„Există o concurenţă dură în lumea editorială“

„Şi autorul, şi editorul, şi difuzorul, şi librarul din România intră astfel într-un cerc de piaţă destul de îngust, în care există o concurenţă dură pentru fiecare cititor cumpărător.“ (FOTO Vinsieu.ro)

Cu câteva excepţii, scriitorii români nu pot trăi decent din vânzarea cărţilor lor. De obicei lumea este atentă la excepţii (Mircea Cărtărescu e una dintre ele), scăpând din vedere tocmai regula sistemică.

De ce în România nu se poate trăi – încă – din scris? Fiindcă publicul autohton este relativ redus, dacă îl raportăm la cel dintr-o ţară cu o populaţie semnificativ mai mică (Ungaria). Cumpărătorii noştri de carte, raportaţi la populaţia României, înseamnă mult mai puţin decât cumpărătorii de carte din Ungaria, raportaţi la populaţia Ungariei. Comparaţiile cu Franţa, cu Germania, cu ţările nordice sunt de-a dreptul strivitoare.

Şi autorul, şi editorul, şi difuzorul, şi librarul din România intră astfel într-un cerc de piaţă destul de îngust, în care există o concurenţă dură pentru fiecare cititor cumpărător. Dacă publicul cumpărător de carte nu creşte semnificativ la noi, nimeni din acest lanţ nu poate depăşi condiţia în care se află; decât în interiorul aceluiaşi cerc, în detrimentul altor competitori. Altfel spus, scriitorul X poate vinde cu 300 de exemplare mai mult decât scriitorul Y, ajungând la o performanţă de 2.000 de exemplare vândute, dar asta nu înseamnă nimic, dacă ne gândim la un autor străin care vinde un milion de exemplare.

Ce e de făcut? Mă gândesc la creşterea publicului autohton cumpărător de carte, prin politici educaţionale şi culturale viabile, pe termen scurt, mediu şi lung. Asta ar trebui s-o facă Statul român, în loc de a dirija bani de la buget către clienţi politici, în funcţie de culoarea guvernării.

Să sprijine, de pildă, Uniunea Scriitorilor şi revistele noastre culturale, prin abonamente făcute la aceste reviste de tradiţie în fiecare bibliotecă din fiecare şcoală. Iar pe de altă parte, autorii români ar trebui să-şi imagineze şi o carieră internaţională: să intre pe o piaţă mai mare, să ajungă la un public cu alt ordin de mărime decât cel românesc actual. Norman Manea, Mircea Cărtărescu, Dan Lungu au dovedit că se poate.