INTERVIU Autoarea bestsellerului „Vrăjitoare de aprilie“, scriitoarea suedeză Majgull Axelsson: „Societatea noastră a devenit o vrăjitoare“

Una dintre invitatele de seamă ale Suediei, ţară invitată de onoare la Bookfest, a fost scriitoarea Majgull Axelsson, care a scris un volum de succes, tradus în 23 de limbi: „Vrăjitoare de aprilie“ . Bestsellerul internaţional, premiat cu cele mai prestigioase premii literare, printre care „August“, a fost publicat de Editura Vremea în România.

Scriitoarea suedează Majgull Axelsson, care a publicat volumul „Vrăjitoare de aprilie“, vândut în peste 400.000 de exemplare în Suedia,  atacă, în literatura ei, probleme sociale grave: exploatarea muncii, delincvenţa minorilor şi abuzul sexual asupra copiilor. Jurnalistă de profesie, Majgull Axelsson (70 de ani) a publicat prima sa carte, „Fraţii noştri mai mici“ în 1986. Este un volum document, ca şi următoarele două titluri, „Rosario a murit“ (1989) şi „Ei ne omoară“ (1991), în care autoarea descrie cum criza a afectat vieţile oamenilor simpli.

Recunoaşterea internaţională a fost oferită autoarei odată cu apariţia romanului „Vrăjitoare de aprilie“, încununat cu pregiosul premiu „August“, nominalizat pentru premiul Aristeion şi tradus de edituri renumite în limbi de mare circulaţie. „Meritele literare ale cărţii Vrăjitoare de aprilie constau în neobişnuita ei vigoare intelectuală, construcţia ingenioasă şi bogăţia ideilor, o extravaganţă a povestirii pe care nu am mai întâlnit-o de multă vreme“, a scris presa internaţională.

„Adevărul“: De ce aţi ales acest titlu, „Vrăjitoare de aprilie“, pentru cartea dumneavoastră?

Majgull Axelsson: Coperta aparţine unuia dintre artiştii mei preferaţii mei, Hieronymus Bosch.  A fost o mare expoziţie dedicată acestui pictor în Olanda. Şi eu, şi Silvia Colfescu, directoarea Editurii Vremea, am fost acolo. La fel ca Picasso sau Dali, Hieronymus Bosch avea totul în sine însuşi. Titlul cărţii, ilustrat prin tabloul lui Bosch, face referire la vrăjitoarele care răpesc copii. Societatea noastră a devenit, în fapt, o vrăjitoare.

Ce drame ale copiilor surprindeţi în romanul dumneavoastră?

Unii copii ajung în mâinile adulţilor care pot sau nu să fie buni cu aceştia. În carte, descriu o poveste despre  nişte surori care nu sunt de fapt surori,  fiind date în plasament. În ani 50, în Suedia, doctorii le spuneau părinţilor care aveau un copil cu dizabilităţi că acesta e un idiot şi că ar trebui să-l ducă într-o instituţie şi să-şi ia în loc un copil sănătos.

Au fost vremuri oribile pentru mulţi dintre copii cu dizabilităţi, iar personajul meu principal este un astfel de copil. De atunci tot scriu despre copiii vitregi şi vitregiţi.

Care a fost reţeta succesului acestui roman?

Am primit cel mai mare premiu literar din Suedia, numit premiul August, după celebrul nostru scriitor August Strindberg. Apoi cartea a fost tradusă în 23 de limbi. Am fost puţin suprinsă, când am auzit că romanul s-a tradus şi în coreeană.

Ce fel de registru literar aţi folosit?

Aş spune, realism magic. M-a inspirat Selma Lagerlöf, care a scris într-un stil de realism magic.Selma a fost prima femeie care a primit Premiul Nobel pentru Literatură şi prima femeie membră a Academiei Suedeze.

Este prima dată când veniţi în România ?

Nu, am mai fost acum 15 ani, când romanul meu a fost publicat prima dată aici, la Editura Vremea.  Silvia Colfescu a avut curajul să publice romanul meu. A făcut o treabă extraordinară, mai ales că volumul a apărut în condiţii grafice remarcabile. Dar lucrurile s-au schimbat mult de atunci.

La Bookfest, aţi venit pentru prima oară?

Da.

Aţi fost jurnalistă. Cum aţi făcut trecerea de la jurnalism la literatură?

Am fost jurnalistă timp de 20 de ani, aproape 25 de ani. Scriam despre economia de piaţa, comerţ - lucruri plictisitoare. Mereu am vrut să devin o scriitoare, dar nu o spuneam nimănui. Era cea mai profundă dorinţă a mea. Dar nu credeam că am ceva de spus, că am poveşti de povestit. Până când mi-am schimbat atitudinea...

La ce vârstă v-aţi apucat de literatură?

Aveam în jur de 40 de ani. La maturitate. Cred că asta e important: să ai o experienţă de viaţă, când scrii romane. La 18 ani trebuie să fii extrem de talentat, altfel vei spune aceleaşi poveşti. La 40 de ani, ai altă perspectivă.

Aţi renunţat la jurnalism?

Da, când m-am apucat de literatură, am hotărât să renunţ la jurnalism. Soţul meu câştiga bine, aşa că mi-am asumat  riscul de a scrie. Dintr-odată, mi-am dat seama că sunt o mai bună scriitoare decât jurnalistă. 

Încă nu ştiu, dacă nu am greşit (Râde).

În timpul Bookfest, autoarea Majgull Axelsson a susţinut, la standul Suediei, o conferinţă despre „Identităţi“, alături de Carmen Muşat, Silvia Colfescu, Mihaela Dedeoglu

Aţi susţinut o conferinţă despre „Identităţi“. Cum putem să ne păstrăm identitatea naţională în acestă lume a globalismului?

Eu cred că cel mai important lucru este să ne acceptăm identitatea şi să nu cădem pradă prejudecăţilor despre etnia sau genul nostru. Eşti cine eşti. Există un poet suedez, care a scris un mic poem care  s-ar traduce cam aşa: „Eşti o persoană şi în tine sunt uşi peste uşi care se deschid. Eşti o fiinţă umană, fii mândru de asta“. 

Când am fost ultima dată, în România, l-am întrebat pe un scriitor român, despre romanele scrise despre Ceuşescu şi despre regimul comunist. A părut destul de nefericit şi mi-a răspuns: „Păi, noi vrem să scriem şi despre dragoste“. M-a impresionat asta. Ne păstrăm o identitate sufletească, dincolo de problemele sociale.

Cum îi primesc suedezii pe imigranţi?

Suedia este oarecum împărţită în două legat de acest subiect. Mulţi dintre noi ne dăm seama că avem nevoie de imigranţi pentru că suntem prea puţini, alţii consideră că imigranţii sunt o problemă uriaşă pentru Suedia. Am avut partea noastră de atacuri teroriste, am avut unul în  acum câteva luni când un camion a intrat intenţionat pe o stradă, omorând şi rănind oameni. Asta e, desigur, o problemă. Nu putem accepta oameni care se comportă aşa. Dar pe de altă parte noi, de fapt, majoritatea suedezilor, credem că toţi avem o valoare egală şi că toţi ar trebui să avem aceleaşi şanse şi oportunităţi în viaţă. Aşa că suntem, ca majoritatea Europei, împărţiţi în părerile noastre.

România e prezentată în străinătate ca având o imagine proastă...

Da, avem mulţi romii români veniţi în Suedia să cerşească, trăind în circumstanţe destul de groaznice. Mulţi stau în corturi, în caravane, în păduri, e destul de periculos să trăieşti iarna într-un cort. Poţi să îngheţi. Au fost, desigur, multe discuţii despre ce ar trebui să facem: dacă să îşi aducă copiii aici, dacă aceştia ar trebui să meargă la şcoală în Suedia, dacă ar trebui să-i plătim să meargă acasă, dacă ar trebui să le dăm o educaţie, lucruri care i-ar ajuta să se suţină singuri. Este o dezbatere în curs. Am o cerşetoare în faţa magazinului meu, care este româncă şi tocmai s-a operat la spate. Stă în faţa magazinului acela, zi de zi, cerşind bani. Este o problemă pentru mine ca cetăţean suedez, cum să mă raportez la acest lucru. De obicei, îi dau bani, pentru că vreau să facă o altă operaţie, are nevoie de bani. Nu ştie să scrie sau să citească şi nu există slujbe pentru ea, fiind analfabetă în Suedia. În Suedia, nu obţii o slujbă, dacă nu ai o educaţie. Trebuie să avem vedere cum să cooperăm, Suedia şi România, pentru a îi trimite pe aceşti oameni în şcoală, pentru a-i învăţa să scrie şi să citească, pentru a-i integra.

Ce scriitori români cunoaşteţi ?

Ştiu de Gabriela Melinescu şi, bineînţeles, de Herta Muller. Am  înţeles mai bine cum a fost viaţa sub comunişti, după ce am citit cărţile Hertei.

Altfel,nu auzim foarte multe despre România în aceste zile. Dinspre România e linişte. Pe de altă parte avem o zicală în Suedia: „Sănătatea înseamnă linişte“.

Credeţi că "Vrăjitoare de aprilie" ar putea deveni un film, va fi ecranizat?

Sunt campioană la scris scenarii pentru film, pentru că am vândut cel puţin cinci scenarii pentru acest film. Cartea nu a devenit niciodată un film până acum, cred că e prea greu să se transforme imaginile copleşitoare în scene cinematografice. Înţeleg acest lucru.

Ce priviţi zgomotul în jurul premiilor Nobel, acordate în ţara dumneavoastră?

O, da. Sunt multe dezbateri, de ce a a fost nominalizată o carte şi nu alta. Şi tot aşa.  Nobelul pentru Literatură înseamnă mult pentru scena literară suedeză.