„Răspunsuri scurte la marile întrebări” de Stephen Hawking, ultima carte a marelui fizician FRAGMENT
0
Lui Stephen Hawking i s‑a cerut adesea opinia asupra „marilor întrebări“ ale momentului de către oameni de ştiinţă, personalităţi importante din domeniul afacerilor, lideri politici şi publicul larg. Stephen a păstrat o arhivă personală uriaşă a răspunsurilor sale din cadrul conferinţelor, interviurilor şi eseurilor. Cartea de faţă provine din această arhivă, din care „Adevărul” prezintă ,în premieră, un fragment.
La momentul morţii lui Stephen Hawking, volumul de faţă se afla în lucru. A fost finalizată în colaborare cu colegii universitari, familia şi Stephen Hawking Estate.
„Răspunsuri scurte la marile întrebări aruncă o lumină vie asupra viitorului ştiinţei şi omenirii.“ — The Wall Street Journal
„Ultimul mesaj al lui Hawking către omenire este… plin de optimism.“— CNN
-FRAGMENT-
Din capitolul „Există şi altă viaţă inteligenţă în univers?”
„Care sunt şansele să întâlnim o formă de viaţă extraterestră în vreme ce explorăm galaxia? Dacă argumentul privind scara de timp la care viaţa a apărut pe Pământ este valid, atunci trebuie să existe multe alte stele ale căror planete adăpostesc forme de viaţă. Unele dintre aceste sisteme stelare este posibil să fi produs viaţă cu miliarde de ani înainte ca ea să apară pe Pământ, aşadar de ce nu vedem galaxia plină de forme de viaţă mecanice sau biologice autoproiectate? De ce nu a fost încă Pământul vizitat şi chiar colonizat? Apropo, nu sunt de acord cu ideea că aşa‑numitele OZN‑uri conţin forme de viaţă din spaţiu, pentru că eu cred că orice eventuale vizite ale extratereştrilor ar fi probabil mult mai evidente şi mult mai neplăcute.
Aşadar de ce nu am fost vizitaţi? Poate că probabilitatea ca viaţa să apară spontan este atât de mică, încât Pământul e singura planetă din galaxie – şi din întreg universul observabil – unde s‑a întâmplat acest lucru. Mai este varianta să existe o mare probabilitate ca sisteme autoreproducătoare, precum celulele, să se dezvolte, dar să nu dezvolte inteligenţă. Suntem obişnuiţi să privim viaţa inteligentă ca pe o consecinţă inevitabilă a evoluţiei – dar dacă lucrurile nu stau aşa? Principiul antropic ar trebui sa ne înveţe să privim cu scepticism astfel de teorii. E mult mai probabil ca evoluţia să fie un proces aleatoriu, în care inteligenţa reprezintă doar una dintre consecinţe.
Nu e deloc clar dacă, pe termen lung, inteligenţa are vreo valoare adaptativă. Bacteriile şi alte organisme unicelulare ar putea supravieţui mult după ce restul formelor de viaţă de pe Pământ vor fi dispărut în urma acţiunilor noastre. Poate că inteligenţa a fost o dezvoltare puţin scontată a vieţii pe Pământ, întrucât evoluţiei i‑a luat foarte mult – 2,5 miliarde de ani – ca să ajungă de la organismele unicelulare la cele pluricelulare, care sunt o condiţie a apariţiei inteligenţei. Asta reprezintă o bună parte din timpul total de viaţă al Soarelui nostru, aşa că observaţia ar fi în concordanţă cu ideea că probabilitatea apariţiei inteligenţei în evoluţia vieţii este mică. În acest caz, e posibil să găsim multe forme de viaţă în galaxie, dar nu şi viaţă inteligentă.
Un alt mod în care viaţa inteligentă ar putea fi împiedicată să apară ar fi ciocnirea planetei cu un asteroid sau o cometă. În 1994, am putut observa ciocnirea unei comete, Shoemaker–Levy, cu Jupiter, în urma căreia s‑au desprins mai multe mingi de foc uriaşe. Se crede că ciocnirea unui corp mult mai mic cu Pământul a dus, în urmă cu aproximativ 66 de milioane de ani, la dispariţia dinozaurilor. Câteva mamifere mici au supravieţuit, dar orice animal de dimensiunea unui om sau mai mare a dispărut. E greu despus cam cât de des au loc asemenea ciocniri, dar o estimare medie ar spune că undeva cam la 20 de milioane de ani. Dacă această estimare este corectă, am putea spune că viaţa inteligentă s‑a dezvoltat pe Pământ numai datorită şansei ca nici o ciocnire majoră să nu se fi produs în ultimii 66 de milioane de ani. Alte eventuale planete din galaxie pe care a apărut viaţa s‑ar putea să nu fi beneficiat de o perioadă fără ciocniri suficient de lungă pentru a produce viaţă inteligentă.
O a treia posibilitate ar fi aceea ca, în ciuda unei probabilităţi mari ca viaţa inteligentă să apară şi să evolueze, sistemul să devină la un moment dat instabil, iar viaţa inteligentă să se autodistrugă. Asta ar fi o concluzie foarte pesimistă, şi sper din suflet să nu fie adevărată.
Eu prefer o a patra posibilitate: că există şi alte forme de viaţă, care nu ne‑au acordat însă atenţie până acum. În 2015, am fost implicat în lansarea proiectului de cercetare Breakthrough Listen Initiatives, care utilizează observaţiile radio pentru a căuta viaţă extraterestră inteligentă şi dispune de facilităţi de cel mai înalt nivel, finanţare generoasă şi mii de ore dedicate utilizării radiotelescopului. E cel mai amplu proiect ştiinţific menit să găsească dovezi ale existenţei vieţii inteligente în spaţiul cosmic. Breakthrough Message este un concurs internaţional în care se propune crearea unor mesaje ce ar putea fi citite de o civilizaţie avansată. Ar trebui însă să ne îngrijoreze posibilitatea unui răspuns cel puţin până când ne vom fi dezvoltat ceva mai mult. A întâlni o civilizaţie mai avansată în acest stadiu al evoluţiei noastre ar semăna oarecum cu situaţia în care indigenii din America l‑au întâlnit pe Columb – şi nu cred că s-au gândit că le‑ar fi fost mai bine fără el.” (Copyright: Editura Humanitas)
Se încarcă comentariile...
