la New York, pe lângă proiectul pe care l-aţi menţionat, echipa ICR derulează cu mare priză la public alte două proiecte online, ”Istoria României printr-un obiect”, în colaborare cu MNIR, ”Scena virtuală” şi ”Arta contra coronavirus”.

E posibil ca şocul cultural să fie mai important decât îl evaluăm acum, la cald

O.Ş.P. Cât de important va fi, în opinia lui Mirel Taloş, impactul acestei perioade exclusiv on line a istoriei recente a artelor spectacolului în Europa şi America ? Credeţi într-o mutaţie a modului de consum cultural, se va trece majoritar în on line, sau forţa evenimentului viu, specifică artei spectacolului, bucuria de a intra într-un muzeu sau expoziţie, de a vedea filmul pe maele ecran va reveni după reluarea activităţii cu publicul?

M.T. : Vă mărturisesc, am temeri foarte mari legate de rănile pe care această perioadă, ce nicidecum nu s-a încheiat, le va lăsa în cultură. E posibil ca şocul cultural să fie mai important decât îl evaluăm acum, la cald. Chiar dacă restricţiile s-ar relaxa, teama de coronavirus va descuraja încă multă vreme participarea publicului la spectacole. Dacă o parte din public va rămâne cu preferinţa pentru consumul cultural virtual, este o pierdere netă pentru noi toţi. Pledez pentru cultura vie: muzica se ascultă de preferinţă în sala de concert, nu în înregistrări, un muzeu se vizitează pe viu, nu ca derulare de fotografii, o expoziţie de artă de asemenea, cartea se citeşte atingând hârtia, nu dând click pe laptop. Senzaţia de autenticitate este importantă şi pledez pentru ea. Dar în Franţa, poate cea mai mare putere culturală a lumii, preşedintele Macron a cerut sectorului cultural “să se reinventeze”, pentru a putea convieţui cu acest virus şi pentru a-i supravieţui…

O.Ş.P. Dacă tot prezentul nu are prea multe de spus, în mod concret, există tentaţia reevalurării trecutului. La câteva luni după ce aţi preluat poziţia de preşedinte interimar al Institutului Cultural Român, aţi avut de coordonat cel mai important eveniment derulat pe ICR în ultimul timp, respectiv Europalia. Ce a însemnat Europalia în momentul acesta pentru Institutul Cultural Român în special şi pentru cultura română, în general?

M.T. : În Europalia, s-a desfăşurat timp de patru luni cel mai amplu program de promovare culturală desfăşurat vreodată de România în străinătate. Expoziţia far a Europalia România, “Brâncuşi. Sublimarea formei”, organizată la Palatul Artelor Frumoase din Bruxelles este, probabil, după cele mai importante criterii – valoarea artistului, valoarea obiectelor de patrimoniu, numărul de vizitatori, prestigiul locaţiei – cel mai important eveniment cultural pe care România l-a desfăşurat vreodată în străinătate. Expoziţia este în clasamentul primelor trei evenimente derulate în festival pe o perioadă de 50 de ani, de când există EUROPALIA. Din punctul de vedere al valorii patrimoniului, cele două expoziţii organizate cu Muzeul Naţional de Istorie - Dacia Felix la Muzeul Galo-Roman din Tongeren şi Roots - Civilizaţia Neolitică/Epoca Bronzului pe teritoriul României, găzduită de Muzeul Grand Curtius din Liège, au fost, la rândul lor, în topul evenimentelor organizate de România în străinătate din punctul de vedere al valorii patrimoniului. Tema ediţiei Europalia dedicată României a fost “Dialogul”. Am încercat să îmbinăm armonios şi coerent diversitatea domeniilor şi să ne prezentăm cu vârfurile din cultura româneasca patrimonială şi contemporană, în 250 de evenimente mai mari sau mai mici, toate memorabile.

O.Ş.P. Ce trebuia să facă important în 2020 Institutul Cultural Român şi nu mai face ? Ce evenimente au rămas în picioare, în momentul în care vorbim, luna mai 2020?

M.T. : Suntem în acest moment în incertitudine totală, pentru că nu ştim, în ţările în care activăm, când se vor putea organiza evenimente. Nu îndrăznesc să fac nici o speculaţie, cel mult îndrăznesc să sper că toamna va veni cu un suflu de optimism, permiţându-ne să salvăm ce mai putem din programul aprobat de conducerea ICR pentru acest an, în măsura în care evenimentele mai pot fi organizate în colaborare cu partenerii locali avuţi iniţial în vedere, ale căror agende sunt şi ele afectate, deseori iremediabil... Cert este că, în acest moment, în nici una din ţările în care avem reprezentanţe ICR nu a fost anunţată o dată pentru deschiderea completă a instituţiilor culturale.. Cert este că, până la o deschidere totală a sectorului, suntem într-o etapă de rezistenţă, „sub ocupaţie”, să sperăm că vor rezista cât mai mulţi artişti, instituţii, ateliere... O deschidere parţială, să spunem cu o treime sau jumătate din public, va ridica probleme economice insurmontabile în întreaga lume culturală, nu doar la noi.

O.Ş.P. Din altă perspectivă, cum staţi cu noile reprezentanţe, există una la Beijing, deschisă în ultimii ani, existau şi intenţii de a deschide altele?

M.T. : Există în diverse stadii de « proiectare » reprezentanţe noi la Moscova, Kiev, Atena. O prezenţă culturală a României la Tokyo ar juca şi ea un rol important în ansamblul diplomaţiei culturale româneşti. Deschiderea propriu-zisă a acestor reprezentanţe ţine de activitatea Ministerului Afacerilor Externe, care negociază acordurile cu ţările gazdă. Pe de altă parte, orice extindere a reţelei de reprezentanţe presupune o majorare a bugetului ICR, oricum destul de mic, mai ales în contextul creşterii ponderii salariilor din bugetele ultimilor ani.

O.Ş.P. Ca preşedinte al Institutului Cultural Român cum vedeţi reluarea activităţii reprezentanţelor din străinătate, după această perioadă de întrerupere ? Sau, altfel spus, în cazul unui debut prudent, cu public de 50-200 de persoane cu scaune goale între spectatori, în sală sau în aer liber (dar nu cu intrarea liberă, evident), care va duce la o creştere a numărului de spectactori doar dacă situaţia o va permite, cum credeţi că ar trebui să înceapă viaţa de concert sau de spectacol ? La noi sau în lume. Care este opinia dvs. personală.

M.T. : În momentul unei relaxări, putem spera la o întoarcere pe agenda aprobată iniţial, dar depindem şi de partenerii locali. Evenimentele ce nu au mai putut fi organziate în această primavară sunt greu de organizat în toamnă, ele pot fi avute în vedere, realist, pentru 2021. Dacă am putea atinge reperele agendei planificate pentru toamnă, am putea să ne declarăm mulţumiţii, anul nu va fi pierdut în întregime.

O.Ş.P. Cum aţi formula un mesaj optimist comunitatea artiştilor români, în acest moment?

M.T. : Cultura, domeniu prin excelenţă al creativităţii, va găsi modalităţile prin care să-şi reia rolul eminamente educativ, chiar dacă asta va lua timp.