Luca Niculescu, ambasadorul României în Franţa: „În calitate de jurnalist, înveţi să vorbeşti, în calitate de ambasador, înveţi şi când să taci“

Ambasadorul României în Franţa, Luca Niculescu, prezent la o dezbatere la standul României în cadrul Salonului Cărţii de la Paris, explică, într-un interviu pentru „Adevărul“, despre ce înseamnă să treci frontiera de la jurnalism la diplomaţie şi care sunt resorturile diplomaţiei culturale în Franţa.

Luca Niculescu (45 de ani)este absolvent de Jurnalism şi deţine un master în Jurnalism European, la Centrul Universitar pentru Jurnalism - Strasbourg. A fost din 1992 jurnalist la RFI, iar din 2000 - redactor-şef al RFI România.  De asemenea, a fost corespondent pentru France Info, France Inter, France Culture, TV 5 şi "Liberation". Jurnalistul a moderat o emisiune la Digi 24 şi a realizat emisiuni pentru Money Channel şi TVR. În aprilie 2016, jurnalistul Luca Niculescu a primit aviz favorabil pentru postul de ambasador al României în Franţa. Prezent la standul României, de la Salonul Cărţii de la Paris (24-27 martie), Luca Niculescu subliniază, într-un interviu pentru "Adevărul", că "în calitate de jurnalist ai o libertate de cuvânt mai mare decât cea pe care o ai în calitate de ambasador". 

Adevărul:Cum vi s-a părut anul acesta prezenţa României la Salonul Cărţii de la Paris?

Luca Niculescu: Ne-am mândrit cu standul României. E foarte ingenios ceea ce a realizat  arhitectul Răzvan Luscov la Paris, pentru că a dat, prin oglinzi si lumini, multă profunzime si stralucire standului. În plus, pavilionul României a fost extrem de bine plasat, chiar lângă standul Marocului, ţară invitată de onoare. Au fost mulţi cititori, foarte multe cărţi cu titluri incitante.

Ce cărţi v-au plăcut în mod deosebit dintre cele traduse în franceză?

Toate traducerile sunt importante. Dacă e să fac o selecţie personală, cred că aş alege romanul „Negustorul de începuturi de roman“, de Matei Vişniec, care a luat şi Premiul  „Jean Monnet" pentru literatură europeană în 2016.  Am apreciat la stand volumele de Arghezi şi Eminescu,  „Exuvii“ de Simona Popescu, cele de Cezar Petrescu... A fost o ofertă foarte bună, multe cărţi din mai multe epoci.

Comparativ cu ceilalţi ani, cum vi s-a părut ediţia Livre Paris din 2017?

Deşi e destul de greu să compar, pentru că niciodată nu am fost la aceeaşi oră şi în aceeaşi zi la Salon, totuşi cred că niciodată nu am văzut atâta lume la Salonul Cărţii ca acum.

Aţi moderat dezbaterea din jurul cărţii semnate de Richard Edwards. Ce poveste are Institutul Francez din Bucureşti pentru dumneavoastră?

Cartea „Bucarest, 77 boulevard Dacia, une histoire franco-roumaine“ de Richard Edwards, publicată şa Éditions Non lieu, e cu totul specială. Am citit cartea mai întâi în limba română, sunt însă încântat acum şi de ediţia în franceză. E o carte foarte personală. Te aştepţi să fie o istorie a clădirii, însă găseşti lucruri povestite pasional şi personal de Richard Esward. E o lectură mult mai sofisticată decât cea la care eşti trimis din titlu.

Bogdan Popescu, directorul Centrului Naţional al Cărţii  (CENNAC), şi E.S. Ambasadorul Luca Niculescu

Cum se reflectă imaginea României din cărţi?

România din cărţi este foarte bogată, diversificată, profundă. Avem scriitori foarte  mari. Cioran este unul dintre cei mai mari esteţi ai limbii franceze, dar  aici, în Franţa, nu toata lumea ştie că e român.

Există în Franţa o tradiţie a receptării scriitorilor români. Cărţile lui Max Blecher au parte recent de o traducere foarte bună.  Camil Petrescu şi Cezar Petrescu sunt descoperiţi acum si ei prin traducerile lor. Sau Paul Celan,  unul dintre cei mai mari scriitori ai secolului XX, a cărui legătura cu România e deseori ignorată.  România e o ţară cu adevărat importantă în cinema, în teatru, în artă şi mă bucur când acest lucru e vizibil. De exemplu, recent a existat o serie de concerte senzaţionale cu Vladmir Cosma în Franţa, alături de Orchestra Română de Tineret, concerte organizate cu sprijinul ICR.  Este cel mai mare compozitor de muzică de film de aici, sălile au fost pline şi la fiecare concert, Cosma a vorbit despre „românitatea” lui. Mă bucur deci foarte tare că vom avea parte de un sezon comun România-Franţa 2018-2019, în care vom putea arăta tot ce are România mai interesant. Franţa, la rândul ei, va putea arăta ce are în România mai interesant.

Dumitru Ţepeneag a fost omagiat, recent, la aniversarea a 80 de ani. Cum vă apropiaţi de marii scriitori contemporani care trăiesc acum în Franţa?

Te apropii întotdeauna cu oarecare timiditate de aceşti oameni, sunt unii pe care îi citeai în şcoala generală, alţii pe care nu aveai voie să-i citeşti în şcoala generală.

Mă bucur de prietenia lui Matei Vişniec, care este unul dintre cei mai mari dramaturgi ai lumii. Niciodată nu voi putea fi familiar cu ei în viaţa personală, am o timiditate respectuoasă faţă de ei. Trăind la Paris şi având acum această calitate de ambasador, pentru un mine este un alibi care îmi permite să îi pot suna mai des. Acesta e  un lucru bun.

Nu vă e dor de jurnalistul Luca Niculescu?

Acum sunt ambasadorul României în Franţa şi îmi concentrez toată energia pe asta: este foarte intens, este foarte interesant ceea ce fac şi mă bucur că pot să am o mică valoare adăugată în relaţia dintre cele două ţări.

Există puncte comune în cele două profesii. Ca jurnalist intri foarte uşor în vorbă cu oamenii şi trebuie să găseşti foarte uşor punţi de legătură cu interlocutorii pentru a uşura dialogul, capeţi o anumită facilitate a contactului. Acesta e un punct în care experienţa de jurnalist mă ajută în calitate de ambasador. Înainte aveam această specializare pe Franţa şi pe politică internaţională, dar eram şi un jurnalist „generalist“ care trata multe subiecte. Ca ambasador,  tot aşa, trebuie să mă ocup de multe subiecte într-o zi:  poate fi economie, cultura ceva legat de  chestiunile consulare.., deci sar destul de mult de la un subiect la altul, de la o temă la alta. În schimb, sunt şi multe alte diferenţe între cele două profesii, ca jurnalist ai o libertate de cuvânt mai mare decât cea pe care o ai în calitate de ambasador. Ca sa zic altfel, ca jurnalist, înveţi să vorbeşti, ca ambasador, înveţi şi când să taci.

Premii acordate lui Luca Niculescu

2003: „Personalitatea Francofonă a Anului”, premiu atribuit de Ministerul român al Culturii şi Camera de Comerţ Franceză din România

2007: premiul I la secţiunea „Reporter European”, acordat de Delegaţia Comisiei Europene în România

2008 şi 2011: Premiul Asociaţiei Profesioniştilor de Televiziune din România pentru cel mai bun talk-show „Fără frontiere”

2010: „Jurnalistul European al Anului”, premiu decernat de Institutul European din România

2012: „Medalia pentru Loialitate”, decernată de Casa Regală a României

decembrie 2015: Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, decernat de Preşedintele României postului RFI România