Istoriile lui Alex Ştefănescu: Cum şi-a salvat scrisul Leonard Oprea

În 1999, Leonard Oprea pleacă definitiv din România şi de atunci... n-a mai auzit nimeni de el.

Cine este Leonard Oprea? Un scriitor valoros care a publicat prima carte în 1984 şi a participat la revolta muncitorilor din Braşov în 1987. În calitatea lui de critic literar, Alex. Ştefănescu i-a urmărit evoluţia până în 1999, când scriitorul s-a expatriat şi a dispărut din raza lui de observaţie

Într-o zi de iarnă de la sfârşitul anului trecut, în staţia de metrou de la Universitate, un necunoscut a venit drept spre mine şi mi-a spus:

− Domnule Alex. Ştefănescu, aş vrea să vă vorbesc!

Avea o voce caldă şi convingătoare, de om care crede în posibilitatea comunicării.

M-am uitat la el şi l-am examinat rapid. Puteai citi pe chipul lui o distincţie şi o oboseală aristocratică, rar întâlnite azi. Părea un prinţ rus aflat în refugiu la Paris în urma revoluţiei bolşevice din 1917. Barba îngrijită,
hainele elegante, modul ceremonios (deşi deloc sofisticat) de a se purta m-au impresionat.

− Sunt Leonard Oprea...

Carte interzisă

În memoria mea a început atunci să se deruleze rapid o acţiune de căutare. Parcă aş fi avut în cap un computer şi aş fi dat click pe „find“. Leonard Oprea... Leonard Oprea...

În câteva clipe în care am tăcut uitându-mă atent la el, mi-au venit în minte informaţii disparate. Leonard Oprea... tânăr scriitor din Braşov... aşa rămăsese în mintea mea, tânăr, ca atunci când îi auzisem prima dată numele ... s-a remarcat cu cartea lui de debut din 1984, „Domenii interzise“, care cuprindea povestiri SF de un esoterism straniu... a mai publicat apoi, în 1987, un volum de proză scurtă, „Radiografia clipei“... în scurtă vreme interzis şi retras din librării... se spunea că autorul participase la revolta muncitorilor din Braşov din 1987...

Revenit la realitate, i-am răspuns lui Leonard Oprea:

− Da, m-aş bucura să vorbim. 

Şi ne-am notat reciproc numerele de telefon, ca să stabilim ulterior o întâlnire.

Manuscrise îngropate în grădini

Ajuns acasă, am căutat şi în fişierul pe care îl am în computerul propriu-zis (în afară de cel din mintea mea) şi am găsit noi informaţii. Leonard Oprea, fiul adoptiv al lui Vladimir Colin, a fost un disident declarat, care şi-a asumat disidenţa, nu unul care şi-a revendicat-o abia după 1989, ca mulţi alţii. În legătură cu volumul „Radiografia clipei“ a primit o înştiinţare oficială, de la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste:

„În lumina exigenţelor formulate la Plenara CC al PCR din noiembrie 1988 privitoare la creşterea contribuţiei creaţiei literar-artistice la educaţia comunistă, revoluţionară a maselor, s-a renunţat la mai multe lucrări care nu răspundeau în mod satisfăcător la cerinţele privind reflectarea plenară a actualităţii socialiste, a realităţii zilelor noastre. Între aceste titluri se numără şi volumul dumneavoastră“.

În acest stil erau redactate înştiinţările-ghilotină, care decapitau cărţile autorilor incomozi din epocă. Terorizat de poliţia politică, Leonard Oprea a trebuit să-şi ascundă manuscrisele viitoarelor sale cărţi cu dată incertă de apariţie. Le-a închis în cutii de metal şi le-a îngropat în grădinile unor prieteni.

Prezent în 52 de mari biblioteci ale lumii

După 1989, participant febril la reconstruirea democraţiei (suspendată timp de 45 de ani) în România, face publicistică, înfiinţează o fundaţie cu numele tatălui său adoptiv, înfiinţează o editură – „Athena Publishing House“ – care are drept scop propagarea culturii române în străinătate. Publică extraordinarul său roman-parabolă „Cămaşa de forţă“, scris înainte de 1989.

În 1999 pleacă definitiv din România şi de atunci... n-a mai auzit nimeni de el.

La fel se exprima pe vremea lui G. Călinescu un ţăran foarte bătrân din Ipoteşti, care îl cunoscuse pe un copil cu numele Mihai Eminovici:

„Ţin minte că stătea tăcut  la marginea lacului şi se uita la nuferi. Altădată cutreiera pădurile, cu fratele lui. Pe urmă, a plecat din Ipoteşti şi... n-a mai auzit nimeni de el“.

Iată că am repetat şi eu greşeala de gândire a ţăranului. După cum aveam să aflu din discuţiile directe cu el, Leonard Oprea s-a stabilit în SUA, a scris în continuare, în română şi în engleză, şi s-a făcut cunoscut în întreaga lume, în special prin cărţile sale din ciclul „Teophil Magus“, combinaţie de înţelepciune, mister şi farmec literar. Cărţile lui, difuzate pe cinci continente, se află în prezent în 52 de mari biblioteci ale lumii, printre care Biblioteca Congresului American şi Biblioteca Vaticanului.