Intelectualii, profeţi mincinoşi

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Mihail Savoveanu: „Cred cu hotărâre într-o lume mai bună, mai dreaptă“
Mihail Savoveanu: „Cred cu hotărâre într-o lume mai bună, mai dreaptă“

Imediat după 23 august 1944, criticul şi prozatorul Ion Biberi (1904-1990) a adunat confesiunile celor mai de seamă intelectuali ai vremii în volumul „Lumea de mâine“.

Confesiunile strânse de Ion Biberi se refereau nu numai la cariera fiecărui intelectual, dar şi la cum îşi închipuie fiecare „lumea de mâine“. Le-a strâns într-o carte intitulată „Lumea de mâine“, publicată la editura Forum în 1945. Cartea a avut oarecare ecou, dar a dispărut din bibliografia deceniilor următoare. O a doua ediţie, în 2001, a trecut ca şi neobservată.

În retrospectivă, e interesant de văzut ce credeau cei mai de seamă intelectuali români că se va întâmpla, sub raport politic îndeosebi, în anii următori, după instalarea la putere a guvernului Petru Groza, pe 6 martie 1945, şi când alegerile din noiembrie 1946 vor avea ca rezultat (falsificat!) primul parlament comunist. Voi culege fraza esenţială din fiecare confesiune, cu un minimum de comentariu.

Enescu: „Nu sunt profet“

„Eu, ca artist, sunt un apolitic“, spune George Enescu. „Nu sunt profet, dar cred că din pustiirea morală de astăzi se va naşte o nouă credinţă în demnitatea omului“. Despre ce fel de demnitate va fi vorba, vom afla câţiva ani mai târziu, când se vor umple închisorile cu oameni nevinovaţi.

„Cred cu hotărâre într-o lume mai bună, mai dreaptă“, afirmă Sadoveanu. Care  e în dezacord cu teza leninistă a drumului spre comunism: „Pentru a ajunge la comunism ar trebui să facem o evoluţie completă prin burghezie şi capitalism“. Doar că liderii comunişti români se vor dovedi, ei, leninişti, nu marxişti.  

Sociologul Dimitrie Gusti trage spuza pe meseria lui: „Aş putea spune că nu guvernele, ci popoarele vor organiza lumea de mâine“. Va fi să fie exact pe dos.

Omenia românului

Profesorul de filosofie P.P. Negulescu, student cândva al lui Maiorescu, ajunge la concluzia că „prima schimbare ce se va produce după războiul actual va fi, după toate probabilităţile, dispariţia regimurilor de acest fel“ (totalitare). Previziune neconfirmată pe
de-a-ntregul nici după 70 de ani.

„Cred în triumful socialismului“, e de părere Lucreţiu Pătrăşcanu, fiindcă „numai societatea socialistă poate oferi condiţii de realizare pozitivă“. Dacă ne gândim cât de pozitive vor fi condiţiile care i s-au oferit lui însuşi, nu putem să nu ne mirăm de naivitatea  intelectualului numărul 1 dintre comuniştii români.

Nu numai că lumea de mâine va fi socialistă, e convins Mihai Ralea, dar ea va fi „acceptată de om cu entuziasm şi bucurie, prin adeziune voluntară“. Fără comentarii.

Alice Voinescu: „Ştiu că în România viitorul va fi mai neted decât în alte părţi, căci românul are un bun-simţ înnăscut şi o adâncă omenie“. A se vedea experimentul de la Piteşti, Canalul şi procesele

în lanţ din deceniul 7.

Speranţe mari leagă Alexandru Rosetti de „normalizarea relaţiilor cu Uniunea Sovietică“.  Curată normalizare!

„Arta e suprema bucurie“

Dacă tot vorbim de prietenia română-sovietică, iată ce spune Felix Aderca: „Uniunea Sovietică nu e de altfel – aşa cum o văd mulţi din romanticii şi nesăbuiţii noştri ideologi – o tabula rasa a valorilor, a caracteristicilor individuale, ci dimpotrivă o încorporare pe încetul a valorilor fără de care am cădea în barbarie“. Asta, după epurările staliniste din anii 1930, după gulag, după cărţile lui Gide şi Istrati. Nu mai e vorba de naivitate.

Exorbitant, ca mai mereu, e George Călinescu: „Lumea de mâine o văd întemeiată pe interesul acut de umanităţi, pe un cosmopolitism de tipul grec, aşa cum a existat printre oamenii Renaşterii şi ai perioadei Voltaire-Goethe...“

„Am convingerea că arta va avea un rol hotărâtor în structura lumii de mâine“, afirmă Krikor H.

Zambaccian. Convingere confirmată când colecţia de tablouri îi va fi confiscată în numele poporului.

Geo Dumitrescu e omul certitudinilor: „Vă pot asigura în două cuvinte că lumea de mâine va fi o lume comunistă“. Gura păcătosului adevăr grăieşte!

N-ar fi corect dacă n-aş preciza că Arghezi şi Vianu s-au ferit să facă prognoze politice şi că Petre Pandrea a spus-o pe-a dreaptă: „Pentru noi, artiştii, iubite domnule doctor Biberi, va fi o epocă neinteresantă. Vom renunţa la artă, vom asista în continuare la automutilarea noastră, şi vom fi mereu jurnalişti, sociologi, economişti, avocaţi sau medici de prim-ajutor. Nicio plăcere: Arta e suprema bucurie“.

Intelectualii, profeţi mincinoşi?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite