FRAGMENT Cristian Preda lansează „Însemnări din vremuri tulburi şi ţinuturi exotice”. De la suspendările lui Băsescu la vizitele din Bhutan sau Madagascar

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Cristian Preda                                                                                                       FOTO: Eduard Enea
Cristian Preda                                                                                                       FOTO: Eduard Enea

La Polirom, a apărut recent volumul „Însemnări din vremuri tulburi şi ţinuturi exotice” de Cristian Preda care relatează experienţele sale din state aflate în plin proces de democratizare, precum Bhutan, Kîrgîzstan sau Madagascar. În cea de-a doua parte a cărţii regăsim două extrase din jurnalul său, din 2007 şi 2012, când au avut loc cele două suspendări ale lui Traian Băsescu. „Adevărul” prezintă, în premieră, un fragment din volumul lui Preda.

În calitate de secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe şi, mai apoi, deputat european, Cristian Preda a ajuns, pentru întâlniri oficiale sau ca membru al unor echipe de observatori electorali, în ţări dintre cele mai exotice. În prima parte a volumului „Însemnări din vremuri tulburi şi ţinuturi exotice”, apărut la editura Polirom, el relatează experienţele sale din state aflate în plin proces de democratizare, precum Bhutan, Kîrgîzstan, Madagascar, Nepal, Gabon, Coasta de Fildeş, Bolivia, Mauritania sau Guatemala. Autorul descrie procese electorale şi aspecte ale vieţii politice prea puţin cunoscute europenilor, schiţând portretele unor politicieni specializaţi în lovituri de stat, schimbări de constituţii sau manevre care au aruncat ţări întregi în haos. 

A doua parte reuneşte două extrase din jurnalul lui Cristian Preda, din 2007 şi 2012, cînd au avut loc cele două suspendări ale lui Traian Băsescu, o perioadă de mari frământări şi incertitudini politice. Împreună, cele două secţiuni ale cărţii ne arată – cu exemple concrete – cât de greu se construieşte o democraţie şi, odată obţinută, cât de uşor poate fi pusă în pericol.

Regina poporului baoulé a tăcut, fiind preocupată de o scobitoare pe care a ţinut-o permanent în gură în timpul audienţei. După care s-a ridicat şi mi-a întins mîna stîngă.”

EBA îmi spune că ieri, cînd Curtea a luat decizia referitoare la a doua suspendare a preşedintelui, acesta a stat toată ziua în casă şi s-a uitat la filme cu Batman...”

Am discutat cu premierul kîrgîz şi cu şefa Comisiei Electorale Centrale şi i-am întrebat cît costă un vot. Între 15 şi 85 de dolari, mi-au spus ei.”

 „În Bangladesh, toţi oamenii politici cu care te întîlneşti îţi prezintă filme cu atrocităţile comise de adversarii lor. Te aşezi la masă, ţi se oferă un ceai, după care vine inevitabil întrebarea: «Aveţi timp pentru un film, nu?».”

„Preşedinta Camerei din Bolivia: de ce ar vrea nişte europeni care ajung în La Paz să viziteze o închisoare? Cînd călătoresc în Europa, mă duc la Luvru sau la Colosseum, în niciun caz la vreo puşcărie.”

„Am pus-o pe una dintre colaboratoarele mele să caute teza de doctorat a lui Ponta şi să verifice dacă nu cumva a comis vreun plagiat. Flerul de profesor îmi spune că e vorba despre unul dintre cei care ar face aşa ceva.”

„Choummaly Sayasone, preşedintele Laosului, mi-a zis că sînt al doilea român pe care-l întîlneşte, primul fiind Ceauşescu. Ah, ce onoare!”

-FRAGMENT-

„Volumul <<Însemnări din vremuri tulburi şi ţinuturi exotice>> reuneşte două texte. Primul dintre ele porneşte de la o conferinţă pe care am fost invitat s-o ţin la Casa Paleologu, pe 25 mai 2018. Toader Paleologu mi-a cerut să povestesc cum arată politica în unele dintre ţările în care am ajuns ca deputat european şi, mai înainte, ca secretar de stat la Externe. Îl atrăgea exotismul unor tărâmuri pe care nu le întâlnim menţionate prea des în reflecţia despre politică de la noi şi, la modul mai general, în opinia publică din Europa. Ce înseamnă democraţie în Bhutan sau Madagascar? Care e miza disputelor electorale din Maldive, Gabon ori Guatemala? Ce anume îi convinge să meargă la urne pe cetăţenii din Coasta de Fildeş sau Kârgâzstan? Cum se înfruntă puterea şi opoziţia în Sri Lanka şi Mauritania? Iată câteva din întrebările la care am răspuns.

Imagine indisponibilă

Al doilea text este compus din fragmente extrase din jurnalul pe care-l ţin din 2005 încoace. Am hotărât, în momentul când am început o carieră publică, să notez momente relevante pentru culturile politice cu care am interacţionat, în ţară şi aiurea. Pentru volumul de faţă, am selectat observaţiile făcute în două perioade tulburi din istoria recentă a României: e vorba despre suspendarea preşedintelui în 2007 şi despre episodul similar din vara lui 2012. Prima bucată începe în momentul în care, demisionar de la Externe, sunt chemat de Traian Băsescu să mă alătur echipei sale de consilieri şi se opreşte în iunie 2007, când e deja clară strategia care a condus la „cuplarea” primelor alegeri europene de la noi cu un referendum despre modul de scrutin. Partea despre 2012 începe cu demiterea guvernului condus de către Mihai-Răzvan Ungureanu şi se opreşte a doua zi după dezbaterea din Parlamentul European referitoare la criza politică din acea vară fierbinte.

E de la sine înţeles că toate afirmaţiile din cuprinsul cărţii sunt foarte subiective, constituind o părticică dintr-o realitate infinit mai complexă.

[...]

În Bolivia, am descoperit o închisoare în care deţinuţii se auto-gestionează. Poliţia e în afara zidurilor, pe trotuar. Celulele sunt deschise şi fiecare puşcăriaş are un job: unul e frizer, alţii coc pâine, fac sucuri de fructe sau spală rufe, pe culoare sunt instalate telefoane, ordinea internă e asigurată tot de deţinuţi etc. etc. Ansamblul seamănă cu un cartier sărac şi supra-aglomerat. Am primit chiar şi un cadou de la un deţinut: o piatră şlefuită, în formă de peşte, pe care scrie „Jesus”. E, de atunci încoace, pe biroul meu de acasă.

Bolivia are lideri surprinzători: nu l-am putut întâlni pe preşedinte, fiindcă tocmai se operase la corzile vocale în Cuba şi era în convalescenţă, dar am avut ocazia să-l ascult îndelung pe spicherul Senatului susţinând că „democraţia reală a luat locul democraţiei formale”. Ei, comédie! Păi, asta se spunea şi-n România comunistă... Ministrul de externe bolivian ne-a primit dimineaţa devreme, dar nu ne-a vorbit despre relaţii între state, ci despre indigeni, despre Mama Pământ şi mai ales despre „vivir bien”, un concept născocit de Evo Morales.

Tot şeful statului este cel care a avut ideea de a legaliza munca minorilor începând de la 12 ani. De fapt, copiii sunt exploataţi şi la vârste mai fragede. Puştii care formează una dintre organizaţiile-vitrină ale regimului Morales ne-au explicat că, dacă începi să trudeşti de la vârsta de 8 ani, sigur ai o „socializare reuşită”. Socialismul latino-american e nemilos cu copiii: îi învaţă să vorbească precum sociologii...

Am întâlnit şi alţi socialişti. Mulţi! Cel mai straniu mi s-a părut a fi Laurent Gbagbo, preşedintele Coastei de Fildeş între 2000 şi 2011. El fusese ales la un an după o lovitură de stat, învingându-l la urne pe pucistul care preluase puterea, generalul Robert Guéï. După primul mandat, încheiat în 2005, a reuşit, vreme de cinci ani, să amâne alegerile, fiindcă s-a angajat într-un conflict cu rebelii din aşa-numitele „Forces Nouvelles”, care controlau Nordul ţării. În Coasta de Fildeş, la fel ca-n multe alte ţări africane, clivajul Sud-Nord nu este, ca în Europa, articulat social – adică sărăcie în Sud, bogăţie în Nord –, ci religios: sudicii sunt în general creştini, iar nordicii – musulmani.

Am ajuns la Abidjan în toamna lui 2010, în fruntea unei misiuni de circa 120 de experţi electorali care urmau să observe alegerile ce trebuiau să pună capăt conflictului cu rebelii. Despre aceştia soţia lui Gbagbo – întâmplător, vicepreşedinta partidului condus de soţ – zicea următoarele: „Dumnezeu nu-i iubeşte pe rebeli. El a hotărât că rebelii vor fi suprimaţi. Şi la noi, şi-n alte părţi”. Scrutinul fusese amânat pentru a fabrica listele electorale cu „adevăraţii ivorieni”, iar Naţiunile Unite erau pe teren pentru a „certifica” alegerile. Folosesc ghilimele, întrucât „certificarea” era o inovaţie politică. Îmi amintesc, de altfel, ce greu s-a urnit discuţia despre ea avută cu reprezentantul lui Ban Ki-Moon la Abidjan, Choi Young-jin, căruia eu îi prezentam procedurile europene în materie de observare electorală. Un român, care reprezenta UE, şi un sud-coreean, care lucra pentru ONU, se ocupau de alegerile din Coasta de Fildeş. Ceva de neconceput în urmă cu un sfert de veac! E şi ăsta un efect al globalizării democratizării.

Am străbătut ţara în lung şi-n lat, având astfel ocazia de a sta de vorbă cu sute de politicieni locali, dar şi cu alte persoane influente. De pildă, am fost primit de regina poporului baoulé! Baoulé e cel mai numeros grup etnic din cele şaptezeci câte numără Coasta de Fildeş. Regii tradiţionali de aici sau din Camerun sunt la fel de puternici precum acele călăuze spirituale numite de senegalezi „marabouts”. Regalitatea e departe de a fi, cum să zic?, pură. De multe ori, blazonul e pe jumătate monarhic, pe jumătate republican. Cea mai preţioasă carte de vizită din colecţia mea e cea a dlui. Jean-Marie Mama, pe care sunt înscrise două calităţi în principiu contradictorii: domnul respectiv e „sénateur de la Republique du Cameroun”, dar şi „Sa Majesté, intronisé comme Tchanga Manga VI”, fiind rege peste fix 26 de sate din districtul Lobo.” (Copyright: Editura Polirom) 

Cristian Preda este profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Bucureşti, unde predă din 1992. Este autorul mai multor volume despre evoluţia gîndirii politice româneşti: Modernitatea politică şi românismul (1998); Occidentul nostru (1999); Staulul şi sirena. Dilemele unui marxist român (2002); Contribuţii la istoria intelectuală a politicii româneşti (2003). 

Cristian Preda

A scris, de asemenea, despre istoria liberalismului: Le libéralisme du désespoir. Tradition libérale et critique du totalitarisme dans les années 1938-1960 (2000); Liberalismul (2003); Mic dicţionar de gîndire politică liberală (2004). A publicat mai multe studii despre sisteme electorale şi politica românească: Tranziţie, liberalism şi naţiune (2001); România postcomunistă şi România interbelică (2002); Partide şi alegeri în România postcomunistă (2005); Regimul, partidele şi sistemul politic din România (în colab., 2008). La Editura Polirom i-au apărut două cărţi: Introducere în ştiinţa politică (2010, 2013) şi Rumânii fericiţi. Vot şi putere de la 1831 pînă în prezent (2011).

 

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite