Nu i-am înapoiat la timp volumul. Acum e o amintire preţioasă, mai ales că are o dedicaţie făcută de Puia Rebreanu (fiica scriitorului) în 1984 care începe aşa: „Poetului Ion Brad, prezenţă luminoasă în viaţa literară a ţării“... şi continuă cu aprecieri calde privind comentariile acestuia la apariţia volumului care, cum scria Dna Rebreanu: „relevă izolarea părintelui meu în preajma celui de al doilea război mondial (1936-1940) ani pe seama cărora s-au spus vrute şi nevrute“.

Nu doar pe Rebreanu l-a apărat şi promovat Ion Brad, mai ales că a avut funcţii din care putea să o facă, ci şi pe confraţii scriitori Fănuş Neagu, Ion Băieşu şi mai ales poeţii Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Marin Sorescu, Ion Alexandru, Ion Gheorghe şi Adrian Păunescu, cărora le-a dedicat un serial de spectacole de poezie unic în Bucureşti.

Omul de carte care a fost cărturarul format la Blaj - e ceea ce am preţuit cel mai mult la Ion Brad, care cu firea lui blândă şi diplomatică (a fost de altfel diplomat de carieră) a mai îndulcit fiara cenzurii chiar şi când căzuse în dizgraţie. Iar pe mine m-a ajutat să-mi continui meseria  şi să nu ajung pe drumuri în anii furiei dosarelor.

Mulţumesc Ion Brad, fie-Vă amintirea vie şi drumul spre cele veşnice în lumină! Dumnezeu să-l ocrotească!

PS. Sunt sigură că ar subscrie celor de mai sus şi Dan Micu, dar şi Horia Lovinescu, cu care s-a împrietenit la Atena, unde i-a promis probabil că o să aibă grijă de Teatrul Nottara aşa cum l-a lăsat  moştenire. I-o vor spune ei însă, în curând, la marea întâlnire...