„Dragul meu. Am cinci miliarde de sfaturi importante pe care aş vrea să ţi le dau, cinci miliarde de secrete, ar trebui să pregătesc un jurnal fără sfârşit în care să notez toate lucrurile pe care eu nu le-am făcut la timpul lor şi pe care tu nu trebuie să le ratezi. Sau toate lucrurile pe care le-am făcut şi care n-au fost bune. Toate locurile unde trebuie neapărat să te duc şi pe tine, toate spaţiile invizibile în care ar trebui să ajungem împreună. Toată muzica, toate străzile, de ce să porţi blugi, de ce să fii politicos, de ce să râzi la glume. De ce să spui ce-ţi trece prin cap, de ce să pui mai puţină cafea şi mai mult lapte. De ce primul răspuns e mereu cel mai bun.

Toate prostiile alea, toată experienţa mea de doi lei, cum să nu te curentezi la maşina de spălat, cum să cureţi mai repede aragazul, cum să baţi un cui într-un perete prea tare. De ce să mănânci supă. Cum să vorbeşti cu o femeie care te iubeşte. Cum să vorbeşti cu o femeie care nu te vrea. Înotul. Dansul. Cum să-ţi calci cămăşile. Să te înconjori de oameni, dar să nu-ţi fie frică să spui nu. Să mănânci bine dimineaţa, e cea mai importantă masă a zilei. Să spui mereu mulţumesc, chiar şi pentru un lucru mărunt. Să creşti cel puţin un câine. Să nu bei băuturi acidulate. Să înveţi tenis. Să alergi. Banalităţi, dragul meu: omleta cu ciuperci, zăpada, marea, mersul cu bicicleta. Toate astea sunt bune, trebuie însoţite de oameni şi trebuie ţinute minte. Trebuie visate şi apoi trebuie întâmplate.

Dar îmi dau seama că, până te vei face tu om, multe din experienţele mele vor fi depăşite. Poate nu se vor mai purta blugi. Poate politeţea sau sportul nu vor mai conta. Poate se vor inventa nişte pilule care ne vor ţine sănătoşi pentru totdeauna. Aşa că nu lua în seamă toate aiurelile astea. Să rămânem la ceva sigur. Cărţile.

Dacă ar fi să îţi dau un singur sfat pe lumea asta, acela ar fi să citeşti. Orice ai decide că vrei să devii, specialist în inginerie genetică sau croitor, scriitor, pompier sau profesor de muzică, nu contează, orice, orice ai ajunge pe lumea asta, trebuie să citeşti. Poate va fi mai greu la început, aşa e uneori cu lucrurile care «trebuie». Dar apoi, crede-mă, apoi nu te vei mai putea opri.

Nu contează ce vei citi, literatură SF, clasici ruşi, poezie sau tratate de biologie moleculară. Nu contează unde vei citi. Nu contează cine o să te vadă. Nu contează cum vor arăta cărţile, dacă vor fi din hârtie sau din circuite electronice. Nu contează dacă te vor ajuta să cucereşti fotomodele sau tocilare. Când vei începe să citeşti, nu te vei mai putea opri. Şi, cel mai important: după ce vei începe să citeşti, nu vei mai fi singur niciodată. Niciodată, niciodată, niciodată“.


*** Lavinia Bălulescu nu are copii. Încă.