Lectura de plăcere şi cea profesionistă

Lectura de plăcere şi cea profesionistă

Radu Paraschivescu

Săptămânal găsiţi aici o personalitate care scrie despre cărţile pe care le consideră fundamentale. Astăzi este rândul scriitorului Radu Paraschivescu.

Ştiri pe aceeaşi temă

După ce am citit la întâmplare şi anarhic, mi-am descoperit preferinţele în literatură: romanul comic englez şi cel sud-american. În copilărie, am ieşit cu greu din poveşti şi apoi mi-au trebuit ani buni până m-am desprins de Dumas, Féval, Zévaco, Ponson du Terail.

„Nu iaşte alta mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă decât cetitul cărţilor?" Posibil, dar n-aveam de unde s-o ştiu la 6 ani, vârsta primei buchiseli. Şi nici nu puteam să întrevăd atunci, în frăgezimea unei copilării ordonate în jurul mingii şi al gârlei, condiţia cititorului, parazit răsfăţat al atâtor şi-atâtor vieţi închipuite. Bănuiam difuz taina câmpului alb cu oi negre, însă nu eram echipat pentru desluşirea ei. Îmi trebuia ceva - o strategie de captatio, un imbold fără iz pedagogic, un brânci complice. Crescusem în prejudecata rurală că un copil care-şi petrece timpul citind e un rateu biologic sau în orice caz are o hibă greu de acceptat.

Contractarea microbului

Situaţia se schimba când, întors la Bucureşti după lunile de bătut mingea pe maidanele Lugojului, mă trezeam flancat de pereţii cu cărţi ai părinţilor. De ce-ar colecţiona cineva cărţi în loc de fluturi, insigne sau capace?, mă întrebam intrigat. Ce se afla în captivitatea sobră a coperţilor? Mister. Am început prin tatonări sfioase şi într-un an am contractat microbul.

Contaminarea s-a produs atât de puternic, încât am ajuns redactor de carte şi mă pregătesc de aniversarea a două decenii în această postură. Ce-am citit la început? Poveşti, ca tot copilul. Nu era vorba de escapism, fireşte, ci de dorinţa de-a pătrunde în vârtejul unor aventuri pe care viaţa de zi cu zi nu putea să mi le ofere. Fascinaţia a sosit pe aripile/ paginile unui volum de basme africane cu un titlu de thriller antic: „Furt de cămile noaptea". M-am cufundat în fotoliu, cu o pungă de praline alături, şi m-am lăsat în grija călăuzelor din basme.

Am ieşit greu din poveşti (am ferfeniţit colecţia „Poveşti nemuritoare" până când coperţile volumelor ei au ajuns clăpăuge ca urechile unui căţeluş „lăsat de cineva pe-afară/ să scheaune pe lângă uşi", vorba lui Topârceanu). Am expediat grăbit cărţile de tip „Cuore" sau „Singur pe lume", care m-au mâhnit, dar am jubilat la Medelenii lui Teodoreanu, terminând fiecare porţie de citit cu mirosul de gutui pe şifonier şi cu imaginea cutiilor de ciocolată ascunse printre haine. Au urmat, previzibil, romanele de aventuri. Se spune că-i recunoşti pe fricoşi după aplombul cu care se lasă îmbibaţi de curajul altora. Dacă e adevărat, sunt un fricos fără pereche, fiindcă mi-au trebuit ani buni până m-am desprins de Dumas, Féval, Zévaco, Ponson du Terail şi chiar Rice Burroughs, cu seria „Tarzan".

Zonele literare preferate

Sistematizarea cititului a început cu adevărat în liceu (mă număr printre fericiţii care au studiat istoria literaturii universale) şi a continuat în facultate, unde au apărut listele de lecturi obligatorii din teatru, poezie, proză şi eseu. Facultatea a adus cu sine cititul la Biblioteca Engleză şi Biblioteca Americană, un sport relativ primejdios în anii '80, fiindcă se găseau binevoitori care raportau erezia la urechile politrucilor, văzând în această activitate o manevră subversivă şi o formă inacceptabilă de frondă împotriva sistemului. Odată ieşit din facultate, m-am abandonat cititului anarhic, fără criterii limpezi, pregătit deopotrivă pentru încântare şi decepţie. Conformist din fire, am trecut prin toate cărţile aşa-zis formatoare şi mi-am dat seama repede că genul meu predilect e epicul. Am devorat rafturi după rafturi de romane şi mi-am stabilit fără eforturi zonele preferate: romanul comic englez şi romanul sud-american. Nu e deloc o întâmplare că am ajuns să scriu roman şi să păstoresc la Humanitas o colecţie de carte comică. Singura problemă - de nerezolvat - e felul cum citesc în prezent: cu ochi de redactor, nu de pasager al poveştii. Asta înseamnă pericolul de-a pierde uneori firul cărţii, dublat de beteşuguri profesionale care mă fac să ţin minte, în schimb, contrasensurile, exprimările în anacolut sau cacofoniile. Altfel spus, o fi cititul cea mai de folos zăbavă, însă are riscurile lui.

Top 5 autori comici:

1. Tom Sharpe (n. 1928)
2 .P. G. Wodehouse (1881-1975)
3. Eduardo Mendoza (n. 1943)
4. Stephen Fry (n. 1957)
5. Daniel Pennac (n. 1944)

*(În afară de topurile pe care le avem de obicei în această pagină, Radu Paraschivescu, coordonatorul colecţiei „Râsul lumii" a Editurii Humanitas, a ţinut să ne ofere şi un top al autorilor comici)

CV

- Radu Paraschivescu s-a născut în 1960, la Bucureşti.

- Este scriitor, traducător şi senior editor la Humanitas, unde îngrijeşte colecţia de carte comică „Râsul lumii" şi seria de autor Traian Ungureanu.

- A scris romanele „Efemeriada", „Balul fantomelor", „Cu inima smulsă din piept" şi „Fluturele negru", culegerea de povestiri „Bazar Bizar", volumul de eseuri sportive „Fanionul roşu" şi eseul ironic „Ghidul nesimţitului".

- Este autorul antologiilor de umor involuntar românesc „Fie-ne tranziţia uşoară" şi „Mi-e rău la cap, mă doare mintea".

- A coordonat volumul de amintiri cazone „Răcani, pifani şi veterani".

- A fost traducător şi coautor al volumului „Jocurile Olimpice de la Atena la Atena, 1896 - 2004", precum şi cotraducător şi coautor al volumului „Larousse, enciclopedia fotbalului".

- A tradus 70 de volume din limbile engleză şi franceză; printre autorii traduşi: Salman Rushdie, Julian Barnes, Kazuo Ishiguro, John Steinbeck, Virginia Woolf, D.H. Lawrence, David Lodge, William Burroughs, Nick Hornby, Jonathan Coe, William Golding, Stephen Fry etc.

Top 10 cărţi care m-au marcat:

1. Don Quijote de Miguel de Cervantes
2. Lupul de stepă de Hermann Hesse
3. Demonii de F. M. Dostoievski
4. Iosif şi fraţii săi de Thomas Mann
5. Străinul de Albert Camus
6. Orb prin Gaza de Aldous Huxley
7. Cartea neliniştirii de Fernando Pessoa
8. Călătoria diletanţilor de Bulat Okudjava
9. Războiul sfârşitului lumii de Mario Vargas Llosa
10. Un veac de singurătate de Gabriel García Márquez

Top 5 autori preferaţi:

1. Julian Barnes (n. 1946)
2. Jorge Luis Borges(1899-1986)
3. John Fowles(1926-2005)
4 .Stéphane Audeguy(n. 1964)
5. Mario Vargas Llosa (n. 1936)

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: