Fals jurnal de ieri şi de azi. Spovedanii la Slătioara (I)

... pentru că atunci când eu am ajuns în Bucureşti, şi la liceu, şi în primul an de reporter la Radio, unde m-am bucurat de prietenia solidară a unei colege de redacţie bucureştence, eram îmbrăcat în haine de dimie săină – maronie -, ţesută în război de fina Anica, colega, mângâindu-mi mâneca vestonului şi înţepându-se în asprimea stofei din lână de oaie ţigaie, m-a întrebat:
Sunt câteva fraze notabile în text, deși nu e limpede cărei categorii se alătură Dinu Săraru, la venerabila vârstă de 88 de ani : personalităților, ori țăranului român? Trecând însă peste gluma cu viața bucureșteană resimțită „ca la internat”( să fim serioși, domnule director!), romancierul și marele om de teatru nu se dezminte în final: înțelepciunea nu-l ajută să priceapă miezul lucrurilor de azi și preferă să întoarcă spatele prezentului cu dispreț , etichetând globalizarea „tăvălug” inutil.
popescu alina Dsoara cind vei scrie si dta tot atit cit dl Sararu atunci iti vei permite sa intorci spatele cui vrea inima si cugetul dtale.