FRAGMENT „Viaţa şi aventurile unui cioban român în Bulgaria în vremuri de război 1908-1918” de Nicolae S. Şucu

Adevărul.ro prezintă în premieră, un fragment din volumul „Viaţa şi aventurile unui cioban român în Bulgaria în vremuri de război 1908-1918”, de Nicolae S.Şucu, care va fi lansat joi, de la ora 19.00, la librăria Humanitas Cişmigiu. Manuscrisul volumului, păstrat în Biblioteca Academiei Române şi provenit din arhiva Nicolae Iorga, a fost recent descoperit de istoricul Daniel Cain.

Volumul reprezintă mărturia unui cioban pornit din Muscel care scrie despre o epocă măcinată de război, însemnările sale nefiind ştiute de nimeni timp de o sută de ani. 

„Memoriile lui Nicolae Şucu se citesc ca un scenariu de western. Vedem cu ochii săi Bărăganul, bălţile Ialomiţei şi Dunării şi mai ales Dobrogea, ţinuturi de frontieră, cu locuitori puţini, cutreierate de haite de lupi şi păscute de turme imense, unde oamenii îşi păzesc avutul şi viaţa bizuindu-se pe bâta ciobănească, pe cuţit şi revolver. Fire aventuroasă, eroul nostru se lasă sedus de atracţia unui trai uşor. Însă vin anii războaielor – cele balcanice, apoi conflagraţia mondială”, spune cercetătorul Daniel Cain.  

„Nicolae Şucu stă sub arme mai bine de cinci ani şi ia parte la marile bătălii care vor desena harta Balcanilor. E martor al schimbării frontierelor, al mişcărilor de populaţie şi al atrocităţilor care brăzdează epoca şi spaţiul geografic. Cu toate calităţile sale – e, fără îndoială, un om care ştie să se descurce –, faptul că reuşeşte să supravieţuiască vremurilor este, până la urmă, miraculos. Citindu-i povestea vieţii, ne putem da seama că miraculoasă a fost, de fapt, supravieţuirea tuturor anonimilor prinşi în vâltoarea acestei istorii“, descrie Daniel Cain. 

FRAGMENT

„[septembrie, 1918]

Într-o dimineaţă pe la ora 8, văd populaţiunea că duce în spinare, cu braţele şi cu căruţa, paturi de lemn şi de fer, mese, scaune, oglinzi, saltele, lemne de foc, bidoane cu gaz şi goale, geamuri şi tot felul de mobilă din cazarmele Reg. român no 34, de unde şedea germanii. Mă duc să văd ce este, oare va pleca germanii?… Am intrat în curtea regimentului. Era o lume întreagă, duceau toţi în toate părţile care ce-i ieşea în cale. Germanii încărcau şi ei căruţele şi se uitau la lume cum luau mobilele care le adunase şi ei din casele oamenilor refugiaţi. Nu ştiu, primit-a ei vreun ordin de plecare ori-şi făcuse ei vânt singuri, erau pare că zăpăciţi, umblau fără nici un rost.

Eu m-am dus la ofiţerul nostru care era de servici pe batalion şi i-am spus că să ia măsuri să nu se facă aşa dezastruri. El a zis că nu are nici un ordin de a lua măsuri, a telefonat la comănduirea bulgară şi a întrebat, Ce e de făcut? Comănduirea a răspuns că să se pună santinele şi să nu mai lase pe nimeni din civili să intre sau să iasă afară din curtea cazarmei cu mobilă.

Era prea târziu, nu mai rămăsese nimic în cazarmă. S-a pus santinele. În ceasul ce s-a pus santinele, a pus şi germanii santinelă în toate părţile. A trecut 1 ceas, şi germanii au gonit toate santinelele noastre. S-au aşezat germanii din nou fiecare la locurile lor. A început să vie trupe germane din Palestina cu vapoarele. Germanii s-a înmulţit foarte în Constanţa.¹

Am întrebat un subofiţer german la Cinema Regală din Constanţa că când se isprăveşte războiul. El mi-a spus ofensat că când va câştiga victoria Germania, atunci se va isprăvi războiul. Eu am zis că nu se mai câştigă victoria niciodată. El mi-a spus că Bulgaria a intrat în război în urmă cu un an; înaintea intrării Bulgariei în acţiune „noi am luptat şi am avut victorii, şi de acum încolo vom lupta 5-6 ani, până vom câştiga“. Bine, am zis, dar pâine?… Nimic n-a zis, s-a uitat urât la mine şi a plecat de lângă mine.

Germanii au început a face tranşee pe linia Toprachisar–Copadin² pentru paza liniei ferate Constanţa–Cernavodă. Germanii care veneau din Turcia stetea în Constanţa o zi, două şi pleca prin România la Germania. Frontul apusean era tot de partea generalului Foch, adică de partea Triplei Înţelegeri.

Germanii pierdeau. Jurnale nu mai erau. Auzeam că germanii au bombardat Şiştov³ şi Vidin din malul Dunării din România. Vasăzică Germania şi Bulgaria se găseau în stare de război. Noi cu germanii eram bine, camarad şi mai mult nimic.

S-a încheiat armistiţiul cu bulgarii la Salonic.⁴

Unii din bulgari, încă până nu se ştia coprinsul armistiţiului, zicea că Bulgaria singură şi de bunăvoie a încheiat armistiţiul. Bun înţeles că auzeam câte ceva nou, care nu prea venea la socoteală pentru Bulgaria, dar nu credea nimeni. Nu ştiu o dată cum m-a luat gura pe dinainte şi am zis că armata bulgară fuge înspăimântată de la front şi că trei sau 4 divizii a rămas prizioneri, care a fost la vest de Dobropole. M-au spus şi la comandantul batalionului, dar acesta se găsea într-o stare pripită, că nimic nu mi-a zis. Când, peste 2 zile, primim telegramă oficială că armistiţiul s-a încheiat şi că armata din vestul Scopiei⁵ au rămas prizioneri, şi le va da drumul în curând, şi că armata bulgară va rămâne 3 divizii infanterie şi 4 regimente de cavalerie ca să păzească Dobrogea.⁶

Toţi bulgarii care până atunci erau radoslavişti s-au făcut francofili şi anglofili şi ziceau că francezii şi englezii a cedat Dobrogea Bulgariei pentru totdeauna. Începusem a ne însufleţi. Bine, dar cu germanii eram bine. Într-o noapte aud gălăgie pe malul mării, unde era aşezate tunurile germane pentru mare, şi când se lumină am văzut cu ochii că ridicau tunurile şi se duc de unde a venit.

Într-o zi a fost lipite afişuri pe străzi, impunând populaţiei să plătească germanilor 250.000 de lei pentru lumina electrică şi pentru apă. Nu ştiu dacă s-a plătit sau nu. Circularea civililor e oprită pe calea ferată. Germanii încarcă tot la trenuri şi pleacă. S-a auzit că românii ar fi tăiat calea germanilor de a trece prin România. Două trenuri s-a întors de la Migidia şi s-a îmbarcat la vapor pentru Odesa. Am crezut că calea germanilor e tăiată în România. Se mai aude că populaţia română s-ar fi răsculat contra trupelor germane din România.

Zvonul cu tăiatul calea prin România a ieşit falş, că am văzut trenuri circulând iar către Cernavodă.

Bulgaria demobilizează armata. În jurul Sofiei se dă cele mai crâncene lupte între armata de rând bulgară şi între bolşeviştii bulgari. Bolşeviştii bulgari au omorât un general în oraşul Kiostendil, au ars oraşul şi satele din jurul oraşului. Au ars şi dezestrat şi oraşul Radomir. Sute de trenuri sunt răsturnate pe linia între Sofia şi frontiera Serbiei. Bolşeviştii bulgari vrea să intre în Sofia, să pună mâna pe toţi miniştrii bulgari şi să-i omoare, declarând Bulgaria republică.

Bolşeviştii sunt înfrânţi şi nimiciţi în jurul Sofiei. Ţar Ferdinand fuge, după ce a abdicat, în Austria. Ministrul Radoslavof se îmbracă în uniformă cu gradul de colonel german şi fuge în Germania.⁷ Trupe bulgăreşti vin de la front şi dinlăuntrul Bulgariei în Dobrogea. În Constanţa s-a zvonit că restul de germani rămaşi, mâine la 2 ceasuri după 12, pleacă. Mai mulţi militari germani se îmbracă civili şi rămân în Constanţa.

În seara plecării germanilor, bulgarii au trimes patrule în oraş. Patrulele bulgare a omorât un marinar militar german într-un local public. Germanii nu predă nimic armatei sau administraţiunei bulgare. Se aude că vin francezii în Constanţa. Germanii nu a plecat mâine la ora 2 după 12, ci în noaptea asta la ora 1. Totul a rămas fără santinele.

Armată bulgară e foarte puţină şi nu are ordin a lua posturi în primire. Populaţia ridică tot de unde a stat germanii, ca cazarme, clădiri particulare etc. Ridică şi soldaţii bulgari cu populaţia dimpreună, tot ce le iese în cale fără stăpân.

S-a făcut ziua. S-a pus santinele la posturi, care din cauza lipsei de armată au stat 10 zile la posturi neschimbate, fiind şi demobilizaţi cu ordin din 4 octombrie 1918. Toate acestea se întâmplă în luna octombrie, de la 10 oct. până la 15 oct.

Bulgarii au rămas stăpâni pe Dobrogea. A venit popă şi judecător bulgăresc. S-a ieftinit pâinea şi mălaiu. Toţi prăvăliaşii au ascuns marfa. Mălai nu se mai găseşte. Gripa spaniolă îşi face efectul printre soldaţi şi populaţie.⁸

A doua zi a sosit ca o companie de englezi, marinari.⁹ Seara, ofiţerii englezi a fost poftiţi de cei bulgari la popota lor, unde am fost şi eu şi am servit ca chelner. Nu aveam nimic ca: sticle de vin, ca pahare, ca ceşti pentru cafea etc. Noroc cu vecinii, mai ales cu dl Gheorghe Găitan, proprietar în Constanţa, am cerşit de la dânşii toate necesarele, ca să ne putem arăta ceva faţă de 2 ofiţeri englezi şi unul francez. Franţuzeşte numai comandantul meu ştia.

După ce s-au servit cu câteva pahare de băuturi spirtoase şi a ospătat puţin, a început servirea vinului, din care ofiţerii bulgari au început să cânte şi să strige, iar ofiţerii streini se uita unul la altul şi s-au sculat şi au plecat, neluându-şi cel puţin rămas-bun. Nu ştiu, din cauză că nu ştiau bulgăreşte, ori s-a supărat, ori aşa va fi obiceiul în Franţa şi Anglia, ca să nu-şi ia rămas-bun.

A venit mai multă armată engleză. Populaţiunea din Constanţa a început să se agite contra bulgarilor, care încă erau cu administraţia civilă şi militară. S-au strâns o grupă ca de vreo 30 de oameni civili români. S-au dus la Primăria oraşului şi au doborât steagul şi firma bulgărească, călcându-le în picioare şi strigând tare: Jos Bulgaria! Să trăiască România şi puterile aliate, Franţa şi Anglia. Au venit trupe bulgare şi au împrăştiat manifestanţii.¹⁰

1. În vara anului 1918, trupele germane care luptau pe frontul din Palestina, alături de otomani împotriva britanicilor, au început să fie transferate pe Frontul de Vest.

2. Topraisar–Cobadin.

3. Sviştov.

4. Semnat la 16/29 septembrie 1918.

5. Skopje.

6. Termenii armistiţiului prevedeau retragerea imediată a trupelor bulgare din teritoriile ocupate şi demobilizarea armatei, cu excepţia a trei divizii de infanterie (două pentru apărarea graniţei de est a Bulgariei şi a Dobrogei, iar una pentru paza reţelei de căi ferate) şi a patru regimente de cavalerie. Totodată, efectivele trupelor bulgare aflate la vest de Skopje erau considerate prizoniere de război. Germania şi Austro-Ungaria aveau la dispoziţie patru săptămâni pentru a-şi retrage trupele din Bulgaria. Clauzele secrete ale acestui armistiţiu dădeau Aliaţilor dreptul de a folosi infrastructura Bulgariei pentru deplasarea de trupe şi de a ocupa punctele considerate strategice.

7. În fruntea acestor trupe răsculate se aflau lideri ai Uniunii Agrariene, care au emis o proclamaţie vizând înlăturarea monarhiei şi proclamarea republicii. Circa 10.000 de răsculaţi s-au îndreptat spre Sofia, unde au fost întâmpinaţi de trupe guvernamentale, cărora li s-au alăturat şi unităţi germane. Ciocnirile au fost extrem de violente şi s-au soldat cu mii de victime. În ziua în care răsculaţii erau învinşi la porţile Sofiei, se semna la Salonic armistiţiul prin care Bulgaria capitula. Câteva zile mai târziu, regele Ferdinand abdica, după o domnie de 31 de ani, în favoarea fiului său, Boris III. În trenul cu care Ferdinand de Saxa-Coburg Gotha a părăsit ţara se afla şi fostul prim-ministru Vasil Radoslavov. Nici unul din ei nu se va mai întoarce vreodată în Bulgaria.

8. Gripa spaniolă a lovit omenirea mai puternic decât orice altă catastrofă anterioară. Între ianuarie 1918 şi decembrie 1920, această pandemie a afectat o treime din populaţia planetei. Numărul victimelor este estimat la câteva zeci de milioane de oameni.

9. Este vorba de un batalion de puşcaşi marini scoţieni, parte din Brigada 228 de infanterie britanică, care a sosit la Constanţa pe 12/25 noiembrie 1918.

10. Evenimentele pe care le relatează Şucu s-au întâmplat undeva la sfârşitul lunii octombrie – începutul lunii noiembrie 1918, când, după retragerea unităţilor germane, în Dobrogea se mai aflau doar trupe bulgare.” (Copyright Editura Humanitas) 

Nicolae S. Şucu (29 mai 1886 – 26 aprilie 1967) se naşte într-o familie de ţărăni din satul Măţău, de lângă Câmpulung-Muscel. Este unul dintre cei 13 copii ai lui Spirea Şucu şi ai Stancăi Bălălău. Mânat de spiritul de aventură încă de la o vârstă fragedă, îşi abandonează familia şi şcoala, pentru a se face cioban. După ce străbate Muntenia şi Dobrogea, lucrând ca sezonier, ajunge în Bulgaria, unde se va stabili în cele din urmă. În actele oficiale din Bulgaria apare sub numele de Nikolai Kostadinov Spirov, născut la 29 mai 1893. În timpul unei vizite la părinţi este înrolat în armata română, de unde dezertează.
Luptă, în uniformă bulgară, atât în ambele războaie balcanice, cât şi în Primul Război Mondial. În 1910 se căsătoreşte cu Katina Koleva Kostadinova (1891–1962); împreună au cinci copii. Mezinul, Konstantin, subofiţer de artilerie, cade pe front, în martie 1945, în luptele cu germanii de pe râul Drava (la graniţa dintre Ungaria şi Croaţia). Cei doi băieţi rămaşi în viaţă au locuit în satul părinţilor lor, numele lor apărând pe lista fondatorilor cooperativei agricole de producţie din Vratarite (judeţul Dobrici).

Daniel Cain este cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române. A studiat la Bucureşti şi la Sofia; este doctor în istorie cu o teză despre relaţiile diplomatice
româno–bulgare la începutul secolului XX. Cadru didactic asociat la Universitatea din Bucureşti, unde ţine un curs de istorie a Balcanilor (secolele XIX–XXI); secretar al părţii române în Comisia Mixtă de Istorie româno-bulgară. Autor şi editor al unor volume şi studii despre realităţile din spaţiul sud-est european de la începutul secolului trecut.