Fals jurnal de ieri şi de azi: Să nu uiţi, Darie! Cărţi cari au fost şi azi sunt uitate

Aşa cum sunt oameni cari au fost şi sunt daţi uitării, aşa sunt şi cărţi cari au fost şi azi sunt date uitării: unele deliberat, intenţionat, trecute cu vederea, altele pierdute din vedere, împinse deoparte, date, până la urmă, uitării.
Autorul articolului a ales neinspirat sistemul de referinta al Uitarii. Dar nu intamplator pentru domnia sa: dispretuind cititorul banal, se raporteaza cu naduf si invidie admirativa la cititorul profesionist: la randul sau scriitor, dar despre cartile altora, lansand analize mustind in neologisme fortate, texte de critica pe care le uram in scoli si eram, in acelasi timp, obligat sa le memorez pentru comentarii la limba si literatura romana. Eu nu am uitat uriasul, la propriu si la figurat, roman "Descult". L-am citit in clasa a III-a sau a IV-a, fara sa ma oblige cineva, dupa ce l-am descoperit pe noptiera unchiului meu. M-a subjugat de la primele pagini ceea ce mai tarziu am identificat a fi un ritm original, poetic, ca un mars funebru, dar nu spre moarte, ci spre renastere. Nu conteaza daca faptele sunt exagerate sau nu (nimeni nu-si pune problema asta la Garcia Marquez, de exemplu), ci puterea descrierii, a evocarii. Nu intamplator personajul Darie este acuzat ca a trisat la examen - daca si-a scris compunerea in acest stil, neincrederea profesorului examinator este perfect justificata. Mai tarziu, la gimnaziu (asta dupa revolutie!), fara sa amintesc ceva, un coleg m-a intrebat daca o am si a cerut-o imprumut. Nu, domnule autor, noi nu am citit "facatori de ierarhii" pentru a ne alege volumele de beletristica. In schimb, imi aduc aminte de un volum numit "Clipa", din care va spun cu toata sinceritatea ca nu am putut sa citesc mai mult de o pagina fara sa ma ingretosez realmente. Acest pretins roman il aveam inca din copilarie, de cand m-au obligat in librarie sa cumpar un "pachet" de carti care contineau, pe langa titlul dorit ("Auzit-ati de-un Jian?") si alte 4-5 carti, titluri nevandute cu anii (printre care si "Clipa"). Parca aceasta adunatura de caractere numita "Clipa" luase si un premiu, nu? Un premiu al regimului comunist, al "socotitorilor de ierarhii" de atunci...Mi-a fost rusine sa-l duc la anticariatul orasului, sa nu ma fac de ras. Apoi, ca student in Bucuresti, am fost martorul siderat al ascensiunii in mediul cultural al autorului "Clipei"...Si, azi, iata, un articol despre carti uitate. Nu, dupa cum vedeti, n-am uitat nici de cele bune, nici de cele rele. P.S. Llosa il glorifica, in calitate de tanar scriitor aspirant in "Pestele in apa", pe Faulkner si, in timp, m-a convins sa trec peste repulsia declarata de Eliade si sa citesc "Zgomotul si furia". Mi-am dat seama ce model coplesitor si-a ales sa infrunte scriitorul peruan - in final, cu succes, o spune Nobelul castigat. Ma mir ca acest gigant american al naratiunii nu v-a determinat, prin textele sale (pe care banuiesc ca le-ati rasfoit), sa dezvoltati un dram de decenta si sa alegeti un alt mod de a va castiga painea.
Excelent comentariul,si eu am vrut sa fac comparatia cu Garcia Marquez,''Razboiul sfarsitului lumii''!Dar mi-a placut infinit mai mult ''Uruma'' decat ''Descult''!Care roman avea un precursor in Istrati cu ai lui ''Ciulinii Baraganului''!Vargas Llosa are tendinte socialisto-comuniste asta nu l-a impiedicat sa ia premiul Nobel.De altfel am avut sansa sa stau fata in fata cu el si sa-i adresez cateva cuvinte!
Garcia-Marquez si Vargas Lllosa sint doi prieteni, giganti literari, care au reusit sa ramina in relatii bune desi aveau orientari politice diametral opuse. Garcia-Marquez era stingist, admirator al comunismului, in timp ce Vargas Llosa era puternic de dreapta (iar nu v-ati facut lectiile :-). Singura lor cearta a fost de la femei :-)
Inca ceva: daca ai tendinte socialist-comuniste ai mult mai mari sanse sa iei premiul Nobel decit daca esti de dreapta. Obama a luat premiul nobil pentru pace chiar inainte sa faca ceva, din motive politice. Premiul Nobel in materie de discipline umaniste s-a politizat foarte mult spre stinga. Sint curios ce o sa faca la stiinte.