Julieta – o furioasă sexual?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
„Citită mai bine, piesa lui Shakespeare e o capodoperă a furiei sexuale care se poate abate asupra a doi adolescenţi, dar mai ales asupra fetei“
„Citită mai bine, piesa lui Shakespeare e o capodoperă a furiei sexuale care se poate abate asupra a doi adolescenţi, dar mai ales asupra fetei“

Pe trei dintre zidurile din Verona, publicitate ca ţinând de Romeo şi Julieta, au fost plasate texte din piesa shakespeariană. Pentru o nouă carte de însemnări de călătorie în străinătate, simt nevoia unei traduceri autorizate în limba română a textelor de pe ziduri, reproduse în engleză şi-n italiană, cu precizarea scenei şi actului.

Dintre volumele cu opera lui Shakespeare, găsesc în biblioteca de acasă, volumul William Shakespeare „Teatru”, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti 1964.

O iau  şi mă întorc în birou, decis ca până la unu noaptea să dau gata Romeo şi Julieta. Cu picioarele pe masă, trăgând din pipa electronică tot mai şubredă, citesc piesa cu creionul în mână. Am mai citit-o şi chiar am recitit-o. Nu mi-am făcut niciun gând despre ea. Nu-mi amintesc să-mi fi trezit vreun sentiment. Acum, la relectură, piesa shakespeariană înălţată  în slăvi drept cântare a iubirii romantice, mi se pare un text despre furia erotică la vârsta adolescenţei.

Juna Julieta are 14 ani  sau, dacă ar fi să luăm în seamă bombănelile Doicăi, va împlini 14 ani la 1 august. Oricât de plină de romantică ar fi fost, e greu de crezut că după ce l-a văzut pe Romeo o singură dată, la Petrecerea Capuleţilor, căzută-n limbă după el, decide să se mărite în taină a doua zi, pentru a se putea culca cu el în noaptea următoare.

Nu spun că o fătucă din Verona, chiar dacă din secolul XIII, al tuturor reticenţelor feminine şi trăită în închisoarea de acasă, nu se poate prosti atât de tare la vederea unui bărbat încât să se sărute cu el după doar câteva schimburi de cuvinte.

Mi-e greu însă să cred că o fată de 14 ani, virgină, bagă cărbuni atât de tare încât seara iese în balcon şi hăuleşte a iubire, după care, deşi Romeo, rămas dedesubt, nici măcar n-o atinge, îl cere în căsătorie (ea îi propune, nu el!), şi-l anunţă că a doua zi, la nouă, va primi semn.

Din acest moment se intră în proceduri accelerate de măritiş. A doua zi, Romeo merge la călugărul Lorenzo, confesorul familiei Montague, şi-i cere să-l cunune cu Julieta. De precizat că-n scena 1 din actul 1, Romeo e mort după una, Rosaline, nepoată de a lui Capulet, pentru care hălăduieşte prin boscheţi, vorbind singur spre amuzamentul amicilor.

Simptomele, surprinse de amici, sunt cele ale unui îndrăgostit mortal. Ajunge însă s-o vadă pe Julieta, şi Rosaline, iubirea vieţii, e dată afară pe scări din inima sa! Măi să fie! Băiatul şedea şi el rău cu hormonii. Din câte ne sugerează Shakespeare pentru Romeo, Rosaline era de neatins fizic. Julieta e însă disponibilă. Şi încă cum!

Trimisă de Julieta, Doica îl găseşte pe Romeo prin piaţă, pe unde pierde timpul, că n-avea serviciu. Romeo îi transmite Julietei să vină în după-amiaza zilei respective în chilia călugărului, pentru ca acesta să-i cunune în secret. Pe la miezul nopţii, el ar urma să urce pe o frânghie în dormitorul Julietei, pentru a se culca cu ea. Doica se întoarce acasă, îi spune Julietei ce şi cum, juna aleargă la chilie şi se cunună.

Între timp, tinerii din cele două familii, cu un comportament de interlopi, se întâlnesc în piaţă, se încaieră din senin şi se spintecă reciproc. Romeo, care-i scoate unui văr de-al Julietei maţele, e condamnat la surghiun. Fireşte, trebuie condamnat la moarte, dar Principele Veronei, generos, îi comută pedeapsa în surghiun.

Deşi au un mort în casă – vărul – Julieta nu se gândeşte o clipă să amâne momentul sexual al nopţii. Sunt sigur că până şi o  fătucă de azi, ştiutoare despre acuplare chiar de la vârsta grădiniţei, ar fi un pic mai decentă. Pur şi simplu nu i-ar veni în aceste condiţii.

Julieta, după cum o arată discuţia cu Doica, nici nu-şi pune problema să amâne până e îngropat vărul. Se dă de ceasul morţii să se culce cu Romeo chiar în noaptea aia.

După lamentări exagerate despre cât de greu îi va fi în exil, Romeo vine la casa Julietei, urcă scara de frânghie, petrece cu ea noaptea şi pleacă. Pudic, Shakespeare ni-i arată pe cei doi după consumarea actului erotic. Filmele după piesă n-au ratat ocazia să-i ardă câteva secvenţe fierbinţi. Şi nici teatrul n-a fost mai sfios în chestia asta.

Pentru ce dracu gâfâiala asta? Nu cumva pentru că fata murea să se culce cât mai repede cu un bărbat? 

Aşadar, seara Julieta l-a văzut întâia oară în viaţa ei pe Romeo, a doua zi s-a măritat, iar noaptea următoare s-a culcat cu el. Pentru ce dracu gâfâiala asta? Nu cumva pentru că fata murea să se culce cât mai repede cu un bărbat? După halucinanta iuţeală cu care se petrece totul, şi, mai ales, după faptul că Julieta are iniţiativa, răspunsul lui Shakespeare e, da.

E mai mult decât interesant că, deşi piesa dă peste margini de discursuri romantice, în relaţia dintre cei doi, momentele de dragoste pură, romantică sunt minime. Totul duduie din răsputeri pentru a ajunge la noaptea patului.

La fel de interesant e şi faptul ca oamenii simpli, Doica, de exemplul, spun lucrurilor pe şleau despre ce vor în ultimă instanţă cei doi amorezi unul de la celălalt. Relaţia dintre Romeo şi Julieta a rămas în conştiinţa colectivă drept întruchiparea iubirii serafice, romantice, definite printr-o excludere a  sexualului. Citită mai bine, piesa lui Shakespeare e o capodoperă a furiei sexuale care se poate abate asupra a doi adolescenţi, dar mai ales asupra fetei.

Dacă fata mea ar avea 14 ani, aş urmări-o cu multă atenţie în relaţia cu un băiat!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite