INTERVIU Eugen Chirovici: „Cine scrie pentru succes, de obicei, nu-l obţine“

Eugen Chirovici (51 de ani), economist, jurnalist şi scriitor, este autorul romanului poliţist „The Book of Mirrors“/„Cartea oglinzilor“, pentru care edituri mari din 23 ţări au cumpărat drepturile de publicare. În România, volumul va apărea la Editura Rao.

Eugen Chirovici s-a mutat în urmă cu trei ani în Marea Britanie, unde a scris primul roman în limba engleză. După încercări la diverse agenţii literare, una dintre acestea i-a acceptat manuscrisul „The Book of Mirrors“/„Cartea oglinzilor“ şi l-a trimis către edituri din întreaga lume. Instituţii precum Penguin Random House (Marea Britanie) şi Simon & Schuster (SUA) au negociat pentru a obţine drepturile de a publica cartea. În 2017, romanul poliţist va ajunge pe rafturile librăriilor.  

Cum aţi ales subiectul volumului „Cartea oglinzilor“?

Cred că, uneori, subiectul îl alege pe autor. Am vrut să scriu un roman despre relativitatea a ceea ce numim memorie şi despre incredibila capacitate a minţii umane de-a cosmetiza sau chiar falsifica amintirile. Cum spunea împăratul roman Marcus Aurelius: „Tot ceea ce vezi este o perspectivă, nu realitatea. Tot ceea ce auzi este o opinie, nu adevărul“. Rezultatul a fost „The Book of Mirrors“.  

Cât timp aţi lucrat la roman şi în ce împrejurări?

Am scris primul draft (n.r. – schiţă) în limba română, relativ repede, în aproximativ două luni. L-am tradus apoi cu ajutorul unui prieten, după care am şlefuit manuscrisul de câteva ori, înainte să-l trimit agenţilor literari. Încă îmi este extrem de dificil să scriu direct în engleză, aşa că primul draft este întotdeauna în limba română. L-am redactat în casa din Reading, în Marea Britanie, unde locuiesc de trei ani încoace. 

Aţi spus pentru „The Guardian“ că v-a surprins reacţia editurilor. Vi se pare dificil să rămâneţi cu picioarele pe pământ după acest succes? 

Unul dintre editorii care au achiziţionat manuscrisul mi-a spus că un asemenea fenomen apare pe piaţa editorială internaţională cam o dată la trei ani. Se întâmplă foarte rar ca un manuscris să fie achiziţionat aproape simultan în atâtea ţări, din SUA până în Norvegia şi din UK până în Serbia. În Germania, s-au înscris la licitaţie 11 edituri, în Statele Unite, opt, iar în Marea Britanie, şase. Aici, în Anglia, de pildă, „lupta finală“ s-a dat între HarperCollins şi Penguin Random House, doi adevăraţi coloşi. Sigur că am fost suprins, nu mă aşteptam la un succes de asemenea dimensiuni. Au fost vândute deja drepturile până şi pentru limba catalană. Cea mai bună metodă să rămâi cu picioarele pe pământ este aceea de-a te gândi la următoarea carte, ceea ce şi fac în momentul de faţă.

În România, lipsesc agenţii literari

Şase agenţii literare din SUA v-au respins cartea. Cum v-aţi păstrat încrederea în ea?

Nu mi-am păstrat-o. Eram gata să vând romanul unei edituri mici din Marea Britanie, Holland Books, condusă de un domn cumsecade, pe nume Robert Peett. M-am întâlnit cu el, mi-a spus că îi place cartea şi că ar vrea să o publice, dar că este mult prea bună pentru editura lui. M-a sfătuit să o trimit agenţilor literari. I-am zis că am făcut asta deja şi că au respins-o. A insistat şi m-a convins, în cele din urmă. Aşa i-am trimis scrisoarea Mariliei Savvides, de la una dintre cele mai mari agenţii din Anglia: „Peters, Fraser, Dunlop“, care mi-a oferit reprezentare dupa doar câteva zile. 

În România, nu cred că piaţa este problema, ci absenţa agenţilor literari, care să le deschidă scriitorilor români porţile pieţelor externe. 

Cum vă stabiliţi temele pentru volumele de nonficţiune? 

Cred că o carte trebuie să conţină ceva despre măcar una dintre temele majore, aceleaşi de la Biblie încoace — dragoste, ură, laşitate, curaj, sacrificiu, credinţă, atitudinea în faţa morţii. Iar atunci când ai un subiect bun, trebuie să te gândeşti cum anume poate fi povestit. Un subiect bun, dar istorisit într-un mod banal, îşi pierde total savoarea, dupa cum o scriitură minunată nu poate salva o poveste mediocră. 

  Eugen Chirovici, în studioul Adevărul.    Foto: Adevărul

Ce v-a nemulţumit la piaţa de carte din România?

Nu pot spune că m-a nemulţumit ceva anume. Sigur, nu se compară cu pieţele din Germania, SUA, Marea Britanie sau Franţa, care sunt mature şi uriaşe. În România, nu cred că piaţa este problema, ci absenţa agenţilor literari, care să le deschidă scriitorilor români porţile pieţelor externe. Cei câţiva agenţi literari existenţi la noi au fost mai mult importatori, nu exportatori.

Despre „reţeta succesului“

Care sunt diferenţele majore dintre piaţa editorială britanică şi cea românească?

Oriunde în lume, cea mai dificilă sarcină pentru un scriitor care a finalizat un proiect este de a găsi un agent literar care să îl reprezinte. Editurile importante, de talie mare şi mijlocie, nu primesc manuscrise direct de la autori, ci doar prin intermediul unui agent literar. Cu alte cuvinte, dacă nu ai un agent, eşti obligat să lucrezi doar cu edituri mici, iar şansele de succes sunt minime spre zero, indiferent cât de bună e cartea ta. În România, autorul discută direct cu editura. Aceasta este cea mai importantă diferenţă. O a doua este dată de „greutatea“ jucătorilor de pe piaţă. Fireşte, şi aici sunt o puzderie de edituri mici, dar există şi giganţi de talia Penguin Random House, HarperCollins si Macmillan. Un contract cu unul dintre aceştia înseamnă, în general, tiraj mare, marketing pe măsură şi nu în ultimul rând, o sumă importantă pentru autor.

„The Book of Mirrors“ este ceea ce în lumea anglo-saxonă se numeşte un stand-alone, adică nu se pretează, din diverse motive, unei continuări. Romanul nici nu consacră un personaj care urmează să fie regăsit în vreuna din cărţile mele viitoare.  

Aţi studiat stiinţele economice. Cum v-a ajutat această profesie în domeniul editorial? 

Pregătirea profesională m-a ajutat, poate, în cărţile mele de nonficţiune: istorie, economie, politică internaţională. Nu există şcoală de scriitori — mă refer la ficţiune — există doar talentul nativ, care se şlefuieşte, în cazul unui prozator, în două sau trei decenii de muncă. 

Un exemplu de roman foarte bine primit de public ar fi „Codul lui Da Vinci“ al lui Dan Brown. Există o „reţetă a succesului“? 

Nu cred că Dan Brown, atunci când a început să scrie romanul respectiv, şi-a propus să-l transforme într-un uriaş succes editorial. Consider că, pur şi simplu, s-a întâmplat, după cum s-a întâmplat la vremea respectivă cu un roman numit „Carrie“, prima carte foarte apreciată a lui Stephen King, sau „..Şi vremea e ca să ucizi“, bestsellerul unui avocat din Mississippi, pe nume John Grisham. Nu nu sunt de părere că există o reţetă pentru aşa ceva, de aceea am şi menţionat două romane care sunt extrem de diferite ca fond şi formă, dar care s-au vândut în milioane de exemplare şi i-au consacrat definitiv pe plan internaţional pe autorii lor. Cine işi propune să scrie pentru succes, de obicei, nu îl obţine niciodată.  

V-aţi gândit să continuaţi povestea din „Cartea oglinzilor“, să publicaţi o trilogie, de pildă?

Nu, „The Book of Mirrors“ este ceea ce în lumea anglo-saxonă se numeşte un stand-alone, adică nu se pretează, din diverse motive, unei continuări. Romanul nici nu consacră un personaj care urmează să fie regăsit în vreuna din cărţile mele viitoare.  

CV

Numele: Eugen Ovidiu Chirovici

Data şi locul naşterii: 11 mai 1964, Făgăraş

Studiile şi cariera:  După ce a absolvit Academia de Studii Economice (ASE) din Bucureşti, în 1988, a fost director economic al Editurii Uniunii Compozitorilor. Între 1992 şi 2000, a ocupat succesiv funcţiile de redactor, şef secţie, redactor-şef adjunct şi redactor-şef al ziarului „Curierul naţional“ şi a colaborat cu posturi de radio şi TV  ca Europa liberă, BBC, şi TVR. 

În 1989, a debutat în revista „România literară“. Mai târziu, în 2000, a preluat, ca director executiv, construirea postului B1 TV, pe care l-a condus până în 2002, când a devenit consilier de stat pe chestiuni economice al prim-ministrului Adrian Năstase. Din 2003 până în 2010, a fost Mare Maestru al Lojei Naţionale din România. Începând cu 2008, a ocupat funcţia de consilier al Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României. Printre volumele de ficţiune publicate în România se numără: „A doua moarte“, „Suflete la preţ redus“ şi „La broasca leşinată: balada unui pierde-vară“.

Locuieşte în: Marea Britanie