FRAGMENT „Valul negru“ o carte care pune cititorul faţă în faţă cu ultimii 40 de ani ai Orientului Mijlociu

„Adevărul“ vă prezintă un fragment din „Valul negru. Arabia Saudită, Iran şi rivalitatea de patruzeci de ani care a destrămat cultura, religia şi memoria colectivă în Orientul Mijlociu“, cea mai recentă carte a jurnalistei Kim Ghattas, publicată la Editura Humanitas.

„Kim Ghattas povesteşte ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observaţia directă, investigaţia jurnalistică. E mai mult decât o Şeherezadă modernă bine documentată, e o scriitoare plină de farmec, o jurnalistă care a strâns ani de zile informaţii de tot felul despre o lume care se scufundă şi se repliază periodic, de fiecare dată într-o mare de sânge. Dincolo de violenţe, autoarea ne pune faţă în faţă cu personaje bine construite, care au zguduit din umbră, de pe eşafod sau de pe scenă nu doar Orientul Mijlociu, ci şi Occidentul.“ — SABINA FATI, autoarea bestsellerului Singură pe Drumul Mătăsii

„Kim Ghattas zugrăveşte portretele tulburătoare ale zeloţilor ucigaşi, alături de cele ale reformiştilor care au propovăduit moderaţia până când au fost exilaţi sau asasinaţi. O felie de istorie contemporană, extraordinar de bine documentată şi scrisă cu rafinament.“ — The Wall Street Journal

„Kim Ghattas ne înfăţişează ultimele patru decenii de istorie a Orientului Mijlociu ca pe un fel de Epocă Întunecată a islamului, o lume obscură, învăluită într-o cortină de violenţă, misoginism şi extremism religios. Dorind să înţeleagă cum a fost cu putinţă aşa ceva, ne aminteşte nu doar de un trecut mai luminos, ci şi de un posibil viitor plin de speranţă.“ — ANNE-MARIE SLAUGHTER, CEO al think-tank-ului New America

„Tumultuoasa istorie a mistuitoarei şi necontenitei ostilităţi dintre Arabia Saudită şi Iran se citeşte pe nerăsuflate, ca un roman.“ — The Sunday Times

Fragment

„Ce s‑a întâmplat cu noi?“ Întrebarea ne bântuie şi acum în lumea arabă şi musulmană. O repetăm ca pe o mantră. O veţi auzi din Iran până în Siria, din Arabia Saudită până în Pakistan, precum şi în ţara mea, Liban. Pentru noi, trecutul e o ţară diferită, care nu e împotmolită în ororile omorurilor sectare; un loc mult mai liniştit, fără intoleranţa îngrozitoare a zeloţilor religioşi şi a războaielor fără sens şi aparent fără sfârşit. Deşi trecutul a cunoscut şi el lovituri de stat şi războaie, acestea erau limitate în timp şi spaţiu, iar viitorul încă arăta promiţător. „Ce s‑a întâmplat cu noi?“ Întrebarea s‑ar putea să nu îi frământe pe cei mai tineri, care nu‑şi amintesc o altă lume, sau pe cei ai căror părinţi nu le‑au povestit despre cum în tinereţe recitau poezii la Peshawar, dezbăteau idei marxiste până târziu în noapte în barurile din Beirut sau mergeau pe bicicletă la picnicuri pe malul fluviului Tigru în Bagdad. Întrebarea ar putea să‑i surprindă şi pe cei din Vest, care presupun că extremismul şi vărsarea de sânge de azi au fost întotdeauna regula.

Această carte ne invită să călătorim în trecut, însă nu se lasă fermecată de nostalgia visătoare a unei lumi senine. Scopul meu a fost să înţeleg când şi de ce lucrurile au început să se destrame şi ce s‑a pierdut, mai întâi încet, iar apoi cu o viteză neaşteptată. Sunt multe puncte de cotitură în istoria modernă a Orientului Mijlociu care ar putea explica cum ne‑am prăvălit în aceste abisuri ale disperării. Unii vor spune că sfârşitul Imperiului Otoman şi căderea ultimului califat islamic de după Primul Război Mondial au reprezentat momentul în care lumea islamică şi‑a pierdut calea; sau vor vedea în crearea statului Israel din 1948 şi înfrângerea arabilor în Războiul de Şase Zile din 1967 prima fisură în sufletul colectiv arab. Alţii vor sări direct la invazia americană din Irak din 2003 şi vor considera urmările ei ca apogeul absolut al conflictelor care durează de milenii: sunniţi şi şiiţi care se omoară între ei, Arabia Saudită şi Iranul încleştate într‑o luptă pe viaţă şi pe moarte. Vor insista că şi omorurile, şi rivalitatea sunt inevitabile şi eterne. În afară de partea cu „inevitabile şi eterne“, nici una dintre aceste explicaţii nu e greşită, dar nici una nu schiţează o imagine completă.

Încercând să răspund la întrebarea „Ce s‑a întâmplat cu noi?“ m‑am îndreptat spre fatidicul an 1979. Trei evenimente majore au avut loc în acelaşi an, aproape independente unul faţă de altul: Revoluţia Iraniană; asediul Sfintei Moschei din Mecca de către zeloţii saudiţi şi invazia sovietică din Afganistan, primul câmp de bătălie pentru jihad în vremurile moderne, efort sprijinit de Statele Unite. Combinaţia dintre cele trei a fost toxică, şi nimic nu a mai fost vreodată la fel. Din acest decoct nociv s‑a născut rivalitatea saudito–iraniană, o competiţie distructivă pentru poziţia de lider al lumii islamice, în care ambele ţări mânuiesc, exploatează şi distorsionează religia urmărind fără scrupule puterea absolută. Aceasta este o constantă din 1979 încoace, torentul care răvăşeşte totul în calea sa.

Nimic nu a schimbat lumea arabă şi musulmană atât de profund ca evenimentele din 1979. Alte evenimente la fel de importante au desfăcut alianţe, au pornit sau au încheiat războaie ori au fost martorele naşterii unor noi mişcări politice. Dar moştenirea radicală a lui 1979 a făcut toate acestea şi ceva în plus: a început un proces care a transformat societăţile şi a modificat standardele culturale şi religioase. Mişcările dezlănţuite în 1979 ne‑au schimbat şi ne‑au răpit memoria colectivă.

Anul 1979 şi cele patru decenii care i‑au urmat sunt subiectul acestei cărţi. […] Deşi evenimentele geopolitice pregătesc scena pentru Valul negru, aceasta nu este o carte despre terorism, al‑Qaeda sau chiar ISIS, nici despre falia dintre şiiţi şi sunniţi şi nici despre pericolele pe care fundamentaliştii violenţi le reprezintă pentru Vest. Acesta a fost punctul nodal aproape obsesiv al titlurilor din presa occidentală. În schimb, paginile de faţă aduc în prim‑plan povestea nespusă a acelora – şi sunt mulţi – care au luptat şi continuă să lupte împotriva întunericului intelectual şi cultural care a cuprins treptat ţările lor în deceniile care au urmat fatidicului an 1979. Intelectuali, poeţi, avocaţi, prezentatori de televiziune, tineri clerici, romancieri; bărbaţi şi femei; saudiţi, iranieni şi pakistanezi; sunniţi şi şiiţi; foarte religioşi, unii seculari, dar toţi gânditori progresişti, care reprezintă lumea entuziastă şi pluralistă care dăinuie sub valul negru. Ei sunt majoritatea redusă la tăcere, care au suferit enorm din cauza celor care sunt mereu intoleranţi, indiferent dacă mânuiesc puterea politică sau o armă. Unii au plătit cu viaţa, ca ziaristul saudit Jamal Khashoggi, ucis în consulatul saudit din Istanbul în octombrie 2018. Jamal îmi era coleg şi prieten. Scriam un pasaj despre viaţa lui când moartea sa brutală a conferit o turnură macabră poveştii mai mari a rivalităţii saudito–iraniene.

Vieţile tuturor personajelor din această carte se împletesc în timp, peste generaţii. Unele sunt cunoscute; majoritatea nu. Trăiesc în ţări diferite, dar duc aceleaşi bătălii. Poveştile sunt încadrate în relatările altor personaje istorice, scriitori faimoşi sau militanţi infami, totul alcătuind o poveste mai mare, un fel de O mie şi una de nopţi a politicii moderne din Orientului Mijlociu.

Istoria de faţă începe cu doar câţiva ani înainte de 1979, pe ţărmurile Mediteranei, în Liban, cu un episod mai puţin cunoscut, dar care a jucat un rol crucial în pregătirea Revoluţiei Islamice.