Fals jurnal de ieri şi de azi: Să nu uiţi, Darie! Cărţi cari au fost şi azi sunt uitate

Aşa cum sunt oameni cari au fost şi sunt daţi uitării, aşa sunt şi cărţi cari au fost şi azi sunt date uitării: unele deliberat, intenţionat, trecute cu vederea, altele pierdute din vedere, împinse deoparte, date, până la urmă, uitării.
Ba eu coane Sararu imi amintesc de o lectie , parca la Limba Romana , din Zaharia Stancu , in care se punea botnita culegatorilor de struguri . Nu pot sa uit de stramosii unui coleg din Breaza de Buzau care imi spunea de zeciuiala culegatorilor de la sfirsitul zilei . ""Cit culegeai atit agoniseai "" Asta era legea pe atunci , nu ce incercati acum sa ne induceti intr-o vreme in care erati mare si tare cu carnetul rosu in buzunar . In alta ordine de idei ramineti acelasi propagandist comunist de care nu mai are nimeni nevoie . Urmariti ratingul articolelor dvs. , comentariile aferente , numarul lor si mai ales cine mai are stomacul tare sa va comenteze .
Foarte bine spus, tovarul Sararu il deplange pe uitatul tovaras Stancu, gretos in ultimul hal.
Bre Radu Mircea ,ai ridicat doua degete ca sa te inscrii la cuvant? Nu ti-am spus sa dispari o vreme, sa pui mana pe carte si apoi sa mai vii?! Esti neascultator si o sa primesti na,na!
Aici este vorba de un scriitor de exceptie,Zaharia Stancu si de o carte de exceptie,''Sa nu uiti Darie'' nicidecum de propaganda sau comunism.O alta carte de exceptie uitata,a lui Zaharia Stancu este ''URUMA''!
Cartea se numeste "Descultz" si a fost publicata in 1948 ca unealta a propagandei comuniste. Stancu a fost simpatizant comunist inca dinainte de al doilea razboi, a vizitat URSS si a scris carti de propaganda pro-sovietica, de ziceai ca o data intrat in URSS ai ajuns in raiul pe pamint. Nu este de mirare ca un nostalgic comunist (tov. Sararu) isi aminterste cu drag de un roman de propaganda comunista din perioada cea mai neagra a comunismului, pe care editurile se jeneaza sa-l mai publice.
# ion vasile Mai nea Ioane eu te stiam betiv-ortodox . Ca mai ai inca reflexe de activist , --dupa 25 de ani-- dovedeste ca ori aia erau prea buni , ori tu esti prea prost .
Se spune ca sufletul celor trecuti dincolo ne pot privi, sau chiar bantuie prin locurile de unde au plecat .Ce ar vedea dupa 20 de ani baiatul in geaca alba care, in puritatea si naivitatea lui, a iesit si a murit pe baricade in decembrie '89.Daca ar privi de sus din cer peste noi, ar ramane uimit de cornul abundentei : supermarketuri ,supervile ,supermasini, superbogati , ce vedeam si noi in anii '80 in filmele americane de ne luau ochii si mintile .Daca ar cobori mai jos, ar vedea mai bine : oameni tristi ,debusolati ,mii de scoli cu taxa si fara in care nu se mai invata nimic ,elevi dand note la profesori ,copii citindu-si drepturile in fata parintilor ,scriitori, poeti ,ziaristi, critici ,defecand pe gura si apoi dandu-si premii unii altora ,preoti aroganti ,oameni obsedati de o singura idee: banii; iubirea deturnata spre caini ,pisici ,broaste si alte lighioane, inimi pline de veninul egoismului si al invidiei, suflete goale de frumos si candoare ,sex in loc de dragoste ,palizi albastrii plini de e-uri in loc de oameni sanatosi ,mii de psihiatrii, mii de ONG-uri de tocat banii degeaba ,orgoliosi care nu recunosc esecul capitalismului si mizeria lor morala in urma acestui esec, decadenta,prostitutie, pedofilie, zoofilie, scarbofilie.......Doamne isi spuse baiatul in geaca alba ,cred ca am murit degeaba .
# tagetes Daca ai apucat sa scrii asa ceva , ai mai si semnat (adevarat sub pseudonim) si nu te-a arestat inca , atunci nu a murit de pomana .
@Radu Mircea idealul ar fi sa luptam pentru a trai intr-o lume in care sa nu fie nevoie sa scriu asa ceva ...cu ce ne incalzeste ca o ducem prost si vezi doamne suntem liberi sa o spunem....
Autorul articolului a ales neinspirat sistemul de referinta al Uitarii. Dar nu intamplator pentru domnia sa: dispretuind cititorul banal, se raporteaza cu naduf si invidie admirativa la cititorul profesionist: la randul sau scriitor, dar despre cartile altora, lansand analize mustind in neologisme fortate, texte de critica pe care le uram in scoli si eram, in acelasi timp, obligat sa le memorez pentru comentarii la limba si literatura romana. Eu nu am uitat uriasul, la propriu si la figurat, roman "Descult". L-am citit in clasa a III-a sau a IV-a, fara sa ma oblige cineva, dupa ce l-am descoperit pe noptiera unchiului meu. M-a subjugat de la primele pagini ceea ce mai tarziu am identificat a fi un ritm original, poetic, ca un mars funebru, dar nu spre moarte, ci spre renastere. Nu conteaza daca faptele sunt exagerate sau nu (nimeni nu-si pune problema asta la Garcia Marquez, de exemplu), ci puterea descrierii, a evocarii. Nu intamplator personajul Darie este acuzat ca a trisat la examen - daca si-a scris compunerea in acest stil, neincrederea profesorului examinator este perfect justificata. Mai tarziu, la gimnaziu (asta dupa revolutie!), fara sa amintesc ceva, un coleg m-a intrebat daca o am si a cerut-o imprumut. Nu, domnule autor, noi nu am citit "facatori de ierarhii" pentru a ne alege volumele de beletristica. In schimb, imi aduc aminte de un volum numit "Clipa", din care va spun cu toata sinceritatea ca nu am putut sa citesc mai mult de o pagina fara sa ma ingretosez realmente. Acest pretins roman il aveam inca din copilarie, de cand m-au obligat in librarie sa cumpar un "pachet" de carti care contineau, pe langa titlul dorit ("Auzit-ati de-un Jian?") si alte 4-5 carti, titluri nevandute cu anii (printre care si "Clipa"). Parca aceasta adunatura de caractere numita "Clipa" luase si un premiu, nu? Un premiu al regimului comunist, al "socotitorilor de ierarhii" de atunci...Mi-a fost rusine sa-l duc la anticariatul orasului, sa nu ma fac de ras. Apoi, ca student in Bucuresti, am fost martorul siderat al ascensiunii in mediul cultural al autorului "Clipei"...Si, azi, iata, un articol despre carti uitate. Nu, dupa cum vedeti, n-am uitat nici de cele bune, nici de cele rele. P.S. Llosa il glorifica, in calitate de tanar scriitor aspirant in "Pestele in apa", pe Faulkner si, in timp, m-a convins sa trec peste repulsia declarata de Eliade si sa citesc "Zgomotul si furia". Mi-am dat seama ce model coplesitor si-a ales sa infrunte scriitorul peruan - in final, cu succes, o spune Nobelul castigat. Ma mir ca acest gigant american al naratiunii nu v-a determinat, prin textele sale (pe care banuiesc ca le-ati rasfoit), sa dezvoltati un dram de decenta si sa alegeti un alt mod de a va castiga painea.
Excelent comentariul,si eu am vrut sa fac comparatia cu Garcia Marquez,''Razboiul sfarsitului lumii''!Dar mi-a placut infinit mai mult ''Uruma'' decat ''Descult''!Care roman avea un precursor in Istrati cu ai lui ''Ciulinii Baraganului''!Vargas Llosa are tendinte socialisto-comuniste asta nu l-a impiedicat sa ia premiul Nobel.De altfel am avut sansa sa stau fata in fata cu el si sa-i adresez cateva cuvinte!
Garcia-Marquez si Vargas Lllosa sint doi prieteni, giganti literari, care au reusit sa ramina in relatii bune desi aveau orientari politice diametral opuse. Garcia-Marquez era stingist, admirator al comunismului, in timp ce Vargas Llosa era puternic de dreapta (iar nu v-ati facut lectiile :-). Singura lor cearta a fost de la femei :-)
Inca ceva: daca ai tendinte socialist-comuniste ai mult mai mari sanse sa iei premiul Nobel decit daca esti de dreapta. Obama a luat premiul nobil pentru pace chiar inainte sa faca ceva, din motive politice. Premiul Nobel in materie de discipline umaniste s-a politizat foarte mult spre stinga. Sint curios ce o sa faca la stiinte.
Dle Sararu, trecand este comparatiile de regime si istorii.. care sunt cumva corecte, aceeasi oameni sunt oriunde si oricand, cu aceleasi metehne si calitati.. va multumesc pt paginile din Descult. Mare scriitor ZH.. mare!
Maestre Dinu Sararu, undeva in biblioteca mea pierduta printre multe altele sta tocmai aceasta prima editie .Multumesc pentru aceasta invitatie la relectura unei carti superbe.
Romanul Descult apare in toate istoriile literaturii romane de prestigiu; a fost tradus in mai toate limbile pamintului; este socotit pe buna dreptate primul roman apartinind REALISMULUI SOCIALIST. Rascoala dela 1907 ca si numeroasele scene rurale vorbesc despre un popor primitiv, zdrobit de foame si de ura; nimic comun cu romanul american. In cap.I totul este vazut prin ochii unui copil; in urmatoarele, apare disproportia dintre violenta scriiturii si personajul narrator. N.B. La sfirsitul anilor 70 circulau in mediile universitare umaniste istorii despre faptele lui Z.S. din postura de presedinte al U.Scriitorilor: cum ca a decis inmormintarea menajerei personale in spatiul destinat clasicilor literaturii romane de la Bellu. N.B.2 Exagerarea grosolana cu botnitele aplicate culegatorilor de struguri a fost denuntata pe buna dreptate de M.Preda prin anii 50.
Marin Preda sugereaza destul de clar ca intreg romanul Descult nu are legatura cu situatia satului romanesc; este mai degraba croit pe masura romanului rus, cu scene oribile si ingrosate. Ca idee generala, botnita la struguri este contra-productiva. In Canada, culegatorul se duce la ferma si are dreptul sa manince cit vrea in timpul culesului; dupa o umplere sanatoasa de burta nu-ti mai trebuie nici de leac. Preferi sa culegi mai mult si sa fii platit mai bine.
Canadezul pe timpul comunismului la practica,la cules de capsuni mancam cele mai mari dintre ele si apoi nu-ti mia dorea-i sa le vezi.Romanul,chiar daca are ceva neadevarur,este bun(dupa parerea mea) dar mai bune sunt ''Padurea Nebuna'' si ''Uruma''!
@Filon Aurel As preciza: romanul fiind fictiune nu se evalueaza prin adevaruri/neadevaruri...problema este ca din" neadevarurile' lui Z.Stancu propaganda comunista dupa care plinge dl.Sararu a facut un standard! A scoate din contextual unui roman pasaje IMAGINATE de autor si a le prezenta ca fiind adevaruri istorice , aici e problema!