Lecturi nemuritoare

Într-o zi, m-am împiedicat prin casă de o carte: „Basme“ de Petre Ispirescu. Şi tot răsfoind cartea, am citit „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”. Am citit acest basm demult, când eram la şcoală, dar acum mi-a plăcut foarte tare. Pentru că nu are happy-end, băi, tată!

Cel mai mult mi-a plăcut momentul în care s-a născut Făt-Frumos. Dă-mi voie să ţi-l amintesc! (Poate îl ştii deja, dar lasă-mă să-ţi povestesc!) Când împărătesei i-a venit ceasul naşterii, copilul s-a pus pe plâns şi niciun vraci n-a putut să-l împace. Atunci, taică-su, împăratul, a început să-i promită împărăţii, o nevastă, fată de împărat, şi multe, multe bogăţii. Nimic! Copilul plângea şi nu... ieşea. Până la urmă, împăratul i-a promis că-i va da tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Atunci, Făt-Frumos a tăcut şi s-a născut. Când a crescut mare, i-a cerut tatălui ce îi promisese la naştere. Dar împăratul n-a fost în stare să se ţină de promisiune şi a recunoscut că îl amăgise, numai ca să se nască. Aşadar, Făt-Frumos s-a născut în minciună. Nu vreau acum să fac analiza textului şi să găsesc motivaţiile fiecărui personaj. Totuşi...

Naşterea lui Făt-Frumos m-a făcut să mă gândesc la tine. Tu nu mi-ai promis nimic când m-am născut, băi, tată! Nu este un reproş, îţi spun din capul locului. Am chinuit-o pe biata mamă o după-amiază şi-o noapte întreagă până m-am născut. (Mi-a zis mama când m-am făcut flăcău!) Tu erai departe, cu locomotiva, trăgeai o garnitură de vagoane. Erai la datorie. Munceai. Ţin bine minte că mama ţi-a reproşat, în anii pe care i-aţi mai trăit, că n-ai fost lângă ea la naşterea mea, dar eu, repet!, nu-ţi reproşez. Poate că este mai bine că nu m-am născut forţat de vreo amăgire sau minciună. Adevărul este că nici tu n-ai fost Împăratul (locomotivelor din regionala CFR) şi nici eu nu sunt vreun Făt-Frumos.

A fost o vreme în care am simţit că sunt nemuritor şi că nu voi îmbătrâni niciodată.

Mă gândesc acum, cu basmul în mână, dacă ţi-am cerut ceva: o avere, o casă, o moştenire, nişte bani sau femei. Nu ţi-am cerut pentru nu aveai de unde să-mi dai. Am plecat şi eu în lume ca să-mi caut nemurirea. Şi trebuie să-ţi spun că a fost o vreme, demult, în care am simţit că sunt nemuritor şi că nu voi îmbătrâni niciodată. Viaţa asta e a dracului de parşivă! (Parcă mă plâng ca un pensionar din Titan.) Te îndrăgosteşti şi crezi că eşti nemuritor. Întemeiezi o familie şi crezi că e de-ajuns pentru nemurire. Scrii o carte şi pretinzi să urci pe soclu, aştepţi ovaţii şi glorie, gata!, ai intrat în eternitate! Munceşti şi crezi că munca te întinereşte. Aiureli!

Îmi pare bine că nu m-ai amăgit, băi tată! Şi poate de aceea îmi place basmul cules de Ispirescu, pentru că Făt-Frumos o ia peste ochi de la Moarte, ca orice muritor. Pentru că asta am învăţat ultima dată de la tine, dar n-am mai apucat să-ţi zic: ai muncit toată viaţa ca să te mântuieşti şi ai murit singur, ca Făt-Frumos, care a căutat tinereţea fără...