FILIT 2017 Jonathan Coe, în dialog cu Marius Chivu: „În cazul Brexit-ului, vedem o reînviere a unui naţionalism nostalgic, unul englez, nu britanic”

Miercuri seară, după deschiderea oficială a Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi (FILIT), unde au vorbit Lucian Dan Teodorovici (directorul festivalului), Maricel Popa (preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi) şi Mihai Chirica (primarul oraşului), a avut loc prima seară FILIT. Protagonistul acesteia a fost  renumitul scriitor britanic Jonathan Coe care a avut o discuţie cu scriitorul şi criticul literar Marius Chivu.

Aflat la a patra vizită în  România, scriitorul Jonathan Coe (56 de ani) a discutat despre cărţile sale, despre relaţia sa, în special în calitate de scriitor, cu tatăl său, dar şi despre subiecte politice precum Brexit sau Donald Trump. Toate subiectele au fost abordare cu umor de către scriitor care a încântat publicul cu răspunsuri complete şi sincere.

Prima dată a ajuns în România în 1996, iar anul 2017, a spus Marius Chivu, marchează 30 de ani de la debutul scriitorului. Întrebat cum a sărbători această aniversare, Coe a răspuns să aceasta l-a prins în Franţa, la un festival de literatură, sărbătorind într-o manieră foarte modernă: scriind un tweet. 

Prima carte a scriitorului, cartea de debut se numeşte ”The Accidental Woman”, dar nu este tradusă în română. Totuşi, a povestit acesta, romanul nu este primul pe care l-a scris. Acasă, într-o cutie, zac alte trei sau patru cărţi nepublicate. 

Prima poveste, la opt ani

Coe a scris prima poveste pe când avea opt ani, al cărei manuscris îl are şi astăzi. Avea 150 de pagini, lucru de care era foarte mândru, şi era scrisă într-un carneţel cumpărat dintr-o librările din apropierea oraşului în care stătea.

Părinţii au fost şi ei, la rândul lor, mândri de fiul lor, iar tatăl său a luat-o la lucru şi i-a dat-o secretarei pentru a o dactilografia. La întoarcerea acasă a acestuia, tânărul Jonathan a suferit o mare deziluzie, după cum povesteşte chiar scriitorul, pentru că scrisă la maşină, povestea sa avea doar 20 de pagini.

„ Mai apoi, am continuat să scriu, am scris o povestire stranie, de tipul James Bond. Practic, imitam lucrurile care mă bucurau, cărţile pe care le citeam la vârsta respectivă şi scriam şi un fel de scenariu pentru comedii pentru că mă uitam foarte mult la televizor, la spectacole de comedie”, a povestit Jonathan Coe.

Acesta a adăugat că prima sa carte publicată, ”The Accidental Woman” este o pastişă după Beckett.

Jonathan Coe, în dialog cu Marius Chivu (Foto: facebook: filit.iasi)

„Casa somnului” sau „o farsă crudă”

Marius Chivu a adus în discuţie şi unul dintre romanele cele mai de succes ale autorului în România, anume „Casa somnului” care, deşi nu este la fel de amuzantă ca celelalte pe care le-a scris, conţine o scenă despre transgender, avant la lettre, mult mai relevantă astăzi decât în momentul publicării, după cum a descris criticul literar. Povestea este despre un bărbate care se îndrăgosteşte de o lesbiană şi atunci face o operaţie de schimbare de sex pentru a-I câştiga dragostea.

A fost vorba de noroc sau Coe a fost vizionar?- a întrebat Marius Chivu.

Coe a povestit că în Marea Britanie este considerat un om politic, iar prin intermediul romanului „Casa somnului”, a avut ocazia să scape de această etichetă şi să scrie cel mai non-politic roman al său.

„ Acasă, sunt un scriitor scriitor care se ocupă cu temele politice ale vremii sale, dar după succesul cu << Ce Hăcuială!>>, am încercat să mă depărtez cât am putut de această etichetă şi să scriu un roman cât mai puţin politic”, a mai spus scriitorul britanic”.

La baza romanului „Casa somnului” stă o experienţă personală a autorului, împinsă peste graniţele realităţii în sensul în care, în mod evident, a punctat acesta, nu şi-a făcut o operaţie de schimbare de sex pentru a câştiga dragostea unei femei. Totuşi, subiectul se bazează pe o prietenie pasională pe care a avut-o cu o femeie pe când era la universitate şi care, a mărturisit scriitorul, i-a schimbat viaţa în multe feluri pentru că îşi dorea să o impresioneze.

                                                                                     Scriitorul Jonathan Coe (Foto: polirom.ro)

„Era o feministă foarte puternică şi foarte convinsă. Şi asta am devenit pentru a o impresiona. Citeam literatură feministă şi teorii feministe şi am căpătat această identitate... Nu am avut o relaţie cu ea, dar educaţia pe care am primit-o de la ea a fost una formativă şi care m-a ajutat, m-a schimbat ca scriitor”,  a explicat Jonathan Coe. 

Acţiunea radicală a personajului de a face o schimbare de sex pentru persoana iubită a venit ca urmare a ideii lui Coe de a extinde această revoluţie dincolo de conştiinţa sa, implicând astfel şi trupul. 

Robert rămâne cu această nouă identitate pe care trebuie să şi-o asume. Coe a punctat că momentul în care cea pe care o iubeşte îi spune că homosexualitatea a fost doar o fază şi că acum are un prieten, este reprezentarea unui simţ al umorului sadic care îl caracterizează uneori.

„Este o glumă crudă faţă de personaj”, a mai spus Coe”.

De ce trebuie să privim înapoi

În cărţile sale, adeseori, Jonathan Coe invocă pe fundal, evenimente, situaţii politice din Mare Britanie. Întrebat de ce este important să te uiţi înapoi şi de ce e important să faci acest lucru cu umor, scriitorul britanic a răspuns că asta rămâne de făcut, dat fiind că în viitor, în termeni politici, nu poţi privi în viitor, mai ales când vine vorba de politica de astăzi.

Totuşi, a mai explicat scriitorul, intenţia sa nu a fost să scrie aceste cărţi ca nişte instantanee a unor decenii anume. „Ce hăcuială!” este o reacţie la anii '80 şi la regimul Tatcher din Marea Britanie. De asemenea, „Expo '58”, practic, poate fi considerat un roman istoric, pentru că este despre o eră pe care autorul nu a trăit-o. 

„...dar aşa cum se întâmplă când scrii ficţiune istorică, scrii de fapt, despre prezent”, a conchis scriitorul.

„Expo '58” îşi are sursa de inspiraţie într-o clădire, mai exact de Atomium din Bruxelles, Coe având o slăbiciune pentru clădirie publice emblematice. El consideră că „în cazul Atomiumului, ea reprezintă viziunea din anii '50 a viitorului. Legătura dintre acel trecut şi viitor”.

Pe măsură ce scria despre participarea Marii Britanii la expoziţie, despre atitudinea ei semidetaşată faţă de Europa, şi-a dat seama că a ajuns să scrie un roman despre Brexit.

„Nu cred că Marea Britanie  a decis să părăsească Europa din motive economice. Toate argumentele economice care se susuţin sunt în favoarea rămânerii în U.E.. Ceea ce vedem este  o reînviere a unui naţionalism nostalgic. E un naţionalism englez, nu britanic, pentru că în Irlanda, în Ţara Galilor, s-a votat împotriva ieşirii”, a explicat Coe.

În perioada de cercetări pentru „Expo '58”, scriitorul a observat rădăcinile acestui sentiment, punctând că aititudinea britanică  la respectiv expoziţie, era un fel de plictis , de rutină, ce denota un sentiment destul de rece faţă de Europa.

N-ar putea scrie despre Donald Trump

 Întrebat atât de Marius Chivu cât şide un alt scriitor britanic, Paul Bailey, prieten comun al celor doi scriitori, dacă ar putea scrie un roman despre Donald Trump, Coe a răspuns că el este îndeajuns de grotesc şi comic, fiind practic deja scris. 

De asemenea, scriitorul britanic a mai explicat că interesul de a scrie despre evenimentele politice recente din ţara sa creşte mereu, însă nu în sensul ca ele să constituie subiectul unui roman, ci mai degrabă ca fundal al unor poveşti mai personale, în care să se poată vedea „felul în care  deciziile oamenilor politici afectează în mod direct sau indirect vieţile oamenilor.”

Adesea, Jonathan Coe este întrebat dacă va scrie un roman despre Brexit. Întrebarea i se pare lipsită de sens pentru că pentru el, un eveniment politic nu constituie un subiect de carte. Un roman este, în viziunea sa, despre relaţii, despre oameni şi despre destine şi alegeri individuale.

„Brexitul ar putea doar să influenţeze aceste lucruri, dar nu este în sine, un subiect de roman... Scriu un roman a cărui acţiune se petrece în ţara mea, în ultimii ani. Brexit se întâmplă în timpul acţiunii din carte, dar ea este de fapt despre un mariaj, care este un subiect de roman mult mai bun”, a mai spus Coe. (foto: dreapta)

Umorul din literatura lui Jonathan Coe

Una dintre vocaţiile scriitorului este aceea de a reflecta în operele sale, totalitatea experienţelor umane, consideră scriitorul. 

„... şi cum poţi face asta fără bucuria şi absurdul care apar din când în când în vieţile noastre?”, a întrebat Coe, retoric.

Pentru Coe, cititul înseamnă plăcere. Pe lângă faptul că lectura educă cititorul, îi schimbă perspectivele, el trebuie să primească pe pagină delectare, lucru care, în viziunea sa, face parte din contractul dintre scriitor şi cititor”. 

Vorbind cu cititorii săi, Coe a aflat că aceştia îi citesc cărţile în pat sau pe plajă, locuri, a explicat el, în care nu eşti foarte alert sau foarte angajat din punct de vedere intelectual. Ca urmare, pentru el, parte nerealist că îi ofere cititorului o experienţă dificilă, ajutându-i mai degrabă, să aibă o evadare din viaţa de zi cu zi. 

„...am scris o carte extrem de serioasă şi a ajuns un best-seller în Germania. Nu ştiu ce concluzie aş putea să trag de aici”, a adăugat scriitorul.

”Expo '58” vs ”50 Shades of Grey”

În prmii ani când a fost publicat, şi-a amintit Coe, primele trei romane ale sale nu se vindeau prea bine, iar tatăl său îi trimitea decupaje din ziare cu posturi libere, cu diverse joburi, alături de mici scrisori în care îi sugera că ar fi mai bine să îşi caute un job stabil. 

„Tatăl meu e un om extrem de tăcut, cu opinii şi sentimente puternice, dar pe care nu le exprima. Abia după ce a murit, mi-am dat seama că urmărise cariera mea mult mai îndeaproape şi se interesase de ea mai mult decât aş fi crezut”, a spus Coe.

Autorul preferat al tatălui, a mai povestit scriitorul, era Jeffrey Archer. După ce romanul fiului său, „Ce hăcuială!” a fost publicat, acesta i-a adus ”Cain şi Abel” de Archer şi i-a spus: „Începi să te pricepi. Citeşte asta şi vezi cum se face”.

După ce a scris ”Expo '58”, scriitorul era convins că tatălui său îi va plăcea foarte tare cartea, căci în acea perioadă, el şi mama lui Jonathan Coe s-au îndrăgostit şi apoi, căsătorit. Romanul conţinea elemente din relaţia părinţilor, fiind totodată şi despre ştiinţă şi inovaţie, tatăl lui fiind un om de ştiinţă. Totuşi, tatăl a murit înainte de a termina romanul. 

„Am realizat mai târziu că se oprise din a o citi pentru a citi <<50 Shades of Grey>>....Avea 84 de ani, nu ştiu dacă a murit de plictiseală sau de prea multă emoţie”, a spus glumind autorul. 

Acesta a mai povestit că erau două copii ale romanului lui E.L. James în casă, una la etaj şi una la parter. Astfel, tatăl său nici nu era nevoit să urce sau să coboare scările după ea, un adevărat angajament, a mai spus Jonathan Coe.

„Era un om minunat şi am realizat, retrospectiv, că şi-a dorit ce e mai bine pentru mine şi scrisul meu. Şi acum îmi doresc să fi vorbit mai mult cu el despre asta şi despre orice altceva”, a mai explicat scriitorul. 

Cartea care l-a format

Întrebat de cărţile care l-au format atât ca scriitor, cât şi ca om, Jonathan Coe a vorbit despre „Tom Jones” de Henry Fielding, spunând că este un roman care are de toate: umor, politică, romantism, emoţie şi o formă arhitecturală, care îl încântă atât ca scriitor cât şi ca cititor.