"Mic îndreptar de credinţă", un volum lansat de Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu

Astăzi, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu va avea loc o întâlnire cu Andrei Pleşu, Michel Kubler, Francisca Băltăceanu, Monica Broşteanu şi Gabriel Liiceanu prilejuită de lansarea volumului „Mic îndreptar de credinţă“ de Pr. Dr. Michel Kubler.

Părintele Michel Kubler, teolog şi jurnalist, propune în volumul "Mic îndreptar de credinţă", publicat de  Editura Humanitas, o remarcabilă incursiune pe calea credinţei, prezentând într-un limbaj clar şi accesibil, pas cu pas, cele mai importante repere ale istoriei creştinismului, modul în care s-a elaborat doctrina creştină, articulările ei, originea şi semnificaţia sacramentelor, marile cuvinte creştine şi biblice care călăuzesc acţiunea şi implicarea creştinului, etapele unei vieţi spirituale...

Pentru a redescoperi, în viaţa tumultuoasă de astăzi, sensul existenţei şi pentru a ne reconfigura relaţiile cu ceilalţi şi cu lumea, ne întrebăm, mulţi dintre noi, ce mai înseamnă a crede, ce foloase ar putea să aducă practicarea credinţei şi, mai presus de toate, cum să ne „întoarcem la inimă".

„Esenţialul vieţii spirituale? Să descopăr că sunt iubit de Dumnezeu, izbăvit de către El de tot ce mă abate de la viaţa lui şi călăuzit de El pe calea ce duce la El. Să descopăr această iubire într-o bună zi, şi apoi fără încetare. Tocmai în această iubire, în această izbăvire şi în această tovărăşie pot să-mi aflu puterea de a mă converti, adică de a-mi orienta întreaga existenţă – tot ce sunt şi tot ce am, tot ce pot şi tot ce ştiu – spre El şi spre ceea ce descopăr treptat ca fiind voinţa sa în ce mă priveşte. O voinţă a cărei împlinire va fi de acum toată căutarea mea şi care va constitui toată bucuria mea.“ (Michel KUBLER)

 MICHEL KUBLER (n. 21 ianuarie 1955, Villé, Bas-Rhin, Franţa) este preot asumpţionist (din 1989), doctor în teologie al Universităţii Catolice din Lyon, fost redactor-şef pe probleme religioase al cotidianului La Croix şi colaborator la Bayard Presse. Din 2010 până în 2014, este delegat al Superiorului provincial din Franţa pentru misiunea în Orient a congregaţiei asumpţioniste. Stabilit la Bucureşti în septembrie 2010, contribuie la reînfiinţarea comunităţii asumpţio niste, în 2011 devine rector al parohiei catolice francofone „Sacré-Coeur", iar din 2012 ţine cursuri la Facultatea de Teologie Romano-Catolică. În prezent conduce, tot la Bucureşti, Centrul de Studii Bizantine şi Întâlniri Ecumenice „Sfinţii Petru şi Andrei". Din 2014 a fost numit asistent al Superiorului provinciei asumpţioniste din Europa, nou înfiinţată. Printre lucrările sale, individuale sau în colaborare, se numără: Dieu, Yahweh, Allâh (împreună cu Katia Mrowiec şi Antoine Sfeir, Bayard Jeunesse, 2004), La grâce de vivre (interviuri cu Mons. Joseph Doré, Bayard, 2005), Benoît XVI, pape de Contre-Réforme? (Bayard, 2005). A participat multă vreme la emisiunea C dans l'air, la postul TV France 5.

Cuvânt înainte la ediţia în limba română

Este o bucurie deosebită pentru mine să văd apărând în limba română acest Mic îndreptar de credinţă, scris şi publicat mai întâi în franceză. Este în primul rând bucuria oricărui autor când vede că se lărgeşte audienţa cărţii sale prin traducerea ei în alte limbi. Dar mai ales bucuria de a vedea această lucrare „redată“ mediului ei de origine: România, ţară care este a mea de patru ani şi în care sper să mai petrec încă mulţi. Fiindcă la Bucureşti, şi pentru Bucureşti, am scris conferinţele care au fost apoi adunate aici.
Într-un anume sens, mă achit deci de un fel de datorie faţă de pământul şi poporul României. Fiindcă slujirea mea ca preot catolic căruia i-a fost încredinţată parohia francofonă „Sacré-Coeur“ din Bucureşti m-a făcut să scriu aceste pagini. Şi, mai important, fiindcă această ţară mi-a îngăduit, precum desigur puţine altele ar putea să o facă, o experienţă umană şi religioasă deosebită: cea a unei întâlniri între creştini de cultură comună, dar de tradiţii bisericeşti diferite, latină şi bizantină.
Apariţia unei ediţii româneşti a acestei cărţi este deci, în sine, şi un fel de pariu: creştinii Bisericilor din Răsărit şi din Apus, mergând împreună spre miezul credinţei, să se descopere mai apropiaţi decât se credeau. Fiindcă aici nu se pune problema de a convinge pe cineva de superioritatea unei confesiuni faţă de alta. Miza este mai degrabă ca, revigorându-ne şi unii, şi alţii credinţa şi împărtăşind unii cu alţii ceea ce vom fi descoperit astfel, să ne regăsim cu toţii creştini mai buni, unii mulţumită celorlalţi… şi mulţumită lui Dumnezeu!
Bucureşti, 6 august 2014,
la sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului,
Pr. Dr. Michel Kubler, a.a

[...]

Şi dacă spiritualitatea ar fi prima cale spre unitatea noastră? Cardinalul Walter Kasper indică această cale: „Ecumenismul spiritual este numit «sufletul oricărui ecumenism» […]. Este un proces spiritual, împlinit în ascultare smerită faţă de Tatăl, în conformitate cu voinţa lui Hristos, sub călăuzirea Duhului Sfânt. Lucrarea ecumenică îşi află deci rădăcinile în fundamentele spiritualităţii creştine.“
La capătul acestui mic „îndreptar de credinţă“, nu este fără îndoială întâmplător că ansamblul etapelor sale – de la învăţătura de credinţă la etică şi de la liturgie la spiritualitate – se deschide spre orizontul unităţii. Unitate mai întâi într-un sens aproape „tehnic“, de reconciliere între creştinii dezbinaţi şi între Bisericile lor despărţite: nu este desigur o întâmplare că aceste rânduri îşi au originea într-o comunitate catolică situată într-o ţară de tradiţie ortodoxă! Dar, mult mai important, unitatea tuturor oamenilor şi a tot ceea ce îl constituie pe om: să nu ne îndoim, Hristos, în ultima sa rugăciune adresată Tatălui, se referea şi la această unitate: „Ca ei să fie una… pentru ca lumea să creadă!“ (Ioan 17, 21). Aceasta este dimensiunea unităţii. Acesta este sensul credinţei. Un sens de urmat! (Copyright Editura Humanitas)

Michel Kubler
Mic îndreptar de credinţă
O incursiune sintetică şi accesibilă în istoria, doctrina şi trăirea credinţei creştine
Traducere din franceză de Francisca Băltăceanu şi Monica Broşteanu
Humanitas, 2014