Istoricul Lucian Boia lansează un volum despre Balcicul Reginei Maria a României. Fragmente în avanpremieră

Noua carte a istoricului Lucian Boia, „Balcic. Micul paradis al României Mari“, va putea fi găsită în librării de la jumătatea lunii februarie. „Adevărul“ vă prezintă fragmente în exclusivitate din volumului lui Boia.

După ce a fost prezentat în avanpremieră, pe 5 decembrie 2013, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, romanul „Balcic. Micul paradis al României Mari“, semnat de Lucian Boia, are ca principal subiect Balcicul, „cuibul liniştit“ al Reginei Maria. În cartea celui mai vândut autor de la Editura Humanitas, Balcicul e „un colţ altfel pe harta României, un fel de paradis, un loc, poate, al unor noi începuturi“, după cum îl descrie autorul. Cartea lui Boia este o prezentare a locului în care Regina Maria se refugia de restul lumii, un „tărâm al libertăţii, o ieşire dintr-o lume constrângătoare“.

Istoria şi legenda de la castel 

Istoricul Lucian Boia (foto), care va împlini 70 de ani pe 1 februarie, explică în prefaţa volumului: „Pentru turism, Balcicul era, într-adevăr, splendid dăruit, atât prin pitorescul lui natural, cât şi printr-un pitoresc uman, nu mai puţin bătător la ochi. În totul, era diferit, era altfel. Istorie, legendă, cine mai ştie unde era adevărul? De fapt, translaţia spre legendă e un semn bun, un simptom de vitalitate. Rămâne cu noi doar acea parte a trecutului susceptibilă să stârnească imaginaţia. Balcicul este Balcic, tocmai fiindcă peste Balcicul real, şi transfigurându-l, s-a aşezat un Balcic imaginar“. 

Succesul volumelor scrise de Lucian Boia este deja unanim recunoscut: în 2012 a înregistrat vânzări substanţiale, de 55.000 de exemplare, cu lucrarea „De ce este România altfel?“, iar în 2013, volumul „Sfârşitul Occidentului“ îl plasa pe primul loc în topul vânzărilor la Librăria Humanitas. Cartea „Balcic. Micul paradis al României Mari“ este aşteptată de public încă de la finalul anului 2013, când autorul a prezentat-o la Humanitas de la Cişmigiu, anunţând că va apărea în librării anul acesta. Volumul va costa 39 de lei. 

Bestsellere pe bandă rulantă

Istoricul Lucian Boia a mai publicat, în 2012, volumul „De ce este România altfel?“, care s-a vândut în 55.000 de exemplare până acum. De asemenea, „Sfârşitul Occidentului“, lansat în 2013, a prins foarte bine la public, fiind declarat cel mai bine vândut titlu al anului trecut la Editura Humanitas. 

Un cuib de linişte

Odată încheiată amenajarea micului palat, Balcicul devine reşedinţa privilegiată a reginei. Ajunge să-şi petreacă în „cuibul liniştit“, adunând sejururile succesive (primăvara, vara, toamna, niciodată iarna), două luni în medie an de an, ceea ce e destul de mult, dat fiind că îşi împarte timpul între Cotroceni, Sinaia şi Bran, şi călătoreşte frecvent în ţară şi tot mai des în străinătate. Mereu se reîntoarce la Balcic. Acolo este de acum înainte locul ei, acolo simte ea că-i bate inima.

Domeniul de la Balcic e pentru ea Paradisul. Un tărâm al libertăţii, ieşirea dintr-o lume constrângătoare. Într-un fel, o reîntoarcere la lipsa de griji a copilăriei. Balcicul „mediteraneean“ se înfăţişează în imaginarul ei ca o reactualizare a Maltei, unde mica prinţesă petrecuse cea mai fericită perioadă din viaţă (pe vremea când tatăl său, Alfred, duce de Edinburgh, al doilea fiu al reginei Victoria, comanda flota britanică din Mediterana). Paradisul regăsit, aşadar. „Fool’s Paradise“, expresia englezească revine frecvent în jurnalul reginei. Aici uită, sau măcar încearcă să uite, de obligaţii şi de necazuri. 

Castelul Reginei de la Balcic

Înoată, călăreşte, face plimbări pe mare, de-a lungul coastei (capul Caliacra este un loc preferat), citeşte şi scrie şi, pasionată de flori, îşi cultivă şi îşi admiră grădinile, găsind mereu câte ceva de adăugat sau de perfecţionat. O are aproape pe principesa Ileana, fiica cea mai mică, fiica preferată („Ileana dragă“, o alintă ea, pe româneşte), cu care îşi împarte vacanţele până la căsătoria ei, în 1931, cu arhiducele Anton de Habsburg (cei doi soţi, de altfel, o vor vizita în continuare la Balcic). I se alătură din când în când şi alţi membri ai familiei: Nicolae, Elisabeta, Marioara (Mignon), o dată şi soţul celei din urmă, regele Alexandru al Iugoslaviei (Sandro, pentru intimi).

Regina e fidelă în prietenie şi, majestuoasă când e cazul, ştie să fie şi neaşteptat de apropiată, cu cine nici nu s-ar bănui (cazul bătrânei turcoaice, şi nu numai al ei). Când moare Denize, la 14 mai 1930, este cumplit de afectată: „creatorul, împreună cu mine, al lui Tenha Juvah, mândria şi dragostea lui“. Decide să meargă la Bucureşti pentru a-şi lua un ultim rămas-bun, „în ciuda celor care gândesc că o asemenea atenţie e prea mare“, fiindcă, notează ea în jurnal, „unii gândesc chiar aşa, cât ar putea să pară asta de uimitor“. Când dispare şi Janin, după câţiva ani, tristeţea ei e la fel de mare.

Prietenia cu Cella Delavrancea

Dintre prietenele care o vizitează la Balcic, cea mai apropiată, cea mai iubită, este, fără nici un dubiu, Cella Delavrancea, fiica scriitorului şi pianistă reputată (mai târziu şi scriitoare). Cu Cella se înţelege perfect: se minunează şi ea cum de e posibilă o asemenea comuniune, dată fiind diferenţa de extracţie socială şi de formaţie culturală. 7 octombrie 1930: „Cella a ajuns tocmai bine pentru lunch, arătând bine şi exprimând obişnuita ei vitalitate şi căldură de viaţă. Deplina ei naturaleţe e întotdeauna înviorătoare şi stimulantă.“ 5 octombrie 1932: „Cella e încântată să fie aici şi ne place să fim împreună.“ 21 iunie 1934: „Cella e cea mai bună însoţitoare din lume“, rareori s-a înţeles atât de bine cu o femeie. 24 iunie 1934: „Cella, neîncetat amuzantă, aduce tuturor buna dispoziţie.“5 Şi aprecierile de acest gen continuă. Regina are o mare capacitate sentimentală, o nevoie nesecată de iubire şi de prietenie. (Fragment din volumul „Balcic. Micul paradis al României Mari“, de Lucian Boia, copyright Editura Humanitas)